Jurnal de Atelier I - Fragment din 144 de Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X – Scrisoarea Nr.49. AVERTISMENT la Agonia Uniunii Europene - eseu (3)

            Foto:” Sfântul Soare” (lemn de stejar), 1996

 

    Iniţiativa cetăţenilor pentru un Venit Minim Garantat, Necondiţionat (VMGN).

   Dragi prieteni, vă invit să citiţi cu atenţie Iniţiativă VMGN luată la nivelul cel mai înalt de 15 state din UE, care ne va garanta la toţi cetăţenii demnitatea, egalitatea şi libertatea umană. Şi bineînţeles să o semnaţi, prin link-ul pe care-l postez mai jos. Această Iniţiativă ne va ajuta la eliminarea: a) diviziunii sociale. B) dezbaterilor dominate de invidie, corupţie, de abuzuri şi de toate consecinţele acestora. C) birocraţiei atât de costisitoare, superflue, represivă şi exclusivă din punct de vedere al inspecţiei şi controlului social.

   În contextul în care salariile din România se află printre cele mai precare din UE, cetăţenii români au tot interesul să semneze.

   Iniţiativa cetăţenilor pentru un Venit Minim Garantat, Necondiţionat, ne poate schimba fundamental mentalitatea, modul în care gândim despre “lăţimea de bandă mentală” a europeanului, care la oamenii săraci este limitată, iar la oamenii bogaţi este deja hibridizată, aflată în comă tehnică şi politică.

   Cu alte cuvinte, starea de sărăcie în care a ajuns UE în ultimul sfert de veac a impus o povară psihică asemănătoare cu a pierde 16 puncte de IQ, sau comparabilă cu diferenţa de cunoaştere şi percepţie, care se poate observa, de exemplu, între oameni normali şi oamenii hibridizaţi deja (prin cele două Geneze: prin implant şi prin interferenţă. Adică, prin” implant uterin” şi prin implant pe “creierul bicameral”, care se fac acum prin genetică moleculară, prin cipul RIFD şi prin noul program de alimentaţie şi medicamente, prin Codexul Alimentarius & OMG-Monsanto).

   Astfel, oamenii fără venituri sunt bolnavi psihic, trăiesc un coşmar, într-o depresie continuă; cei cu venituri mici (între 150 şi 300 de dolari pe lună) sunt” vaccinaţi” pe creier să se gândească doar la problemele lor financiare efectuate prost (la facturi, de exemplu); sunt obsedaţi tot timpul de foame, frig, frică, întuneric şi negaţie. Oamenii cu venituri mari (între 3000 şi 10.000 de euro pe lună) sunt deja hibridizaţi, aflaţi în comă tehnică şi politică, la nivel social planetar; ei sunt” vaccinaţi” pe iris, pur şi simplu nu mai văd decât în Cercul lor de casă, sunt rupţi de realitate, pentru că toţi sunt în cârdăşie acum cu oamenii politici, care când ajung la guvernare trăiesc ca “în sânul lui Adam” şi uită de Restul lumii.

   Toate cercetările asupra creierului uman arată că nu este vorba de europeni săraci mental, este vorba mai degrabă despre oameni care se întâmplă să fie în sărăcie, pentru că trăiesc într-un mediu profan, creat artificial. Toate cercetările medicale şi sociologice ne spun că nu popoarele europene sunt sărace, ci chiar politicienii bogaţi aflaţi la guvernare, care sunt “adormiţi” şi deja “vaccinaţi” şi hibridizaţi, aflaţi în comă tehnică şi politică, la nivel social planetar, datorită fenomenului de globalizare forţată a lucrurilor şi de nouă tribalizare a persoanelor.

   Este posibil că ocultă mondială să conduce Europa după formulă magică dată de Mircea Eliade, dar aplicată greşit, potrivit căruia “sacrul este camuflat în profan şi profanul este camuflat în sacru”.

   Cred, totodată, că nu există oameni inutili, ci doar o societate bolnavă care nu este în stare să le descopere utilitatea iar ei suferă. De aceea, acest surogat de societate nu va fi bună nici pentru cei realizaţi, nici pentru cei nerealizaţi, tocmai pentru că primii îi condamnă pe ultimi.

   În concluzie, nici o societate civilă nu se poate dezvolta de sus în jos, prin aşa-zise” fonduri nerambursabile” de miliarde de euro, distribuite preferenţial (” eligibil”) celor 28 de state din UE, fonduri care crează haos economic, politic şi social, printr-un conflict al programelor şi proiectelor standard de” deprogramare” a popoarelor în funcţie de interesul distribuitorului de la centru (Germania, de exemplu). Pentru repornirea motorului economiei europene şi punerea pe făgaşul cel bun a societăţii civile, soluţia nu poate fi alta decât eliberarea oamenilor din coşmarul existenţei în care trăiesc fără venituri minime şi punerea în posesie a unui Venit Minim, Garantat, Necondiţionat, pentru toţi cetăţenii.

   Dacă nu va fi votată în Parlamentul european în 2014 această Iniţiativă VMGN, în mai puţin de doi ani vom ajunge la sute de milioane de şomeri, de oameni care vor tânji după muncă şi pensii pe care nu le vor mai găsi nicăieri acum. Pentru că suntem deja în al şaptelea an de criză mondială, şi vor urma, probabil, alte patru valuri de criza mondială financiară, creată artificial, pentru că cineva – un duh rău şi ascuns – vor să ne bage pe toţi europenii într-un război civil.

                                           * * *

   Există un “punct mort”, o masă critică faţă de care omenirea, hibridizată şi aflată în comă tehnică şi politică la nivel social-planetar, nu poate depăşi Bariera atomilor mulţimii. De aceea, ea trebuie ori resuscitată de la baza societăţii (în cazul nostru, cu această Iniţiativă VMGN), ori reechipată cu noile tehnologii solare: ciber-, nano-, bio-, ect. Pentru a reporni motorul economiei mondiale.

   Crima organizată care se comite acum (de către un grup foarte mic, de doar 0,001% din omenire) asupra civilizaţiei Occidentului se poate defini sau elucida printr-o singură întrebare legitimă şi obligatorie acum pentru noi toţi pământenii: definim drepturile omului înaintea definirii omului sau definim omul înaintea definirii drepturilor omului?

   Cu alte cuvinte, continuăm Vânătoarea Republicană, care hăituieşte omenirea în cerc şi produce un masacru? Sau ne întoarcem la Monarhia constituţională din 1923 şi intrăm în normalitate?

   Pentru a lămuri, într-un fel, care e diferenţa dintre vânătoarea regala şi vânătoarea republicană, voi cita un fragment din Cartea Prefacerilor (Yi King). Îmi cer scuze pentru lungimea citatului, dar, deşi are o durată de peste 3000 de ani, e încă viu şi actual până azi.

   “La vânătorile regale din vechea Chină era obiceiul ca vânatul să fie hăituit din trei părţi. Animalele aveau astfel posibilitatea să fugă pe cea de-a patra latură. Atâta timp cât nu apucau în această direcţie, ele erau constrânse să treacă printr-o poartă în spatele căreia aştepta regele, gata să tragă. Numai animalele care pătrundeau acolo erau doborâte. Cât despre cele care fugeau înainte, ele erau lăsate să scape. Acest obicei era conform atitudinii regale: regele nu dorea să facă din vânătoare un masacru, ci ucidea numai vânatul care, într-un fel, se oferea de la sine.

   Este prezentat aici un suveran sau o fiinţă cu o influenţă puternică, spre care se îndreaptă oamenii. Cel care vine la el, este primit, cel care nu vine, este lăsat să-şi vadă de drum; el nu roagă pe nimeni, nu linguşeşte pe nimeni: toţi vin la el de bună voie. Se stabileşte astfel o relaţie de subordonare liberă. Oamenii nu sunt constrânşi, ci îşi pot exprima în linişte sentimentele. Nu este nevoie de organizare politică. Supuşii sunt devotaţi din proprie voinţă stăpânului lor. Libertatea aceasta trebuie aplicată şi vieţii în general. Nu e nevoie să cauţi favoarea oamenilor. Dacă dezvolţi în tine puritatea şi forţa necesară pentru a crea un centru de unire, oamenii care îţi sunt destinaţi vor veni singuri.”

   Dacă vânătoarea regală funcţionează pe principiul “Cubului dumnezeului biblic” (cu o suprafaţă întotdeauna deschisă), sau, dacă vreţi, după modelul Stupului de albine (Lucrătoarele-de-lumină), vânătoarea republicană nu are astfel de principii sau modele, şi nici măcar explicaţii. Suntem toţi acum, dar absolut toţi, prinşi în “masacrul” Marelui Cerc, cu viii şi cu morţii “electrici” laolaltă.

  “În orice comunitate există trei cercuri: Marele Cer ce o conţine în întregime; Cercul Funcţiunilor sau cei ce contează, alcătuind 10% din ansamblu; şi Cercul interior, şefii şefilor, care sunt 2% din întreg sau 20% din Cercul Funcţiunilor. Din Cercul Interior provine tot Binele, dar şi tot Răul” (Pergamentul diafan – Ultimele povestiri de I.P. Culianu)

   Aşadar, este doar o iluzie deşartă că ar putea supravieţui cei 0,001% din omenire, cei care pretind că deţin poziţiile cheie în Sistem, ba chiar pretind că deţin şi Medalionul (din Programul Terra PIG sau din Terra Mirabilis).

   Iată şi Link-ul cu Iniţiativa VMGN: http://diasporaprogresista.eu/societatea-civila/initiativa-cetatenilor-pentru-un-venit-minim-garantatneconditionat-ubi.

                                               * * *

   PS: Pentru a şti despre ce Prinţesă X este vorba, public această legendă mai jos:

   Legenda: Prinţesa X = creştinism (MD-MM + cele trei Diana D3, respectiv Maica Domnului, Maria Magdalena, Diana-Luna-Hecate, Diana-Artemis-Bendis, Diana Sancta Potentisima) + islamism (F3 Fatima + cele 72 de Fecioare) + new age & satanism (Marea Zeiţă, înfăţişată adeseori sub aspectul teribil de regină a Morţilor + Lilith, Isis, Kali, Shakti, Eurynomes, Mnemosynes, Iele, Valkirii, etc.)

                                                 * * *

Jurnal de Atelier I - Fragment din 144 de Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X – Scrisoarea Nr.48. Agonia Uniunii Europene - eseu (5)

      Foto:” Steaua arzătoare cu opt raze” (ulei pe carton), 1997

         Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor,

   Dragi prieteni, pământeni şi nepământeni de pretutindeni şi de oriunde vă aflaţi la orizontul misterului – o zi bună să vă dea Dumnezeu, cer înalt şi idealuri pe măsura Cerului cristalin!

   Vă trimit spre lectură şi analiză parte a cincea a eseului Agonia Uniunii Europene – între catastrofă şi mesianism.

   După o cercetare a formelor sculpturale de peste 30 de ani, sculptând, pe socoteala mea, zeci de Coloane infinite, Geneze, Regine şi Cruci cosmice (printre acestea, în 1997, am conceput şi o „Stea arzătoare cu opt raze”, pe care am lansat-o tot atunci pe internet, ca proiect de monument în memoria lui Ioan Petru Culianu), îmi dau seama foarte bine acum că lui I.P. Culianu puţin i-a lipsit să ajungă la Cârma Lumii. Căci o „planetă virtuală” (fictivă) construită de el sub forma Terrei Mirabilis în mod sigur o conducea. După cum o mărturiseşte chiar I.P. Culianu în scrierile sale: „Scopul meu este de a surprinde structura şi funcţionarea lumii, de la început şi până la sfârşit”.

   Nu este exclus că I.P. Culianu, asemenea idolului său Bruno, să fi fost, cât a trăit pe pământ, un Cârmuitor Eonic şi o reîncarnare a unui Atlant din „fortăreaţa carpatică”, care trăia într-un „dublu-personaj”, în cer şi pe pământ în acelaşi timp. Deposedat de umanitatea noastră (tot mai hibridizată, aflată în comă tehnică şi politică) şi trecut (printre noi) încă din timpul vieţii la o condiţie divină, ca „un fractal în spaţiul Hilbert”, cu o „preştiinţă divină” numai de el cunoscută, I.P. Culianu s-a luptat tot timpul de la egal la egal nu cu valeţii ci cu Zeii, cu demonii sublunari, cu Stăpânii Lumii, cu marile Familii Regale şi cu Marele Arhonte, extraterestrul ET-X-Y-Z, care în cele din urmă i-a curmat viaţa.

   Căci trebuie spus, ca să se ştie de toată lumea, că I.P. Culianu s-a luptat cu Marele Arhonte pentru neamul românesc până în ultima clipă a vieţii, cu un curaj şi cu o demnitate cerească ce nu a putut fi egalată până azi de nici un român. De aceea, se cuvine să-i cinstim memoria şi curajul ca pe unul din cei mai mari eroi şi profeţi ai neamului românesc.

   I.P. Culianu a fost un Arhitect genial al Artei-transformării, un Prinţ al Artei lui Dumnezeu şi un Străjer al Sfântului Graal. În ultimii zece ani, ajunsese la o „Mathesis universalis” şi era interesat în mod special de „o bătălie privind „modul de programare” a oamenilor viitorului”. I.P. Culianu credea cu adevărat în zei şi zeiţe, dar în acelaşi timp credea şi în Apocalipsul Sfintei Mame a lui Dumnezeu şi în Apocalipsul Sfintei Fecioare, pe numele lor adevărat Diana Sancta Potentisima şi Zeiţa Eurinome – Zeiţa Extazului.

   Mekor Hayym (stăpâna grădinii), Zeiţa de smarald şi Tozgrec erau cele trei mari entităţi celeste care îl purtau în Călătorii în lumea de dincolo, pe tărâmuri galactice şi extragalactice numai de el văzute şi cunoscute. Dacă ar mai fi trăit printre noi, multe am mai fi aflat de la acest mare savant cărturar, conectat la Harta Minţii lui Dumnezeu prin Computerul organic universal.

   I.P. Culianu scria în şase limbi şi vorbea în cel puţin douăsprezece limbi cu o ştiinţă savantă ce uimea pe orice erudit al vremii. Romanele lui „science fiction”, cu un impact cutremurător în realitatea noastră istorică - Hesperus, Jocul de smarald, Pergamentul diafan, Ultimele povestiri şi Tozgrec - au creat un „delir mistic şi feminist” în lumea contemporană. Cărţile de ştiinţă, peste 15 volume şi câteva sute de articole şi studii de specialitate, publicate în timpul vieţii, în mare parte în limba franceză şi italiană, au fost traduse în peste 30 de limbi şi cunoscute în toată lumea.

   Ca o curiozitate, în Franţa şi-a luat două doctorate; doctoratul de stat, troiseme cycle din 1980 (Science des Religions (Histoire et Philosophie) la Sorbona, cu lucrarea Experiences de l’extase et symboles de l’Ascension de l’Hellenisme a l’Islam) şi la 10 ianuarie 1987 susţine tot la Sorbona (Paris IV) teza de doctorat cu titlul Gnozele dualiste ale Occidentului (Recherches sur leş dualisme d’Occident); dar, paradoxal, nelocuind în Franţa, ci doar făcând naveta.

   Din nefericire, în 1991, la mai puţin de o lună de la întâlnirea din aprilie cu Regele românilor Mihai I şi cu Principesa Margareta – una din aceste zeiţe ale pământului venite din cer, pline de senzualitate, de bogăţie şi mister, pe care el le adora, l-a împins „în afara acestei lumi” Că a fost zeiţa Mekor Hayym, Zeiţa de smarald sau Zeiţa Eurinome – Zeiţa extazului, numai Dumnezeu ştie, noi nu ştim! Ştim că a trăit pe pământ doar 41 de ani, că a plecat din România la 22 de ani şi că a făcut o carieră strălucită în cele mai mari universităţi din lume, era deja cunoscut încă din timpul vieţii de marea elită mondială şi socotit drept revelaţia tinerei generaţii din Europa şi, poate, din întreaga lume liberă.

   Ce se întâmplase la vremea aceea? Aflăm azi câteva detalii importante din articolul - „O biografie” - publicat în Observatorul Cultural de sora marelui dispărut, Tereza Culianu-Petrescu, din care voi cita un fragment.

   „Solicitat să se ocupe de primirea familiei regale la Divinity School, I.P. Culianu acceptă cu toată politeţea s-o facă. Ia parte la manifestările comunităţii româneşti din Chicago (de cca 50.000 de membri, între care foşti legionari şi neolegionari).

   Comunitatea, se pare, s-a scindat cu această ocazie: „adversarii” vizitei au fost „puţini numeroşi, dar agresivi” (notează un participant; după cum scrie în articolul „Un rege, un savant, o crimă”, interviu consemnat de Victor Bârsan, 22, 31 mai 1991, p. 7).

  În decembrie 1990, regele Mihai I încercase să facă o vizită în ţară împreună cu Principesa Margareta şi fusese expulzat de însuşi preşedintele interimar al României, Ion Iliescu, după încurcături groteşti, iar mediile din România se aflau într-o isterie antimonarhică. În acele zile de aprilie, I.P. Culianu primeşte din nou ameninţări cu moartea. În holul lui „Drake Hotel”, unde urma să aibă loc o conferinţă de presă, un individ ţinând, după toate probabilităţile, un pistol sub haină, îi spune că va fi omorât „dacă lucrează cu regele”.

   Or, din raţiuni pur pragmatice, convins de întâlnirea cu regele Mihai I că revenirea acestuia în România ar favoriza în momentul acela, schimbări economice şi sociale pozitive, I.P.Culianu, într-adevăr se hotărâse să „lucreze” cu regele”; faptul cel mai important, care poate a fost ştiut, poate doar bănuit, este că reuşise rapid să găsească suporteri serioşi ai acestei idei şi fondurile aferente.

   La 16-17 mai se ţine la Divinity School un colocviu organizat de I.P. Culianu, pe tema: „Other Realms: Death, Ecstasy and Otherworldy Journeys în Recent Ssholarship - Journeys from Gilgaesh to Albert Einstein”, cu participarea multor savanţi cunoscuţi din Statele Unite şi din alte ţări. În 18 mai, îi comunică familiei hotărârea să de a-şi amâna din nou călătoria în România”.

    Acest Prinţ român al Artei-transformării şi Cârmuitor Eonic al Europei şi, poate, al Lumii întregi, n-a mai apucat să „lucreze” cu Regele românilor, pentru că - sub comanda unei „crime cu semnificaţie rituală” - a căzut victimă unui complot internaţional şi a fost omorât de „bestiile triumfătoare”.

  După cum afirmă şi Andrei Oişteanu în prefaţa ultimei sale cărţi „Călătorii în lumea de dincolo”, editura Nemira, 1994: a fost un „omor cu semnificaţie rituală”; o altă parte a „elitei” mondiale spune că a fost o „crimă cu semnificaţie intelectuală”, un „asasinat-avertisment”. „Asasinatul nu a fost revendicat, adică „motivat” şi „semnat” (aşa cum o făceau legionarii în urmă cu jumătate de veac şi cum o fac toate organizaţiile teroriste de astăzi)”, mai scrie Andrei Oişteanu.

   În Biografie lui Culianu, publicată de sora acestuia Tereza Culianu-Petrescu, există însă un detaliu, poate cel mai important, ce ar putea să dezlege într-un fel misterul acestui „asasinat-avertisment”: „omor cu semnificaţie rituală”? Sau „crimă cu semnificaţie intelectuală”?.

   I.P. Culianu, cu un curaj dumnezeiesc de Cârmuitor Eonic se implică total în conjunctura momentului istoric al României şi în 1991 hotărăşte să schimbe singur destinul poporului român (poate şi al Europei), care o luase pe o cale greşită, după lovitura de stat din 22 decembrie 1989 dată de Ion Iliescu cu sprijinul Moscovei.

   Să recitim fragmentul din Biografia I.P.Culianu, pentru a înţelege clar în ce a constat această implicare.

   „În 1991, I.P. Culianu schiţase planul unei alte cărţi despre Mircea Eliade, cu o alcătuire mai complexă (n. n: primul studiu monografic Mircea Eliade a fost publicat în 1977): documentele ar fi trebuit trimise multor personalităţi ale lumii culturale, unele implicate şi altele încă neimplicate în discutarea „chestiunii Eliade”, care ar fi fost rugate să-şi spună părerea asupra lor, într-un număr limitat de pagini. În mai 1991, cu câteva zile înainte de dispariţie, primise din varii direcţii scrisori şi materiale legate de acest subiect (independent, probabil, de noua carte proiectată, rămasă în stadiul de simplă schiţă); după tragedia petrecută, prezenţa acestor hârtii pe masa lui de lucru se încărca de sumbre semnificaţii.

   I.P. Culianu a încercat să echilibreze loialitatea, onestitatea (intelectuală şi nu numai) şi „această veche, depăşită noţiune de onoare” (formulă care apare în mai multe scrisori ale sale); întreprinderea a putut fi purtătoare de enorme riscuri – până la riscul suprem, asupra căruia Eliade însuşi păruse să-l avertizeze: în cercetarea acestui trecut, crede Eliade, „o atitudine „obiectivă” poate fi fatală autorului” (scrisoare din 17 ian. 1978)

   Eliade, după cum se vede, îi cunoştea bine pe actorii tragediilor din anii româneşti ‚30; între aceştia, unii îi erau încă foarte apropiaţi – poate prea apropiaţi, chiar după gustul său, şi îngrădindu-i puţin acea libertate de care afirma, în mai multe scrisori, că se bucură”.

   Ce vroia, de fapt, I.P. Culianu cu această nouă „monografie Mircea Eliade”? Vroia să afle autorii morali ai „loviturii de stat din 1947, care au schimbat forma de guvernământ din monarhie în republică şi, posibil, „lista” cu actorii asasinatelor politice din anii ’30, pe care Eliade îi cunoştea bine. Nu întâmplător s-a scris, după stingerea din viaţă a lui Eliade, că ar exista chiar şi „lista lui Eliade” cu aceşti actorii ai asasinatelor politice.

   În aprilie 1991, I.P. Culianu participă la manifestările comunităţii româneşti din Chicago, printre aceştia întâlneşte legionari şi neolegionari antimonarhişti care - în urma celebrei lui conferinţe internaţionale din 16-17 mai despre „Moarte, extaz şi călătorii în lumea de dincolo”, la Universitatea din Chicago – tot atunci s-au scindat, iar un grup de legionari agresivi şi antimonarhişti i-au dejucat planul lui Culianu de „a lucra cu Regele” şi, în cârdăşie cu actorii loviturii de stat din 1989, în trei zile au pus la cale asasinarea lui I.P. Culianu.

    În 18 mai, Culianu îi comunică familiei hotărârea să de a-şi amâna din nou călătoria în România.

   Evenimentele s-au derulat, ai spune, cu o viteză astronomică: în trei zile I.P. Culianu urma să pună în aplicare „planul de a lucra cu Regele”. Căci în mod sigur a existat un „scenariu” de a schimba forma de guvernământ de la Bucureşti, de a-l aduce pe Tron pe Regele Mihai I şi a schimba cursul istoriei şi jocurile de putere între Moscova şi New York.

   I.P. Culianu, cu o erudiţie metalică şi solară, ieşită din comun, era un expert în astfel de „scenarii” şi nu ar fi dat greş în aplicarea lui. Şi totuşi, se pune întrebarea: ştia, oare, I.P. Culianu că jocurile de putere pot interveni tragic în jocurile minţi – şi că astfel pot muri oameni, în timp ce mintea lor desfăşură harta jocurilor pure? Ştia! „Iocari serio” era vocaţia lui. Şi dacă ştia, atunci, se naşte întrebarea legitimă şi obligatorie (dacă nu a pus-o nimeni până acum, o pun eu): cine din cercul apropiat a lui I.P. Culianu ar fi putut să ştie în detaliu acest „plan secret de a „lucra” cu Regele”, în afară de Regele Mihai I şi Principesa Margareta?

   În primul rând ar fi putut şti detalii importante despre acest „plan secret” logodnica lui, Hillary Susan Wiesner, cu care urma să se căsătorească în august acelaşi an. (laureata de la Horvard, în compania căreia îşi aprofundează cunoştinţele despre iudaism şi-şi exprimă dorinţa de a se converti la religia ei, iudaismul, în compania căreia din 1986 îşi scrie „la patru mâini”, poate, cărţile cele mai importante)

   Nefericită soartă poate să aibă un savant român genial: să ajungi în culmea gloriei şi onoarei şi la 36 de ani (căsătorit de opt ani cu o tânără de origine română, Carmen Georgescu), la o lună de zile de la stingerea din viaţă la Chicago a maestrului său spiritual, Mircea Eliade, să cazi în ispitei unei tinere evreice, Hillary Susan Wiesner, aflată la Divinity School ca doctorandă, şi să ai cu ea timp de cinci ani o misterioasă legătură de dragoste, cu adânci implicaţii spirituale, ştiind bine că în cele mai mari comploturi din istorie omenirii întotdeauna a fost implicată o fiinţă feminină de origine evreiască.

   În Iliada lui Homer, participarea femeilor la jocul sorţii se făcea prin Moarte, sau Glorie şi Onoare. Încă din perioada lemuriană, atlanteeană şi post atlanteeană, apoi în perioada elenistică şi în protoistoria poporului român, femeile trace şi geto-dace participau cu dăruire şi curaj, cu o totală supunere la hazardul războaielor cosmice, între Atlanţi şi Lemurieni, între troienii-traci şi spartani, apoi între daci şi romani.

   Mă gândesc, totodată, cât de uimitor este faptul că au existat odată la noi în Dacia, în Terra Mirabilis, pe un pământ sacru, luminos şi fertil, nişte femei speciale a căror fidelitate faţă de soţi se exprimă în dorinţa lor de a-l însoţi la zei pe cel decedat. Aceste femei speciale ţineau aşa de mult la cinstea lor, încât cereau pur şi simplu să se urce pe rugurile soţilor morţi şi, ceea ce socoteau drept cel mai mare semn al curăţeniei lor, se aruncau în flăcările Rugului aprins. Acest lucru însemna că pe vremea aceea moartea era într-adevăr primită ca un semn de lumină, ca pe un „conductor de bioluminiscenţă solară, iar Marea Trecere în lumea de dincolo era posibilă, dincolo de Bariera atomilor mulţimii.

   Sau: cât de teribil-umană e descrisă în Iliada scena zbaterii preafrumoasei Elena din Troia, numită mai târziu cu răutate de contemporanii noştri „căţeaua neruşinată”, din clipa în care soţul ei, Paris, părăseşte câmpul de luptă şi se refugiază ca un laş în palatul său din Troia.

      „Mi-ai şi venit din război, mai bine piereai acolo,

   Biete, răpus de acel cere-mi fuse bărbat înainte.

   Tu te mândreai altădată că-l poţi dovedi pe Meneleau

   Oricum te-ai bate cu el, cu virtute, cu braţul, cu lancea.

   Hai şi pofteşte-l acum din nou pe viteazul Meneleau

   Şi te măsoară cu el. Ba eu te sfătuiesc să te-astâmperi,

   Pofta de harţ să curmi şi să nu mi te-apuci nebuneşte,

   Luptă pieptiş să dai cu Meneleau, că nu cumva-ndată

   Suliţa-i să te doboare...”

   (Iliada, Capitolul III, v. 425-433).

   În ecuaţia noastră politică, din 1991, atlanteeano-lemuriano-carpato-danudiano-pontică, s-a întâmplat exact invers: „zeiţa pământului venită din cer, părăseşte câmpul de luptă – Armaghedonul (în ebraică veche, Har Magiddon) – şi, după ce îl împinge pe I.P. Culianu „în afara acestei lumi”, se închide în „Palatul Vulturilor de Cleştar” din „cea de-a cincea Romă” şi a „şaptea Troie de carton” din Uniunea Europeană, pentru „a trăi în viitor” o experienţă în afara corpului (EAC), sau a trăi în „prezent” o experientă la limita morţii (ELM) cu „Ultimul Soare negru, înainte de 2081”.

   Dacă la Atlanţi, Soarele Alb era zeiţă, iar Luna – zeu, la Lemurieni, Soarele negru era zeu, iar Luna – zeiţă!

   În acest caz de conştiinţă, solară şi lunară, atlanteeano-lemuriano-carpato-danubiano-pontică şi gnostică, zeiţa Soarelui negru e complice la o crimă în faţa căreia nu vrea sau nu ştie să-i recunoască transcendenţa Fiului Soarelui Alb al Atlanţilor din Carpaţi.

   Cu alte cuvinte, zeiţa Soarelui negru l-am ucis pe Cristos-copil, trimis pe pământ de Sfânta Mamă a lui Dumnezeu – Sfânta Sophie, Mama celor Vii (al treilea eon din Ogdoadă) – ca să putem obţine mântuirea prin Isus Cristos, fratele „din dreapta” al Sophiei, care i-ar fi devenit „syzygos” şi ne-ar fi asigurat azi mântuirea noii umanităţi prin începutul Eonului mesianic, prin Apocalipsul Sfintei Mame a lui Dumnezeu. Iar acum ne „mântuieşte” Marele Arhonte pe toţi cu eonul Dracului, nu-i aşa?

   Aşa am ratat noi, românii, în urmă cu 23 de ani revenirea la Monarhia constituţională din 1923 şi Marea Trecere din universul tehnologic – care în mod sigur ne va elibera acum către nimic- în evoluţia naturală în ştiinţa viului.

   „După unele informaţii, venite din reţeaua generalului Ion Pacepa şi necontrazis de fostul şef din 1991 al noilor servicii secrete din România, Virgil Măgureanu, la executarea ordinului criminal dat din România ar fi participat şase oameni – dintre care doi s-ar fi deplasat la Chicago. FBI nu comunică nimic nici până azi, după 23 de ani de la asasinat, decât că ancheta este în curs”, mai precizează în Biografia lui I.P. Culianu, sora acestuia, Tereza Culianu-Petrescu.

   De ce am scris despre această „crimă cu semnificaţie intelectualistă”? Pentru ca să se ştie, pe cât posibil, Adevărul creaţiei lui I.P. Culianu, alternativă la „Istoria ideilor şi credinţelor religioase” a lui Mircea Eliade. Dar şi pentru a afla cum se aplică azi, la nivel social-planetar, teoria lui Eliade, potrivit căruia „sacrul e camuflat în profan şi profanul în sacru”.

   Treptele procesiunii pe „scara craeturală”, după o „schemă alexandrină”, sunt următoarele: Trupul, Sufletul, Natura-mamă, Raţiunea, Intelectul Activ şi intelectul angelic sau universal, Stâlpul Central sau „Coloana soarelui de vis” şi Dumnezeu.

   Dacă vom vom cerceta cu atenţie această „scara creaturală”, vom observa că, dacă „intelectul angelic sau universal” este numit pozitiv şi nominalizat a fi drept îngerul bun, adică, cel ce uneşte pe Good angel cu Fiica dragostei, „Intelectul Activ” nu are nume, ci e doar trecut cu majuscule, ceea ce înseamnă, cel puţin pentru mine, că acesta, Intelect Activ, aparţine de Demiurgul cel rău, adică, de demonii sublunari şi de arhonţii cei răi Şi este cunoscut şi notat cu majuscule, în cele două Talmuduri (de la Ierusalim şi din Babilon) şi în tratatul de Cabala de Moshe Idel - drept „Intelect Activ”.

   Ce vreau să spun prin aceasta este faptul că, este posibil ca ambele crime – „crimă cu semnificaţie rituală” şi „crimă cu semnificaţie intelectuală” - să vină la comanda acestui „Intelect Activ”, care fiind necunoscut, adică, fără nume, operează, cred eu, prin codul numeric genetic al demonilor sublunari, supuşi corupţiei, şi al arhonţilor răi; operează la comanda „bestiilor triumfătoare” cu „coduri secrete”: „prin cuvinte de cod” sau „prin „sunete cu vibraţie joasă” (nocive ADN-ului nostru) şi „prin culori negre”, pe care nu le mai găsim în valoraţia „Legământului Curcubeului” făcut de Dumnezeu cu Noe şi Aavram, primii părinţi ai umanităţi.

   Aştept ca, mai degrabă decât FBI-ul (care ne tot amână cu anchetă de 23 de ani), tot Mossadul să „elucideze” în cele din urmă misterul crimei profesorului şi savantului renumit I.P. Culianu. O crimă care pentru mine îmi este clar comisă de „bestiile triumfătoare” împotriva umanităţii şi nu în ultimul rând împotriva civilizaţiei occidentale.

   De altfel, Mossadul a făcut, nu de mult timp, dezvăluiri incendiare şi despre aşa-zisul „accident” de automobil în care a murit Prinţesa Diana şi prinţul egiptean Dody Allfaed. Prinţesa Diana, se pare, urma să nască un copil făcut cu prinţul Dody, şi asta a deranjat, poate, cel mai mult Familia Regală britanică.

   Căci nu-i uşor să alegi azi între „Copilul care joacă Dame” (din marile Familii Regale), Dionisos-copil (din Aristocraţia neagră) sau „Cristos-copil” (din economia Creştinătăţii), nu-i aşa?

   Dragi prieteni, dacă nu am reuşit în aceste patra părţi a eseului meu, Agonia UE - între catastrofă şi mesianism, între alternanţa eonului Dracului şi Eonul mesianic - să vă trezesc curiozitatea şi interesul pentru a şti cum se poate trăi în viitor şi cum funcţionează teoria lui Mircea Eliade, potrivit căruia „sacrul e camuflat în profan şi profanul în sacru”, este numai vina mea.

   Promit că în următoarele patru părţi din eseul Agonia Uniunii Europene voi scrie despre marea bătălie pe viaţă şi pe moarte care se va da între Lemurieni şi Atlanţii din Carpaţi, între alternanţa dintre cele două programe de „deprogramare” genetică a popoarelor din UE - (PIG): Programul Terra – Un atac extraterestru asupra omenirii (cod numeric genetic 664) şi Programul Terra Mirabilis (cod numeric genetic 666).

   Miza acestei bătălii între două mari popoare mesianice – România şi Israelul - este foarte mare.

   Într-adevăr, de vreme ce doctrina „îngerilor popoarelor solare”, veche şi recunoscută de mii de ani, prevede ca toate naţiile terestre, solare şi lunare, să-şi aibă un reprezentant-înger la Înalta Curte Celestă, evreii aşteaptă acum avantaje politice şi economice imediate din faptul că reprezentantul lor celest este însuşi Dumnezeu, sau cel puţin Arhanghelul Mihail, având primul rang după Dumnezeu. În timp ce Atlanţii din Carpaţi sunt convinşi că de data aceasta reprezentantă lor pe Pământ şi în Cerul cristalin & Cerul Empireu la Înalta Curte Celestă este Sfânta Mamă a lui Dumnezeu, pe numele ei adevărat Diana Sancta Potentisima, care e deja aici la noi, în Grădina Maicii Domnului, în Creasta Anilor; şi acolo, Sus, pe Stâlpul Central sau „Coloana soarelui de vis” în vecinătate lui Dumnezeu; şi că numai Ea – Mama celor Vii - are cel mai înalt Grad după Dumnezeu, Tatăl universal.

   Tot mai mulţi români, încep să afle că, la Atlanţi, Soarele era zeiţă, iar Luna – zeu; că Lemurienii sunt rivalii noştri. Şi că Diana Sancta Potentisima este Mama celor Vii, a românilor de pretutindeni. (al treilea Eon din Ogdoadă) Şi că Mama celor Vii împreună cu Diana Sancta Potentisima şi cu Diana-Luna-Hecate, toate trei, îl vor naşte pe Cristos-copil, fratele „din dreapta” al Sophiei, care le devine Syzygos.

   Această nouă „naştere mistică” a lui Cristos-copil va dezvălui Lumii o realitate transcendentă, solară, care va fi deopotrivă temporală, în măsura în care preconizează o mântuire eschatologică a omenirii prin regina coeli, stea mântuitoare care mijloceşte în folosul umanităţii prin Sfânta Mamă a lui Dumnezeu, şi spaţială, în măsura în care implică o lume nouă, supranaturală, solară, ce va transforma şi omul şi planeta Terra.

   Această bătălie de proporţie universală între forţele infernale şi cele cereşti, ce se petrece, în chiar clipa aceasta, în sufletele, în minţile şi în inimile noastre, este cunoscută în mitologia generală sub denumirea de Armageddon – (în ebraică veche, „Har Magiddon” - ţinut muntos şi câmp de luptă în Grădina Maicii Domnului, unde se vor mobiliza toţi împăraţii, regii şi preşedinţii din Lume, pentru a disputa marea bătălia apocaliptică, prin două războaie cosmice care vor avea loc între anii 2012-2024 şi 2024-2081.

   Războaie cosmice despre care voi scrie în următoarele 40 de Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X.

   Anul 2081 va fi Anul „Ultimului Soare negru”, după care Monarhia absolută va învinge definitiv „Republica Universală” şi Pacea de o mie de ani se va instaura în întreaga lume.

   Aşa să ne ajute Dumnezeu!

   PS: Pentru a şti despre ce Prinţesă X este vorba, public această legendă mai jos:

   Legenda: Prinţesa X = creştinism (MD-MM + cele trei Diana D3, respectiv Maica Domnului, Maria Magdalena, Diana-Luna-Hecate, Diana-Artemis-Bendis, Diana Sancta Potentisima) + islamism (F3 Fatima + cele 72 de Fecioare) + new age & satanism (Marea Zeiţă, înfăţişată adeseori sub aspectul teribil de regină a Morţilor + Lilith, Isis, Kali, Shakti, Eurynomes, Mnemosynes, Iele, Valkirii, etc.)