Jurnal de Atelier I - Fragment din 144 de Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X – Scrisoarea Nr.76. Despre regionalizarea României, dezmembrarea statului român şi moartea capitalismului.

   Foto: “Coloana Femeia-îngerul melancoliei”, cele trei “zeiţe-mume” ale pământului pe “trinughiul alb” şi “Apollon – Vânătorul stelelor” pe harta verde a României.

      Dragi prieteni,

   Doamnelor domnişoarelor şi domnilor, dragi prieteni, pământeni şi nepământeni, internauţi crepusculari de pretutindeni şi de oriunde vă aflaţi la orizontul misterului - O zi bună să vă dea Dumnezeu, cer înalt şi idealuri pe măsura Cerului Cristalin!

   Regionalizarea ţării în opt regiuni (provincii) pe criteriul autonomiei locale şi “dezvoltare de relaţii de bună vecinătate şi promovarea cooperării transfrontaliere şi interregionale” (aşa cum e prevăzută în proiectul de lege iniţiat de preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Sorin Frunzăverde şi susţinut de secretarul general al PSD, Liviu Dragnea), va deschide inevitabil drumul spre federalizarea ţării şi în final la dezmembrarea ţării în provincii cu autonomie teritorială şi guvernatori, conduşi din umbră de emisari şi comisari străini, care au tot interesul să ia fiecare câte o felie cât mai mare din “tortul României”.

   De aceea, consider că este spre binele Europei să lăsăm România aşa cum e, rotundă şi întreagă. “Construită într-o unitate perfectă, cu un contur închis aproape circular de către Mare, Dunăre şi râuri, traversată de o coamă de munţi, care parcă ar vrea să fixeze această circularitate, această “tară verde” a fost numită de toţi comentatorii antichităţii ţara hiperboreenilor, ţara tracilor, ţara geto-dacilor şi ţara daco-romanilor - Terra Mirabilis.” (Am citat din eseul “Terra Mirabilis sau întâlnirea cu pământul natal” de Anton Dumitriu)

 Împărţirea şi dezmembrarea acestei ţări în opt regiuni (o ţară care are o poziţie geostrategică pe harta Europei, fiind şi cea mai mare ţară din Balcani), tocmai acum, când România a ajuns cea mai săracă ţară din UE, va duce în mod sigur la un război civil fără precedent în Europa, aşa cum s-a întâmplat cu dezmembrarea Iugoslaviei.

   Cel mai înţelept lucru ar fi să încheiem un parteneriat geopolitic şi strategic cu SUA şi Israelul (care se pare că e încheiat deja, dar nu şi politic), să anunţăm oficial intenţia de ieşire a României din UE, să împuternicim câţiva români celebri din SUA şi din ţară şi să începem negocierile cu emisari şi politicieni din Camera Reprezentanţilor SUA, pentru ca apoi să ne unim cu Statele Unite şi să declarăm România al 52-lea stat american, multicultural şi multinaţional: ţară europeană neutră, sub patronaj american (după modelul Elveţiei), în afara oricărei forme de guvernământ comunist sau capitalism.

   În fond şi la urma urmei, SUA este o creaţie a Europei, aristotelică, rousseauistă (J.J.Rousseau) şi iudeo-mason-creştină. De ce n-ar putea fi şi viitoarea Statele Unite ale Europei o creaţie a Americii, platoniciană şi iudeo-mason-creştină, după formula Alianţei Z: (Z= LI (lumea interioară), Alianţa zamolxiano-eleno-atlantico-lemuriano-danubiano-pontică-creştină?

   A transforma – prin “Arta-transformării” – Primul Principiu din care s-au ivit în zorii umanităţii cei trei eoni distincţi, primordiali: existenţa, forma şi beatitudinea – aceasta este Datoria vieţii noastre – a Atlanţilor din Carpaţi! (din “fortăreaţa carpatică”). Dar este şi o mare Datorie a vieţii noastre de a împlini un mare destin european: acela de a deveni o mare naţiune pe harta lumii. Pentru aceasta, români, noi trebui să ne apărăm acum această ţară milenară cu toate armele noastre, pe care le moştenim spiritual de la mesagerii şi Cârmuitorii Eonici şi de la toţi înaintaşii din toate cetăţile noastre milenare.

   Aşa încât vom fi nevoiţi în următorii ani să ne apărăm de o dublă agresiune: una comunistă care vine de la ruşi, şi a doua capitalistă care vine de la americanii “paleoconservatori”. Ne vom apăra, de data aceasta prin Internet, pe axa creştină cu un  creştinism mistic în amestec cu un pagânism apolinico-dionisiac pe care îl moştenim de 3000 de ani, şi vom acţiona în acelaşi timp cu ştiinţa zeilor, cu toate armele noastre aflate în dotare, de natură spirituală şi imperială, pe care le moştenim de mii de ani - de la “securea-dublă” al lui Saturn la “săgeata magică de aur”, dăruită de zeul Apollon zburătorului hyperborean Abaris (cu care cureiera Hellada în zbor de la greci la hyperborei); de la  “arma secretă” al lui Apollon Hyperboreanul la  “Codexul solar” al lui Zamolxis; şi de la “Lupul dacic” al lui Decebal  până la “arma secretă” al lui Henri Coandă - “laserul” cu care în 1968 au fost oprite cele peste 3000 de tancuri sovietice, care urmau să treacă Prutul şi să ocupe pentru a doua oară Bucureştiul, aşa cum au făcut-o în 1945 şi în 1968 în Cehoslovacia.

    De aceea, pentru a evita declanşarea celui de-al treilea război mondial, fără precedent pe planeta Terra, le recomand iudeo-masonilor creştini şi paleo-creştini, dar şi “paleoconservatorilor” din ţară şi din afara ţării, să amâne sau să schimbe acest proiect periculos de regionalizare şi de federalizare a României. Le recomand să aibă în vedere mai întâi viziunea solară a mesagerilor şi Cârmuitorilor Eonici din Terra Mirabilis, şi apoi să negocieze Destinul României cu Stăpânii Lumii, cu “Aristocraţia neagră”, cu Responsabilii Pământului şi cu marile Familii Regale, pentru a dezvolta o altă strategie de guvernare a României. Aşa cum am scris mereu, în articolele publicate în revistă de cultură “Confluenţe literare”, un “guvernământ mixt” este posibil în România, fără regionalizarea şi federalizarea acestei ţări.

   A fost o vreme când toţi românii, sau aproape toţi, am combătut comunismul în favoarea capitalismului. Însă în momentul când ne-am dat seama că în esenţa lor, aceste două utopii, care operează cu sisteme moarte şi reci, îşi au originea în “Paradisul prin distrugerea omenirii”, am înţeles că premisă lor de bază este falsă. Am înţeles în final că tocmai comerţul liber, internaţional, ruinează orice ţară, fie ea comunistă sau capitalistă. Şi că este o nebunie să construieşti un edificiu economic pe nisipurile mişcătoare ale capitalului global, cu nişte politicieni şi capitalişti globalişti şi globalizaţi, hibridizaţi şi intraţi într-o formă de comă tehnică şi politică, la nivel social-planetar. Cum nu s-a putut realiza de 100 de ani comunismul sau capitalismul (care până la urmă s-a dovedit că este un “comunism” întors pe dos) nici globalizarea forţată a lucrurilor şi tribalizarea persoanelor nu este posibilă acum. Pentru că nu există de fapt decât un singur Capital în ambele sisteme, aplicat centralizat în sistem comunist şi descentralizat în sistem capitalist.

   Karl Popper, un filozof englez, (despre care I.P.Culianu spunea că este un imbecil) a scris înainte de al doilea război mondial cartea “Societatea deschisă şi noii ei duşmanii” (KP a fost de altfel şi mentorul lui George Soros, se pare că Soros şi-a scris cărţile lui cu ideile mentorului), KP spune în carte cu pricina că această doctrină a capitalismului, aşa cum îl descrie Marx, nu a existat niciodată. Este doar o invenţie sterilă, o născocire diabolică care s-a dovedit până la urma drept cea mai mare cacialma politică mondială de “barbarism prin mercificare”, prin care s-a încercat să se creeze un „om nou” numit “muncitorul social”, o altă formă de sclavie modernă (pentru cei care aţi trecut de 40 de ani, vă sună familial „omul nou”, preaslăvit de odiosul conducător comunist Ceauşescu, nu-i aşa?) Şi care că orice invenţie, precum invenţia „muncitorul social comunist”, trebuie mereu înlocuită cu o altă invenţie, mult mai modernă şi mai sofisticată: “muncitorul capitalist emigrant”.

   Marx explică în ultimele file ale Capitalului (care au fost cenzurate şi ţinute în secret până azi) că în final vor fi prinşi integral în acest angrenaj diabolic atât pe capitalişti cât şi pepoliticieni şi muncitori, iar ei nu pot face altceva decât îi obligă mecanismul, adică, vor provoca o deteriorare tot mai gravă a umanităţii. Partea cea mai secretă din cartea Capitalul spune că “un capitalist bogat face mulţi morţi” - asta era una din formulele sale secrete ale cărţii, întrucât Marx credea că în final vor rămâne foarte puţini capitalişti, iar cvasitotalitatea oamenilor le va reveni rolul de victime ale acestui proces diabolic, fără precedent în istorie.

   De aceea, viaţa celui mai mic patron corporatist valorează azi cât o mie de sărăntoci. Iar un politician corupt, hibridizat şi aflat în comă tehnică şi politică la nivel social-planetar, într-un singur mandat distruge un oraş, în două mandate distruge o ţară, iar dacă mai este ales şi în Parlamentul European distruge 27 de state în care vieţuiesc cinci sute de milioane de oameni. Astfel, cu cât vor fi patroni, capitalişti şi politicieni mai puţini, mai corupţi şi mai bogaţi, aflaţi în comă tehnică şi politică la nivel social-planetar, aşa cum se întâmplă acum în lume prin aşa zisa Noua Ordine Mondială (NOW), prin G1 şi G2, cu atât vor fi mai mulţi morţi în UE şi în lumea întreagă.

   În final, spune chiar Marx, capitalismul nu poate fi reformat sub nici o altă formă, poate doar fi distrus; aspiraţia către o societate mai bună înseamnă să-l distrugi. Cum să-l distrugi? Şi unde? Filozofii economiei mondiale ştiu, ar fi cazul să ştim şi noi: În Occident, adică pe un „loc fără de loc” într-un „topos atopos”, acolo unde se îndeplineşte “uciderea soarelui” , adică celui de-al cincilea soare, “soarele mişcării” prin „moarte integrală”, care vine la comandă, cu “sângele proaspăt”, care e chiar „capitalul străin”, de la marginile lumii spre toate centrele de putere religioasă şi politică din lume.

   Probabil, criza mondială financiare declanşată în 2007 este doar primul val de criză şi prima fază de pierdere a acestui aşa zis “capital străin”, după care strigă toţi capitaliştii din toate Camerele Reprezentanţilor Lumii, inclusiv Lumea a Treia din care facem parte şi noi, românii, cu minorităţi cu tot. După care vom intra în alte patru valuri de crize mondiale şi peste vreo 20 ani, (adică în “patru cincinale”) intrăm în faza finală de sfârşit programat al democraţiilor şi al economiei politice mondiale.

   Practic, după eşecul comunismului şi capitalismului, omenirea întreaga a intrat în cel mai mare Conflict al programelor de toate felurile, de la cele alimentare, precum noul Codex Alimentarius, până la cele ecologice, menite să producă catastrofe la nivel global. Acestea sunt, de fapt “programe” de “deprogramare” care, de o parte, resuscitează “mitul muncii dezinteresate” în toată lumea, iar pe de altă parte generează crize de identitate, fără precedent în istoria omenirii. Oamenii, după comunism şi capitalism, se simt fără viitor, sunt deznădăjduiţi şi, mai grav, se simt rataţi şi de o parte şi de cealaltă a lumii.

   Ratat este acela care acţionează conform unui program în care nu mai crede. De ce nu mai crede? Pentru că aceste programe standard nu numai că nu sunt făcute de oameni, sunt făcute de nişte roboţi, dar nici măcar nu răspund nevoilor imediate ale oamenilor. Sunt programe artificiale, lipsite de un Proiect-pilot viu de Civilizaţie organică. Practic, sunt programe de Sisteme sociale moarte şi reci, fără finalizare. Şi de aceea oamenii vii nu cred în ele. În ele cred doar oamenii fără suflet, morţi spiritual, care se folosesc de ele doar pentru a obţine finanţarea pentru distracţiile lor, după care toate programele acestea putrede mor şi ele în nişte sertare şi fişiere părăsite, fără a mai fi practic realizate vreodată în folosul oamenilor vii.

   În această perspectivă, viaţa oamenilor apare ca o oscilaţie permanentă între o diversitate de programe vechi şi putrede, care numai de dezvoltare umană nu mai poate fi vorba în ele. Pentru că unele programe crează adeseori panică şi conflicte între familii, clanuri şi naţiuni, generează dezordine economică şi culturală în sistemul social-planetar, crează numai contra-culturi şi contra- reforme economice; altele promit perspective într-o nouă viaţă armonioasă, adeseori paranormală, dar care, pentru că aceste programe crează aşteptări care nu pot fi satisfăcute imediat, oamenii le abandonează, căutându-şi refugiul în final în reţele virtuale de socializare pe internet.

   În concluzie, acolo unde nu există luptă în Creaţia de de Idei noi pentru Adevărul Creaţiei, drept alternativă la toate ideile şi credinţele religioase, nu există nici dezvoltare a conştiinţei umane şi creştere a Organismului social viu. Iar acolo unde în lupta dintre sabie şi idee câştiga doar sabia, Organismul viu moare şi în locul lui se dezvoltă un Sistem social mort care degenerează în violenţă şi în cea mai pură forma de agresivitate umană. De aceea, “puterea celor fără de putere”(expresia aparţine lui Vaclav havel), a popoarelor guvernate şi înghiţite de spectrul universului tehnologic, în lipsa unui Program-pilot care să le propulseze, moare în fiecare zi, până când popoarelor li se usucă de tot Intelectul activ, Sursă de energie a intuiţiilor intelectuale prime, conceput ca fiind Suflet viu, parte din sufletul lui Dumnezeu.

   Soluţia finală ar putea fi înlocuirea programelor vechi şi putrede din marea sectă a comunismului şi capitalismului cu un Program-pilot de dezvoltare umană, însă fără dogme şi doctrine sectare, scoase din Capitalul lui Marx, nihilist şi vulgar şi fără democraţie accelerată şi finanţare internaţională a ONG, GDS şi ICR prin FMI, BCE, BM şi Guvern Mondial.

   De aceea, consider că trebuie oprite cu orice preţ aceste cinci valuri de crize mondiale, programate artificial de oculta mondială, prin procesul de expansiune a Statelor Unite care se vrea cu orice preţ imperială şi globală, dar fără să aibă o viziune clară asupra viitorului omenirii. Crearea unui Institut de anticipare a viitorului şi un Institut de bioluminiscenţă, la nivelul fiecărei ţări, ar putea scoate omenirea din criza mondială. Trebuie regândit şi reconstruit în întregime procesul de multiculturalitate, după alte sisteme şi legi şi pe alte criterii şi Organisme sociale vii, altele decât cele moarte şi vechi, politice, economice, culturale, “neoconservatoare” sau “paleoconservatoare”.

   Revenirea la noile “guvernămintele mixte”, ca acelea din perioada Renaşterii italiene, şi la Căsătoriile mixte între grupuri de rase, printr-o nouă Lege a căsătoriilor dintre caste, ar putea ameliora umanitatea, aflată într-o decadenţă şi degenerare crescândă a raselor şi a guvernelor naţionale. În prima fază, după ce am parcurs deja primul val de criză mondială, 2008-2012, după un interval de cinci ani, este urgentă înfiinţarea unui nou “Stat Provizoriu Asistenţial” la nivel mondial, care să funcţioneze la început, fie şi virtual, sub egida ONU, cu Celule de criză în toate statele lumii, în care sute de milioane de oamenii deznădăjduiţi, care au ajuns să trăiască acum cu un dolar pe zi, mult sub limita existenţei, în afara sistemului economic mondial, să primească o rentă minimă de supravieţuire.

   În faza a două trebuie gândită şi creată urgent o “Constituţie Universală a Drepturilor Omului social-planetar”. Apoi un singur Stat monarhic universal, după formula Satului Planetar, dar pe alte criterii ereditare, condus acum de Cârmuitori Eonici, de masageri şi de oameni titraţi (de savanţi, socio-biologi, politicieni, diplomaţi, înalţi prelaţi şi preoţi ai Divinităţii), având la dispoziţie tehnologii ultramoderne de control social-planetar şi galactic-universal, metode ecologiste de integrare a organismelor sociale racordate la o dinamică astro-geofizică, proceduri penale, regulamente organice, interne şi internaţionale şi Legi noi făcute de oameni pentru oameni.

   Nişte legi noi, organice - care să sape într-atât de adânc în inimile oamenilor, încât să poată să răspundă nevoilor imediate ale acestor popoare, înlănţuite genetic, zdrobite, tescuite, măcinate, rupte în bucăţi şi amestecate de-a lungul istoriei unei mari înşelătorii umane, apoi divizate în oameni de la zei, în oameni creştini, în oameni din oameni şi în oameni fără destin – ar trebui făcute de nişte legiuitori înţelepţi, zeificaţi, care să trăiască în afara cetăţilor umane.

   Nu cum s-a întâmplat recent în România anului 2012 în CCR (Curtea Constituţională Română), care, fără cvorum, au scos o „Erată” ilegală prin care au invalidat un referendum în care au votat 8,5 milioane de români dintre care 7,4 milioane au votat pentru demiterea preşedintelui României. De aceea spun că trebuiesc legi noi, organice, pentru că există legi care pot să aleagă preşedinţi de state sau să stabilească guvernăminte mixte sau regale şi succesiuni ereditare în toate ţările lumii, dar nu pot să aleagă regi şi regine, nici să desemneze familii regale.

   Acesta este paradoxul Omului regal.

   De aceea, pentru evitarea celui mai crunt război ecologic, demografic, de epurare genetică, un război nuclear şi psihotronic, de o agresivitate umană ieşită din comun, cu pierderi mult mai mari şi mai dureroase decât în Al doilea război mondial, pentru salvarea acestor sute de milioane de oameni deznădăjduiţi de soartă, consider că în teritoriile fiecărei ţări este imperios necesar crearea unor Celule de criză umană, care să funcţioneze sub egida unei noi Organizaţii a Naţiunilor Unite, cu sediul în Europa, în cadrul unui Organism viu social-planetar, creat şi format de o Cultură matrilocală şi Societăţi civile matrilocale, sau matrifocale (numiţi-le cum vreţi) cu autonomie proprie, în care să fie unite minim 500 şi maxim 5000 de familii.

   Aceste noi Societăţi civile matrifocale pot fi conduse de către femei speciale, preoţi şi înţelepţi, aflaţi sub protecţia unor regi şi regine din marile Familii Regale, toţi aceştia aflaţi pe un palier mai înalt de conştiinţă, capabili de o viziune holistă şi universală, dincolo de imaginaţia umană comună. Ne place ori nu ne place, umanitatea este creaţia lui Dumnezeu, iar regele şi regina sunt mediatori şi intermediari între Dumnezeu şi neamurile oamenilor.

   Ceea ce trebuie bine înţeles în primul rând este faptul că:

   1. Un Sistem social este o construcţie artificială şi de aceea este mort politic de două ori: odată prin “Contractul social” (al lui J.J. Rousseau) şi prin violarea pactului social (“pactul de agresiune”) încheiat între puterea politică şi puterea religioasă. Şi a doua oară pentru că este coordonat prin mecanismul universul tehnologic de un sistem diabolic, construit prin Capitalul lui Marx în aşa fel încât omul să fie eliberat către nimic: nu vor trece nici şapte ani şi pe pământ vor fi două miliarde de oameni care vor tânji după muncă şi pensii şi nu le vor mai găsi nicăieri acum, după eşecul comunismului şi capitalismului.

   2. Un Organism social-planetar şi galactic-universal este viu, pentru că este un produs al naturii, divine şi umane, născut dintr-o conştiinţă universală al cărui rol îl putem doar intui drept Sursă de energie a intuiţiilor intelectuale prime, conceput ca fiind Suflet viu, parte din sufletul lui Dumnezeu. Iată de ce un Organism social-planetar viu nu poate funcţiona decât printr-un “Contract natural” încheiat între popoare, la nivel social-planetar. Acest “Contract natural” există şi doar trebuie pus în aplicara.

    Acesta este paradoxul Omului creştin.

   Un rege, o regină, o femeie specială, un om înţelept, nu va ajunge să conducă decât dacă Omenirea îi va identifica pe aceştia, îi va iubi şi aprecia şi împreună vor rezona cu o viziune holistă universală a Omului fiinţă de lumină, dincolo de imaginea limitată a bunăstării materiale, atât de dificil de definit azi, după comunism şi capitalism, potrivit căreia pentru unii oameni, care au trăit în universul comunist, bunăstarea presupune o contra-valoare de 100 Euro, iar pentru alţii, care au trăit în universul capitalist, 1.000.000 euro pe lună. În şanţul acesta dintre bogaţi şi săraci, dintre barbarie şi civilizaţia, se adânceşte cea mai mare Groapă a mizeriei comune spre care se îndreaptă acum omenirea cu o agresivitate umană explozivă, în proporţie de 75% din cei aproximativ şapte miliarde de oameni, vieţuitori pe planeta Pământ.

    În condiţiile nivelului actual de conştiinţă, a celor şapte miliarde de oameni, dintre care doar 25% au acces la informaţii pe reţelele de socializare pe Internet sau la Televiziunea Globală, este imposibilă recunoaşterea oficială a valorilor culturale universale, a Familiilor regale, a Femeilor speciale şi a Înţelepţilor lumii, căci doar prezenţa acestora pe sticlă şi în viaţa publică declanşează un comportament uman natural, dar în acelaşi timp şi suspect, pentru că e generat de contraste şi comparaţie şi bazat pe stări emoţionale superioare şi inferioare, precum invidie, gelozie, ura între clanuri, familii şi naţiuni, între clase sociale şi în mod deosebit ura între Familiile regale şi Aristocraţia neagră. Mai concret, generează cel mai mare conflict între “Copilul care joacă dame” din Familiile regale şi Dionysos-copil, din Aristocraţia neagră, cel care mereu a fost vândut sau mâncat de generaţii de uriaşi şi titani, pentru aşi putea perpetua specia şi aşi pastra bogăţiile şi “rasă în interiorul rasei”.

   Iată de ce consider că, fără un Program-pilot la nivel european şi o coordonare înţeleaptă, popoarele Europei nu vor poate supravieţui acestor cinci valuri de crize mondiale, declanşate artificial, căci spuneam de atâtea ori, această criză mondială nu este doar una financiară şi globală, ci una existenţială şi de conştiinţă cosmică.

   În concluzie, regionalizarea, dezmembrarea şi apoi federalizarea României va crea un precedent, la nivel social-planetar, care va băga Europa şi întrega lume în cel mai crunt război mondial. Iar ieşirea din cele cinci valuri de criză, programate artificial de oculta mondială, prin NOW şi ET-X-Y-Z, se va face doar atunci când Europa, sau măcar o parte semnificativă, o masă critică, va avea puterea să înţeleagă diferenţa dintre Un Sistem social politic mort, aşa cum a fost comunismul şi capitalismul, şi un Organism viu, social-planetar şi galactic-universal, aşa cum ar putea fi orice stat din Europa şi din lume, cu condiţia să fie lăsat să se organizeze liber, fără agresiunea comunistă, fascistă sau capitalistă.

   În mediile ştiinţifice şi culturale avansate se ştie că, dacă controlezi economia şi cultura în sistem centralizat sau descentralizat, se blochează sistemul. Cred că lucrul acesta este valabil acum în fiecare ţară, fie ea bogată sau săracă, atunci când controlezi economia de piaţă şi cultura, naţională sau universală, sistemul de guvernare nu mai funcţionează normal. Astfel, dacă “nu faci nimic” pentru a organiza economia şi cultura, acestea au darul extraordinar de a se organiza singure, prin creaţie de Idei şi prin inovaţii şi inventică. S-a demonstrat deja ştiinţific că, cu cât organizezi economia de piaţă şi cultură mai puţin, cu atât acestea două merg mai bine.

   În concluzie, nu este posibil să planifici dezvoltarea economică şi culturală în sistem centralizat sau descentralizat. În acest caz, soluţia nu poate fi alta decât să-ţi foloseşti ideile şi talentul pentru a crea mereu forme şi produse noi. N-ai propuse noi, n-ai piaţă, n-ai nimic. Şi ne pierdem toţi în mulţime dacă alergăm alături de ceilalţi. Dar oare nu se întâmplă exact aşa acum în toate ţările din lume, fie ele bogate sau sărace, din Grecia până în Germania şi din SUA până în Rusia, China sau India?

   Cu alte cuvinte, alergăm degeaba după nişte codoşi păpuşari globaliştii şi globalizaţi, hibridizaţi deja şi aflaţi în comă tehnică şi politică, la nivel social-planetar, care globalizează acum la greu în portofoliile lor toate industriile şi culturile noastre, naţionale şi universale. Căci acestea sunt cele două mari contrarii şi contradicţii cu care se confruntă omenire, în chiar clipa aceasta: globalizarea lucrurilor şi noua tribalizare a persoanelor. Iar aceste două contrarii trebuiesc acum unite cu orice preţ într-un singur Sat Planetar, parcelat, spun analiştii politici, doar la nivel continental, nu şi naţional sau imperial. Iar această mare unire nu se poate face altfel decât prin două ministere de bază: Ministerul Artei-transformării şi Ministerul Tehnologiilor solare. Aceste două ministere, împreună, pot coordona toate statele lumii, aflate în faza ultimă de pierdere a suveranităţii şi de declanşare a celui mai crunt război mondial.

   Fără ridicarea cenzurii şi introducerea pe piaţa mondială a Generatoarelor electrice fără fir şi a aparatelor de zbor, neconvenţionale, precum Aerodinele lenticulare realizate de Henri Coandă, noi nu ne vom putea uni niciodată prin universul tehnologic actual, care funcţionează încă cu “lampa lui Lenin”, care este o capcană, un fel de “cursă de şoareci”, în aşa fel construit, aşa cum am mai spus, de Capitalul lui Marx, încât să elibereze oamenii către nimic. Căci universul tehnologic este în mod sigur o eliberare a omului către nimic: nu va trece nici şapte ani şi veţi vedea, pe pământ, peste două miliarde de oameni care vor tânji după muncă şi pensii pe care nu le vor mai găsi nicăieri.

      Constantin Milea Sandu

E-mail: cmileasandu@yahoo.com

                                                *  * *

   PS: Pentru a şti de la început despre ce Prinţesă X este vorba, public această legendă mai jos.

   Legenda: Prinţesa X = creştinism (MD-MM + cele trei Diana D3, respectiv Maica Domnului, Maria Magdalena, Diana-Luna-Hecate, Diana-Artemis-Bendis şi Diana Sancta Potentisima) + islamism (F3 Fatima + cele 72 de Fecioare) + new age & satanism (Marea Zeiţă,  înfăţişată adeseori sub aspectul teribil de regină a Morţilor + Lilith, Isis, Kali, Shakti, Eurynome, Mnemosyne, Iele, Valkirii, etc.)

Jurnal de Atelier I - Fragment din 144 de Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X – Scrisoarea Nr.79 Globalizarea României şi pericolul islamizarii Europei. Cine ne fură cultura.

       Foto: “Ultimul soare negru, înainte de 2081”(ulei pe placaj)

    “Fiinţa noastră nu poate fi distrusă, deoarece nu este o organizaţie în sensul obişnuit al cuvântului. În afara ideii nu ne uneşte nimic altceva, iar o idee e indestructibilă”. (George Orwell, 1984)

     

      Dragi prieteni,

   în procesul dureros de globalizare forţată a oamenilor şi a cunoştiinţelor tehnice, a bunurilor şi capitalului, a învăţăturilor şi simbolurilor - proces care în ultimul sfert de veac a zdruncinat întreaga omenire, aruncând-o în cinci valuri de criză mondială – vă propun să înfiinţăm în “Fortăreaţa Carpatică” din România un fond de “ajutor voluntar românesc”(după modelul sayanimu-lui din Mossad), după care, prin donaţii de stat şi particulare, să construim împreună un “Oraş Internaţional al Păcii”, cu statut de oraş liber şi independent, în afara oricărei forme de guvernământ. Personal, propun ca acesta să poarte denumirea de “Oraşul Păcii – Terra Mirabilis” sau “Atlantisul - Oraşul Coroanelor”. Locaţia lui ar fi bine să fie în zona Braşovului, sau undeva în centrul ţării, într-un loc cu semnificaţii istorice..

   Aceste “Oraşe ale Păcii” nu sunt, desigur, vreo invenţie nouă, ele există în câteva ţări din Europa (Italia, Franţa, Spania, etc.) posibil şi pe alte continente. Acestea au rolul primordial de a ameliora umanitatea şi de a organiza periodic întâlniri la nivel înalt între conducătorii lumii, Stăpânii Lumii & Aristocraţia neagră, Responsabilii Pământului, reprezentanţii marileFamilii Regale şi nu în ultimul rând între laureaţii premiului Nobel şi alte personalităţi culturale şi ştiinţifice din lumea civilizată, pentru a dezbate starea naţiunilor lumii şi problemele fundamentale cu care se confruntă omenirea la nivel social-planetar.

                                              

   Apoi, în a două etapă, propun ca în acest Oraş al Păcii să înfiinţăm un Centru Cultural Internaţional, care să aibă în obiectul de activitate, printre alte deziderate, reconstrucţia din temelie a României, având rolul de Stâlp Central între Occident şi Orient, şi de mediator între SUA şi Rusia, care doreşte acum refacerea marele imperiu, să sperăm că va fi sub altă formă decât aceea comunistă. Reconstrucţia României este posibilă acum doar prin recunoaşterea oficială de către marile puteri a poziţiei sale de ţară strategică pe harta geopolitică a lumi, aflată între Orient şi Occident. Apoi prin înfiinţarea a trei ministere strategice de bază: Ministerul Tehnologiilor înalte, Ministerul Artei-transformării şi Ministerul religiilor şi al puterilor politice.

   Singure, aceste trei ministere strategice, vor reuşi la nivel social-planetar să amelioreze umanitatea, să elimine marile dezechilibre între ţările bogate şi ţările sărace (care sunt acum în faza de pierdere a suveranităţii) şi nu în ultimul rând să transforme UE într-o Cetate Europeană Virtuală (CEV), monitorizată prin satelit. Viitorul Europei şi poate a lumii întregi va fi fără îndoială o Cetate a Ştiinţei şi a Creaţiei de Idei, singura care ar mai putea să-i unească pe toţi cetăţenii planetari, pentru că Ideea de Cetate Virtuală e indestructibilă. O Cetate Virtuală în care Vaticanul împreună cu Biserica ortodoxă (prin cele trei ministere strategice) vor avea misiunea nu numai aceea de creştinare a umanităţii, ci mai cu seamă aceea de a elimina în primul rând cenzura tehnologică a creaţiei de Idei. Da, există această cenzură tehnologică şi de Idei de peste 100 de ani, care frânează trecerea din universul tehnologic – care ne va elibera către nimic – în evoluţia naturală a ştiinţei viului.

    Aceste două Biserici creştine, ortodoxă şi catolică, vor avea în viitorul apropiat  misiunea de a uni Orientul cu Occidentul şi de a se implica în crearea unui Centru de refugiaţi în România, care să coordoneze şi să gestioneze împreună cu preoţii militari toate “Celulele de criză” ce urmează a se înfiinţa în Europa; crize generate de valurile de revoluţii       ale Islamului, dar şi ale Europei, care vor continua în următorii ani. Pe axa creştin, aceste două Biserici vor trebui să se unească cât mai repede, pentru că vor fi primele instituţii responsabile de soarta celor cinci sute de milioane de europeni din UE, care vor fi luaţi cu asalt de Bastioanele islamului instalate deja în toată Europa. Şi, bineînţeles, vor fi responsabile de toate lăcaşele de cult creştin din Europa, care vor fi profanate de invazia Islamului.

   Dacă până acum nu am luat în serios acest asalt islamic asupra Europa, acum e momentul să pregătim această osmoză – să sperăm că va fi până la urmă o osmoză naturală, între două religii şi două lumi, diametral opuse, dar care au avut la origine acelaşi Dumnezeu din vechea religie astrală a Soarelui, a Lunii şi a lui Venus. O tragedie sfârşeşte un destin şi o cultură, de exemplu Cultura matrilocală din vechea Europă matriarhală; un ciclu de existenţă, de exemplu, al Atlanţilor şi Lemurienilor; sau o istorie a celei mai mari înşelătorii umane, dacă înţelegem aceşti termeni în sensul de spiritualitate şi de război biologic de epurare genetică. Cu Europa, leagăn al civilizaţiilor lumii, şi în mod special cu România care va fi Stâlpul Central şi Scutul planetar între Orient şi Occident, se va petrece un fapt extraordinar: o osmoză naturală între invadaţi şi invadatori, între cuceriţi şi cuceritori, între învinşi şi învingători, şi nu în ultimul rând între îngeri şi demoni, va constitui începutul unui nou destin pentru Europa şi pentru întreaga planetă Terra.

    La sfârşitul “celei de-a Patra Lumi” şi începutul celui de-al Cincilea ciclu de existenţă umană, ne găsim aşadar în faţa unei “tragedii fără morţi”, care va constitui începutul unei noi istorii, al unui nou destin planetar numit Terra Mirabilis, al unui “cer nou” sub un “pământ nou” şi a unui neam înnoit, numit “neamul oamenilor planetari”, o parte dintre aceştia vor deveni “oameni biototonici”. Cu alte cuvinte, va fi o “tragedie fără morţi”, din care, ca printr-un dublu paradox, nu vor lipsi, desigur, sute de milioane de “morţi electrici”, prinşi sub un Clopot de sticlă într-o imensă pânză de păianjen, ţesută cu ştiinţa zeilor, a mesagerilor şi Cârmuitorilor Eonici, într-o “uriaşă grotă electromagnetică”. Adică, vom fi prinşi precum grecii în văgăuna Ciclopului, aşteptând să le vină rândul să fie mâncaţi.

   În cazul nostru, fără precedent în istorie, vom fi “mâncaţi” şi devoraţi noi între noi, de propria noastră “moarte spirituală”, trăind cu viii şi cu morţii laolaltă, în tandemul genetic fiinţă extraterestră – om (ET-X-Y-Z) extins la tandemul om- Codex Alimentarius. Adică, vom intra definitiv într-o formă de comă tehnică şi alimentară, aşa cum suntem acum la nivel social-planetar, după care vom fi autoeliminaţi printr-un experiment genetic şi diabolic, cu ştiinţa zeilor din noi, prin dizarmonia genetică între Codexul Alimentarius (GMO) şi genetica omului. Şi în final vom fi eliminaţi sau salvaţi prin propria noastră explozia şi implozie a ADN-ului nostru primordial al creaţiei ce se perpetuează prin codul nostru genetic, la confluenţa dintre plasma solară şi plasma albastră a magnetismului biotopului nostru terestru.

    Desigur, această “pseudo gestaţie” osmotică în tandem genetic nu va dura mult, pentru că ingerarea produselor alimentare provenite în baza Codexului Alimentarius (GMO) ne va “ajuta” să facem un salt cuantic, prin homozigotare şi puritate genetică, fiecare cu genele şi cu holograma lui şi toţi laolaltă prinşi în Holograma cosmică, asemenea unor fractali în spaţiul Hylbert, ca nişte “Noduri şi semne” în harta Minţii lui Dumnezeu. Dar, vă asigur că Ieşirea din istoria celei mai mari înşelătorii umane în noua destinialitate, adică în Neantul Divin & Staţia finală – Sfântul Soare, va fi un proces de înluminare, graţie acelei forţe tenace a sufletului viu, românesc, parte din Sufletul lui Dumnezeu, care şi-a învins propria lui “tragedie fără morţi”, dar şi graţiei forţelor Marelui Eon mesianic al acestui pământ românesc, sacru, luminos şi fertil, care îi va asimila pe toţi pământenii şi nepământenii, din toate rasele de oameni de la zei, de oameni creştini, de oameni din oameni, de oameni fără destin şi nu  ultimul rând de oameni regali - Atlanţii din Carpaţi!

   De fapt, vor fi până la urmă două victorii glorioase: civilizaţia Atlanteeană şi Lemuriană adusă de pe Lună şi din Pământul Interior pe suprafaţa noii planete numită Terra Mirabilis; şi vitalitatea biologică şi spirituală a pământenilor, adaptaţi la nouă planetă transformată în stea. Şi “terraformatată” apoi, cu ştiinţa genialilor arhitecţi, mesageri solari şi Cârmuitori Eonici, sub forma unui biosfere albastre de bioluminiscenţă solară, translucid şi antigravitaţional, a cărui plasmă exterioară va fi de culoarea soarelui alb fosforescent şi a cărui structură de rezistenţă va fi îmbrăcată cu trei centuri lenticulare după modelul “Stelei arzătoare cu opt raze”.

   Până atunci, însă, în primul rând este imperios necesar a se încheia în plan religios un nou pact social (printr-un “Contract natural”) între noii oameni planetari şi preoţii creştinătăţii şi a altor confesiuni religioase (inclusiv cu preoţii, imami, ai islamului) şi nu în ultimul rând cu preoţii Divinităţii şi ai “Artei-transformării”, care reprezintă religia civilă, noua laicitate. În al doilea rând este imperios necesar să se încheie în plan geopolitic, militar, economic şi cultural, un nou pact politic între noua puterea religioasă (reformată) şi puterea militară mondială, respectiv între România, SUA & Anglia, Germania & Rusia şi emisarii spioni din Israel şi Vatican - un pact politic cu privire la culegerea, filtrarea, stocarea şi evaluarea Ideilor revelate pământenilor de către mesagerii solari şi Cârmuitorii Eonici prin Marele Eon mesianic, la nivelul de comandă informaţional-energetic.

   Aceste Idei mesianice obţinute prin reţelele de socializare de pe internet (la adăpostul unor dispozitive de protecţie asupra armelor psihotronice care ne bombardează intens cu frecvenţe joase), ar putea creea o stabilitate şi un bun echilibru în războiul declanşat deja între forţele infernale şi cele cereşti ce se petrece, în chiar clipa aceasta, în sufletele, în inimilie şi în minţile noastre. În acest război cosmic, fără precedent în istorie, sensul şi forţa acestui Mare Eon mesianic va fi dat întocmai după cum spuneam de o bună evaluare a Ideilor care unifică şi nu de ideile care dezbină la nivelul de comandă informaţional-energetic. Astfel, dacă forţa cerească (Internetul-celest-solar) este benefică e începutul Eonului mesianic. Dacă forţa infernală (Internet-ascensional-luna) e malefică, evident, e Eonul Dracului. Or, singurele Idei care unifică benefic sunt cele solare, pentru că sunt indestructibile.

    Noi, pământenii, nu ne mai putem apăra acum cu aceste idei marxiste şi tehnologii vechii (precum „lampa lui Lenin”) de invazia forţele oculte ale Islamului, dacă nu vom pune în circulaţie Generatoarele electrice fără fir concepute de Nikolas Tesla în urmă cu 100 de ani, şi aparatele de zbor vertical, neconvenţionale, respectiv Aerodinele lenticulare, concepute de Henri Coandă  în urmă cu 70 de ani. Noi, europenii, nu vom putea să unim Orientul cu Occidentul prin acest concept de “multiculturalitate”, sub paravanul căruia se ascunde de fapt o ideologie găunoasă numită “corectitudine politică” şi “Marxism Cultural”. Acest nou curent ideologic a fost susţinut iniţial de Antonio Gramsci în Italia si Georg Lukacs în Ungaria, apoi a devenit “Şcoala de la Frangfurt” a cărei promotorii ai feminismului şi ai matriarhatului sunt Eric Fromm, Wilhelm Reich şi Herbert Marcuse. Noi trebuie să investim serios inteligenţă şi creativitate în ştiinţă, în artă şi în mod special într-o nouă Cultură matrifocală paşnică, care va da naştere unei noi religie ce va venera cultul vieţii nu cultul morţi.

   O revoluţie a conştiinţei va fi posibilă în Occident numai după ce va fi distrus capitalismul, care a generat la nivel internaţional acest “marxism cultural şi economic”. Iar lucrul acesta se poate face doar printr-o  Mişcare feministă universală, declanşată alternativ din nucleul cel mai fecund al latinităţii – România, şi la polul opus – SUA. Iată de ce spuneam că tocmai aceste credinţe religioase şi Idei solare unificatoare, adunate la nivel social-planetar, apoi filtrate, stocate şi evaluate în câteva Oraşe ale Păcii şi Centre Culturale Internaţionale, ar putea să unească până la urmă cele două Biserici creştine, catolice şi ortodoxe, divizate de 1000 de ani. Pentru ca, în final, să reuşim să unim Occidentul cu Orientul şi din punct de vedere ideologic şi religios, nu numai prin acorduri economice şi tratate politice impuse prin constrângere, care sunt de fapt secretul şi garanţia forţelor malefice şi oculte pentru comiterea de crime şi atentate împotriva umanităţii şi a încălcării drepturilor omului.

   Dacă noi livrăm Islamului cultură enciclopedică, ştiinţă şi tehnologie înaltă prin reţele de informaţii şi de socializare bine organizate prin internet, cu atât mai mult tinerii islamişti se vor trezi la viaţă din moartea spirituală la care au fost condamnaţi de 1400 de ani. Şi până la urmă îşi vor da seama că rasa lor descinde, în linie genetică, prin profetul Mahomed, începând cu anul 615, din 20 de generaţii de agresori, pentru că sute de ani au deţinut armate de castraţi (de eunuci care luau cu asalt Europa) şi femei sclave, violate şi maltratate, preschimbându-le astfel conştiinţele în inimi şi inimile în femei de serviciu; de serviciu intern (pentru naşterea armatelor de eunuci) şi de serviciu internaţional (pentru spionarea civilizaţiei iudeo-creştine a Europei, prin mii de fecioare crescute în secret în Occidentul creştin, pentru liderii Orientului.)

   În timp ce Occidentul, de 2000 de ani, prin amestecul raselor pe axa iudeo-creştină, descinde, genetic, din 30 de generaţii de creştini adormiţi, foarte puţini rămaşi teferi din abolirea civilizaţiei, după ce au fost rase Marile Mame de popoare de pe suprafaţa pământului, la confluenţa dintre civilizaţie şi barbarie. Şi şi mai puţini descendenţi din Dinastia merovingienilor la confluenţa a trei mari civilizaţii: una istorică, creştină, celelalte două, preistorice, respectiv civilizaţia Atlanţilor din Carpaţi şi civilizaţia Lemurienilor, pacifişti şi paleoconservatori. Una dintre regulile civilizaţiei iudeo-creştine este aceea că legea e superioară puterii. În Occidentul creştin lege e mai presus de rege. Întrebarea este: de câte sute de ani este nevoie ca acest principiu să fie integrat şi în societăţile civile islamice? Să sperăm că Internetul ajută în acest sens această integrare. Dacă nu cumva problema Islamului va rămâne de natură genetică, cu mari sechele biologice. În Orient, Ayatolahul şi preoţii imami sunt deasupra legii.

   Să ne amintim că Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea la 13 mai 1981 era la un pas de a declanşa Al treilea război mondial (război între religii) prin următoarea declaraţie dată împotriva religiei islamului: “Ceea ce învaţă Coranul pe oameni este agresiune. Ceea ce învăţăm noi pe oameni prin religia creştină este pacea şi iubirea. Desigur, natura umană distorsionează orice mesaj trimis de religie. Dar în pofida faptului că oamenii pot apuca pe căi greşite din cauza viciilor şi a obiceiurilor rele, creştinătatea aspiră la pace şi iubire. Islamul este o religie care atacă. Dacă se începe prin propovăduirea agresiunii la întreaga comunitate, se va sfârşi prin cultivarea elementelor negative în fiecare om. Se ştie unde duce asta: asemenea oameni ne vor asalta violent” Pentru ceastă declaraţie Sanctitatea Sa a fost împuşcat de un terorist turc din ordinul ayatolahului Ruhollah Khomeini. Şi numai Dumnezeu a făcut ca Sanctitatea Sa să supravieţuiască acestui atentat asupra întregii civilizaţii creştine.

   Fără îndoială, mesajul creştin de trezire la viaţă şi apelul la pace şi iubire dat Islamului de către Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea este unul corect. Dar nu a fost receptat pozitiv şi în cazul ideologiei şi religiei Islamului care practică cultul dublei morţii: moartea fizică, dacă nu te supui religiei; şi moarte spirituală, după ce te supui acestei religii de natură sectară şi fanatică. În cazul islamului, nu mai e vorba de o jertfă în virtutea unei Idei unificatoare de Răscumpărare a omenirii din “păcatul antecedent”(al zeilor Titani) şi “păcatul originar”(Adam-Eva) şi de mântuire a omenirii prin pace şi iubire, ci este vorba de o “crimă ritualică” cu premeditare prin moarte fizică şi spirituală, prin sacrificarea întregii omeniri, la scara social-planetară. Duhul rău şi bestia triumfătoare, care au pus stăpânire pe întreaga planetă şi pretinde acum că guvernează peste destinele oamenilor, se pare că locuieşte de peste 1400 de ani în chiar în inima Islamului. Într-o astfel de inimă nu poate să locuiască bunul Dumnezeu, ci însuşi cel mai înfricoşător înger al Infernului – Diavolul.

    Aşa cum spuneam în Scrisoarea de tranziţie Nr.80 Coranul nu mai e de mult o religie. Este, poate, cea mai mare farsă pe care Diavolul i-a făcut-o bunului Dumnezeu, prin ultimul lui profet Mahomed, pe axa creştină. Desigur, islamul pretinde că are o religie prin Coran, un Dumnezeu numit Alah, trei aşa zise “zeiţe” la dispoziţia Profetului, mijlocitoare direct prin Alah, o lume de apoi şi cele “72 de Fecioare”(de care nici azi nimeni nu ştie originea lor) pentru care se sacrifică teroriştii islamiştii. Nu cred că mai există la ora actuală pe pământ un mister mai mare decât acest amestec genetic între un păgânism dionisiac (prin cele trei “zeiţe” mijlocitoare direct prin Alah) şi religia islamului, prin Mistica Tronului.

    În esenţă, religia islamului este mai degrabă o ideologie politică, care funcţionează cu aplicaţii forţate (probabil, de ultimii arhonţi rămaşi pe pământ, ET-X-Y-Z) prin sisteme moarte şi reci; un sistem care stabileşte prin Coran reguli precise pentru societatea aşa zis “civilă” şi pentru viaţa fiecărei persoane. Oamenii de ştiinţă musulmani, în frunte cu ayatolahul Khomeiny, afirmă că Islamul este o religie, o societate civilă şi un stat consolidat ideologic. Ei susţin că 90% din regulile islamice vorbesc de Societatea civilă, şi că, într-o bibliotecă islamică, 90% din cărţi tratează despre organizarea societăţii şi a statului, şi doar 10% se preocupă de moralitate, de ştiinţă şi relaţia omului cu Dumnezeu. Problema cu Islamul nu este religia, ci partea civilă a ideologiei.

   La noi în Europa se pare că e exact invers: problema Europei nu este puterea politică, ci partea civilă a religiei. Dovadă că în şcoli, universităţi şi în bibliotecile noastre 90% dintre cărţi tratează despre beletristică (ştiinţă, artă, religie civilă), moralitate şi relaţia personală (adică egoistă) cu Dumnezeu. Şi doar 10% se preocupă de organizarea societăţii civile şi a statului de drept. Dacă luăm în consideraţie această declaraţie a oamenilor de ştiinţă musulmani asupra societăţii civile islamice, s-ar părea că puterea islamului este în acest caz superioară societăţii civile a Occidentului, iar puterea noastră stă doar în tehnologie înaltă, nu şi în vitalitatea, organizarea şi construcţia societăţii civile.

   Dacă utopiile comuniste, capitaliste şi fasciste din Occident îşi au esenţa în Paradisul prin distrugere, avându-i ca adversari pe oamenii înşişi, fie ei din Occident sau Orient (adică, distrugi prin genocid economic şi cultural o mare parte din omenire, pentru ca o altă parte mică să trăiască ca în      Paradis), ideologia Islamului îşi are esenţa în moartea însăşi, în moarte care vine la comandă. Cu alte cuvinte, noi nu ne mai putem permite şi în Mileniul III să guvernăm omenirea prin aceste utopii şi ideologii ale morţii colective, sau să facem naveta, pe axa creştină, din iadul smereniei în iadul deznădejdii şi din raiul inimii în raiul nimănui. John Milton, un magistru al artelor şi republican, născut la Londra la începutul secolului al XVII-lea, după arderea pe rug al ultimului mare om al Renaşterii, Giordano Bruno, a avut ideea să spună că, “omul poate să facă din rai – iad şi din iad - răi”. Este posibil ca această idee nefastă să fi condus Europa în ultimi 400 de ani, însă în mod sigur această ideea nu mai are relevanţă şi în Secolul XXI.

   De exemplu, chiar şi azi, în sistemul islamic, bazat pe ideologia Coranului şi pe utilizarea forţei armate, nu pot exista decât două soluţii: moartea fizică: dacă te opui regulilor şi sistemului religios, eşti ucis fără nici o apărare de către justiţie; sau moartea spirituală: te prefaci că accepţi religia şi ideologia, şi te resemnezi purtând o “mască mortuară” toată viaţă. Dar această “mască mortuară” ţi se lipeşte în timp pe chip şi te transformă din înger în cel mai înfricoşător demon al Infernului. În acest fel, cea mai mică celulă a bărbatului, spermatozoidul, devine sămânţă de moarte spirituală, iar cea mai mare celulă a femeii, ovulul, devine ogor al morţii colective. De altfel, în Coran femeia este numită chiar aşa: ogor. A semăna moarte într-un ogor numit femeie, din care urmează să recoltezi oameni fără destin (terorişti), aceasta e esenţa religiei Coranului.

   La polul opus, pe axa creştină Occidentală, Dinastia merovingienilor ar trebuie să-şi revendice, genetic, Tronul întregii Europe Unite şi să negocieze apoi Pacea Lumii pentru următorii 1000 de an cu SUA, Rusia, China, India şi cu întreg Orientul. Dar se pare însă că adversarul de temut rămâne tot “Aristocraţia neagră”, care împreună cu “paleoconservatorii” iudeo-masoni vor cu orice preţ să continue procesul de globalizare a lucrurilor şi de tribalizare forţată a persoanelor, pentru a înfiinţa apoi aşa zisa “Republica Universală”. Republică care îşi are doctrina în “comunismul femeilor” din tratatul de Republică a lui Platon din Grecia antică, scris în urmă cu 2500 de ani. Un tratat politic despre formele de guvernământ în care se vorbea iniţial despre Cetatea eternă, dar care apoi a fost cenzurat de iudeo-masoni şi transformat în conceptul de “Republică Universală”.

    Fără o deschidere totală a graniţelor dintre Orient şi Occident, nu văd cum vom putea opri Bastioanele de bande de islamişti instalaţi în Europa în ultima sută de ani, dar mai ales după ridicarea “Cortinei de fier”. Expansiunea teritorială a islamului în întreaga lume a devenit deja un fenomen general. Drama popoarelor europene, inclusiv a marilor Familii Regale, este mult mai mare decât ne-o putem noi imagina. Trebuie să cunoaştem mai întâi origine celor 72 de Fecioare ale islamului, din ce triburi de popoare proveneau, cine le-a vândut, şi cum au fost răpite atunci când s-a întemeiat Coranul şi consolidat ideologia primul stat al Islamului. Trebuie să ştim cu ce preţ cultul zeilor tribali (din vremea lui Mahomed) au respins vechea religie astrală a Soarelui, Lunii şi a lui Venus, pentru că la origine, islamul şi creştinismul, aveau acelaşi Dumnezeu.

   Dacă la apariţia creştinismului în urmă cu 2000 de ani noi am rămas doar cu o singură Fecioară neprihănită care l-a născut pe mântuitorul nostru Cristos (cel care a detronat 1000 de zei), la apariţia Coranului în islam, la doar 600 de ani după Cristos, prin revelaţiile auditive şi viziunile primite într-o grotă de profetul Mahomed (una din revelaţii atribuită Diavolului), islamul avem trei zeiţe locale (F3 – Fatima, aceasta fiind una din fiicele profetului), având rolul de mijlocitoare pe lângă Alah, şi 72 de Fecioare, folosite pentru harem şi pentru a da naştere la o armată de bărbaţi castraţi (eunuci). Cum a fost posibil lucrul acesta? A fost cu adevărat o revelaţie dumnezeiască, transmisă profetului prin Arhanghelul Gabriel, sau doar o intervenţie a arhonţilor extratereştrilor ET-X-Y-Z, care i-au transmis profetului (care nu ştia nici să citească sau să scrie) prin “implant informatic” aceste revelaţii aşa zis “divine”?

   În Mistica tronului se spune că, “Mahomed, pe când dormea în casa lui de la Meca (sau în incinta moscheii) împreună cu Omheni, soţia sa – în realitate, verişoara), a fost trezit de arhanghelul Gabriel, însoţit de ajutoare, pentru a-l purifica pe profet ca să-l pregătească pentru ascensiunea celestă: îi deschide pieptul, îi scot inima şi-o spală cu apă de la izvorul din Zamzam într-o cupă de aur (care conţine, pe deasupra Înţelepciune şi Credinţă). Apoi îi pun inima la loc şi închid incizia... Mai târziu, în ascensiunea celestă, profetul este trecut prin cele 8 ceruri şi purtat de Gabriel până la Tronul lui Dumnezeu, unde Dumnezeu însuşi îşi pune mâinile pe creştetul umbrei Profetului. Acest gest îi provoacă lui Mahomed o stare de stupoare extatică, iar Dumnezeu îi comunică faptul că a fost ales ca mesager pe lângă toate rasele de pe pământ şi că poporul său va fi cel mai mare dintre popoare”. (Am citat din Experienţe ale estazului de Ioan Petru Culianu).

   “O altă versiune a “deschiderii pieptului” şi “purificării inimii” profetului Mahomed o găsim după călătoria în Spania a abatelui de Cluny, Pierre le Venerable (1092-1156), care apare în Collectio Toletana şi ne spune: “Trei... bărbaţi au arătat acolo măruntaiele smulse. Primul dintre ei s-a tăiat de la piept până la ombilic, şi-a desfăcut viscerele şi le-a spălat cu zăpadă. Urmând al doilea, şi-a tăiat inima pe din două, a scos din mijlocul ei un grăunte negru pe care l-a aruncat, zicând: asta e partea Diavolului. Al treilea a curăţat locul şi pe mine m-a refăcut, aşa cum fusesem şi cum sunt acum.” (Experienţe ale extazului de Ioan Petru Culianu)

   Oamenii de ştiinţă, elita intelectuală şi scriitorii, ar trebuie să dea un răspuns la aceste fenomene de ascensiuni celeste. Sunt ele de natură pământeană? Extraterestră? Altfel, spre ruşinea noastră, cu tot premiul Nobel înfiinţat în Europa de peste 100 de ani, vom rămâne doar nişte popoare de europeni adormiţi şi handicapaţi, fără să ştim vreodată de unde venim, cine suntem şi unde mergem.

   Eu, unul, care m-am născut în Republica Populară Română, la 11 ani după terminarea celui de-al doilea război mondial şi la 8 ani după abdicarea forţată a Regelui şi schimbarea formei de guvernământ din monarhie în republică, printr-o lovitură de stat dată de ruşi care au ocupat ţara cu tancurile sovietelor, mă simt minţit, frustrat şi înşelat de 57 de ani, dintre care 34 de ani petrecuţi în cel mai mizerabil stat poliţienesc, bolşevic şi comunist, până la revoluţia din ’89, după care am parcurs 23 de ani de tranziţie spre un capitalism salbatic şi agresiv,                                          la care nu am reuşit să mă adaptez nici până azi. Singura mea formă de de apărare şi de “revoltă romantică”, dar şi de evadare din faţa acestei dublă agresiuni, comuniste şi capitaliste, şi din faţa acestui experiment diabolic care se petrece şi azi, sunt operele mele de sculptură şi aceste Scrisori de tranziţie în care scriu acum.

   Daţi-mi voie să vă mărturisesc, cu mâna pe soarele din piept numit suflet, că am ajuns să-mi fie ruşine nu numai de lumea est-europeană în care trăiesc, ci chiar de întreaga omenire, aflată în decadenţă. Toată lumea poate să vadă acum pe internet în ce lume trăim. Este, poate, cea mai mare risipă de oameni, de energie şi de timp, pe care a cunoscut-o omenirea vreodată. Dacă ai ochi, să vezi. Ori unde ai merge în UE, în SUA şi în toată lume, vei întâlni tot mai multe corporaţii de patroni hibridizaţi, de capitalişti şi politicieni globalişti şi globalizaţi, aflaţi în comă politică şi economică, care după ce au aflat că omenirea este “programată” să dispară prin cinci valuri de criză în două-trei generaţii, dispreţuiesc acum problema existenţei umane în cea mai pură formă de agresivitate

   De aceea, spuneam că viaţa celui mai mic patron corporatist face cât o mie de sărăntoci, iar un capitalist bogat face mulţi morţi. Acum, ori unde vei merge în lumea, vei găsi sute de milioane de şomeri, de oameni care tânjesc după muncă şi pensii pe care nu le vor mai găsi nicăieri azi. Vei găsi în schimb milioane de oameni deportaţi din motive economice, rămaşi acum nedoriţi, neiubiţi, neîngrijiţi, respinşi de societate, complet uitaţi, complet rămaşi singuri. Aceasta este cea mai mare ruşine şi sărăcie a statelor aşa zis capitaliste şi bogate. Aceasta este sfârşitul istoriei cele mai mari înşelătorii umane şi începutul unei mari tragedii, fără precedent în istorie. O “tragedie fără morţi”, care va sfârşi, probabil, paradoxal, printr-o “moartea electrică” în “uriaşa grotă electromagnetică”.

   Nu ştiu cât de vii vă sunt conştiinţele Domniilor Voastre şi cât de “morţi electrici” vă simţiţi voi pe suprafaţa acestui pământ viu care ne rabdă pe toţi cei şapte miliarde de oameni-celule în stupul său planetar, dar, mie, drept să spun, îmi vine să intru în pământ de ruşinea acestor diplomaţi şi consuli, comisari şi emisari, patroni, capitalişti şi politicieni trântori şi bogaţi, hibridizaţi şi intraţi deja într-o formă de comă tehnică şi politică, în curând şi în comă alimentară, la nivel social-planetar. De aceea, spuneam că poate ar fi bine să ne gândim serios la un boicot la nivel social-planetar şi să nu mai votăm nici un politician corupt din ţară sau din parlamentul UE (ca să ne facă de tot râsul), să nu mai plătim 150 de taxe pe an, sau să ne împrumutăm de cu sute de miliarde de euro la băncile ocultei mondiale, precum FMI sau BM, pentru care să plătim apoi dobânzi 50 de ani de zile, lăsându-le copiilor noştri cea mai grea şi nefastă moştenire din istoria contemporană.

   Apariţia unei noi Culturi matrifocale paşnice, a unei noi religii care să aibă la origine cultul vieţii nu cultul morţii şi, bineînţeles, a unui nou sistem politic care să aibă ca doctrină unitatea popoarelor, fără bogaţi şi săraci, comunism sau capitalism, în care bărbaţii să treacă în planul secund iar femeia să deţină controlul şi puterea la nivel social-planetar, ar putea realiza măcar intenţia originară a pământenilor, aceea de a deschide ochii şi a trezi conştiinţele oamenilor către o nouă Civilizaţie a Iubirii şi o comunitate solară, care să aibă vârf al creaţiei omul înluminat şi îndumnezeit. Un om solar care să aibă capacitatea de a trăi viaţa celuilalt, în armonie deplină cu pământul, cu luna şi cu soarele. Ştiu că sună romantic şi întârziat acest ideal înalt pe care-l văd eu, dar altă “osmoză” nu am găsit în această “tragedie fără morţi”, apolinico-dionisiacă cristică şi lemuriano-atlantiano-danubiano-pontică.

   Ştiinţa modernă declară că Soarele este trecutul (în sensul că de acolo venim noi), Pământul prezentul, iar Luna viitorul. Dintr-o plasmă solară ne-am născut şi într-o masă îngheţată o să ne transformăm, dacă nu vom şti să ne cunoaştem originile, de popoare solare. Bernard Show spunea că „Viitorul nu există până nu devine prezent” Cu alte cuvinte, prezentul nostru, în sfârşitul istoriei celei mai mari înşelătorii umane, este pământul guvernat acum de o cohortă de demoni sublunari, proprietari pe Luna, coproprietari pe Pământ şi stăpâni pe destinele a şapte miliarde de oameni. De aceea, gândul nostru trebuie să ne fie solar şi inima la Dumnezeu, făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor văzutelor şi nevăzutelor...

   Vă multumesc pentru atenţia acordată!

   Constantin Milea Sandu

   (e-amil:cmileasandu@yahoo.com)

                                                * * *

   PS: Pentru a şti despre ce Prinţesă X este vorba, public această legendă mai jos.

   Legenda: Prinţesa X = creştinism (MD-MM + cele trei Diana D3, respectiv Maica Domnului, Maria Magdalena, Diana-Luna-Hecate, Diana-Artemis-Bendis, Diana Sancta Potentisima) + islamism (F3 Fatima + cele 72 de Fecioare) + new age & satanism ( Marea Zeiţă, înfăţişată adeseori sub aspectul teribil de regină a Morţilor + Lilith, Isis, Kali, Shakti, Eurynomes, Mnemosynes, Iele, Valkiria, etc. )

  

                                            * * * * * * *

Jurnal de Atelier II - Fragment din Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X – Scrisoarea Nr.136

   Foto: Crucea de lumină (lemn de stejar)

“Curăţă câmpul, ca să aibă loc să aterizeze îngerii” (Nichita Stănescu)

      Dragi prieteni,

    Duminică dimineaţa, la ora opt, veranda casei din Sirnea, unde locuiesc în provizorat, era îngheţată bocnă, am deschis uşa casei să ies afară să curăţ zăpada şi mi s-a lipit mâna de clanţă de metal. Sâmbătă noapte a nins în Sirnea de o jumătate de metru, iar pe unde a viscolit zăpada s-a făcut de un metru. Aşa încât, în chiar duminică alegerilor parlamentare a trebuit vreo patru ore să curăţ zăpada din jurul casei. Luni-noapte a fost un ger năprasnic, a nins doar de o palmă şi a viscolit mai puţin, ies acum să curăţ zăpada ca să pot coborî scările la parter. Zăpada scârţie sub tălpile bocancilor, în jurul meu se răspândeşte o ceaţă rece, groasă, albastră şi lipicioasă. Uşa exterioară de la bucătărie, din lemn vopsit roşu, e plină de o promoroacă groasă şi de zăpadă viscolită. O curăţ de zăpadă, ca să pot să o deschid, în timp ce mă gândesc că ar trebuie să şi mănânc ceva cald, să nu mai îmi beau cafeaua de dimineaţă pe stomacul gol şi să mă autodistrug, aşa cum se întâmplă în ultimul timp, pe criză asta mondială.

     E dimineaţă şi e ger şi frig de îţi îngheaţă sufletul în vene, cum se mai spune pe la noi. Sau, cum ar spun poetul: “La mine-n suflet este vifor şi vin nebuni să facă schi”. Vine o iarnă când ne mor cangurii, seniori, luaţi aminte! Vine o vreme când mor caii ("caii negrii ai iubirii"), vine o vreme când se-nvechesc “maşinuţele biologice” şi nu mai şti cine îţi fură bateriile, solare sau lunar... Vine şi o Noapte de 72 de ore, când se încheie Anul galactic de 24900 de ani, când vom cădea de pe lume, spun profeţii. În 21 decembrie 2012 vom încheia al patrulea ciclu de existenţă umană şi planetară şi vom intra în cel de-al cincilea ciclu de existenţă, şi poate ultimul de “terraformatare”. A cincea forţă, încă necunoscută de oameni, din cel de-al cincilea soare, soarele mişcării - “cel care are gheare şi se hrăneşte cu inimi omeneşti”, spune cartea sfântă -, s-a unit cu cele patru forţe cunoscute de oameni şi stăpâneşte acum şi guvernează întreaga planetă Pământ. Când forţa e benefică e începutul Eonului mesianic. Iar când e malefică e eonul dracului.

   Începe un nou Eon planetar şi poate ultimul de existenţă umană şi de “terraformatare”. E începutul sfârşitului acestui Pământ opac, de natură organică, şi transformarea lui într-o planetă nouă, asemenea unei biosferă de bioluminiscenţă solară, ecologică şi perfect translucidă. E dimineaţa de 11 decembrie şi peste exact 10 zile vom parcurge împreună Marea Trecere, din universul tehnologic – care ne va elibera către nimic – în evoluţia naturală a ştiinţei viului, prin universul Artei-transformării Primului Principiu din care s-au ivit în copilăria umanităţii cei trei eoni primordiali, distincţi: existenţa, forma şi beatitudinea.

    Curăţând zăpada din jurul casei, mă gândeam că, dacă tot am ratat în 2008 emigrarea şi “terraformatarea” mea în Toscana – De fapt, am “ratat” pentru că trebuia să plec din ţară cu 20 de ani mai devreme, nu să mă încăpăţinez să trăiesc din artă în România şi să mă lupt cu diavolii săraci, duşmani ai democraţiei, şi cu demonii sublunari, supuşi corupţiei, ca să amplasez trei sculpturi monumentale, cu valoare de mediere energetică între cer şi pământ, la nivelul de comandă galactic-universal, între plasma solară şi plasma albastră a magnetismul biotopului nostru terestru. Deci, spuneam că, dacă tot am “ratat” această “terraformatare”, există şansă să construiesc portalul de biorezonanţă “T-RSB” şi să mă teleportez fotonic o vreme de pe axa “Pământul Interior”din Terra Mirabilis pe axa Cerului Cristalin. Mai concret, să mă “terraformatez” într-o nouă biosferă antigravitaţională, de bioluminiscenţă solară şi să zbor apoi cu Telostelleratorul meu spre staţia finală – Sfântul Soare, ca să o aduc înapoi pe Pământ pe mama noastră, Diana Sancta Potentisima.

    În jocul lui Dumnezeu – “Iocari serio” – cu cerul şi cu oamenii, “Omul cu Coloana soarelui de vis” îşi are fără îndoială rolul lui de prim-jucător. Şi poate chiar, cu voia lui Dumnezeu, de Cârmuitor Eonic. Să facem cel mai simplu calcul matematic, pentru a vedea şi a înţelege rolul şi contribuţia unui Cârmuitor Eonic în “terraformatarea” planetei Pământ. În ultima sută de ani s-au născut şi au trăit pe Pământ aproximativ douăzeci de miliarde de oameni, dintre care întotdeauna sunt programaţi trei sferturi să moară şi doar un sfert să trăiască. De ce? Noi nu putem şti, acest raport între vii şi morţi este poate cea mai mare taină rezervată lui Dumnezeu. Probabil că aşa a fost stabilit iniţial în Programul Terra Mirabilis de la Începutul Lumii, de când Dumnezeu, acest Mare arhitect al Universului galactic, a creat, împreună cu Cârmuitorii Eonici, acest Sferoid antigravitaţional, numit planeta Terra şi l-a dat în stăpânire Cârmuitorilor Eonici.

   Din informaţiile de care dispunem în momentul de faţă, suntem aproximativ şapte miliarde de oameni trăitori pe Terra. Apoi, trebuie să luăm în calcul că în ultima sută de ani există în lume doar aproximativ 200 de persoane care guvernează planeta, dintre care 100 sunt Responsabilii Pământului ( Familiile Regale) şi 100 sunt Stăpânii Lumii ( probabil, Republicanii). Între aceştia, intuiţia mea îmi spune că mai există 100 de Cârmuitori Eonici, dintre care 50 pe Pământ şi 50 Mesageri între universul social-planetar şi galactic-universal, care coordonează toate rânduielile de pe planetă, pentru a stabili echilibrul dintre forţele infernale şi cele cereşti. Să nu ne facem iluzii, aceste forţe, diametral opuse, au existat dintotdeauna şi vor mai exista cât va dăinui planeta Terra prin Voinţa bunului Dumnezeu. În concluzie, şansa de a deveni un Cârmuitor Eonic este 1 la 100 de milioane (şapte miliarde contra 200 de conducători (RP & SL), adică 1 la de cinci ori populaţia României. Aşadar, şansa de a deveni un posibil Cârmuitor Eonic şi Mesager, îşi are rolul ei de jucător.

   Acum, să mă dau iar de mâncare (măcinat, tescuit, ars,  înnobilat, simplificat şi purificat), aici, în ţara Lupilor argintii, urlători la lună pe plaiurile mioritice, ar fi o greşeală fatală. Adică, urlători la lună după Diane-Lune şi Hecate? Sau după Lupoaicele lor angelice, câte or mai fi rămas pe la noi prin ţară? Căci majoritatea au emigrat de 23 de ani de pe plaiurile mioritice în alte ţări străine. Căci ce..., Doamne iartă-mă, aş mai putea să fiu eu, aici, altceva decât un Lup flămând şi însetat de artă lungă şi viaţă grea în Fortăreaţa Carpatică din Terra Mirabilis, care urlă de unul singur la Lună şi nu-l mai aude nici o Diană-Luna-Hecate? Urlă Lupul apolinic şi însingurat în pustietăţile mioritice... urlă la Minunata doamnă a lunii argintii, care l-a prins în lanţuri universale de femei... Urlă la lună şi la stele, dar măcar ştie cine a rupt în 1994 dublul lanţ genetic, departe de Troia, şi cine poartă cu el o “Stea arzătoare cu opt raze”...

   Când aştri răsar dimineaţa şi seara, Lupii Daciei îi întâmpină urlând. Pentru că, fiecare stea răspunde la un sunet, care e numele ei. Curăţ zăpada argintie şi îmi vin în minte numai versuri de Nichita Stănescu, care mi se potrivesc acum de minune şi mă trezesc recitând versuri singur, la minus 20 de grade, în cătunul Sirnea din Munţii Piatra Craiului:” M-am dat de mâncare lupilor, dar lupii erau friguroşi şi bolânzi... Mâncaţi-mă! Am strigat la ei, am strigat / Noi nu, mi-au răspuns, / noi nu mâncăm om îngheţat!".

   Dar mai bine...mai bine prăjeşte-ţi repede pe aragaz două felii de pâine uscată din sacul de rafie, unge-le cu puţină untură, înfulecă-le repede, fă-ţi cafeaua de dimineaţă, cea care te ajută să scapi de greaţă, şi urcă în camera ta de la etaj...Urcă primele trepte şi imaginează-ţi că urci primele “cinci ceruri”, din care poţi vedea, medita şi contemplă “Camera morţilor electrici”, unde statul român te constrânge acum prin măsuri de austeritate să te auto condamni singur la suferinţă, izolare şi înstrăinare, prin foame, frig, frică, întuneric şi singurătate; unde statul român te condamnă acum la auto deportare forţată de la oraş la sat şi de la sat într-un alt sat mai mare, numit de politicienii globalişti şi globalizaţi, Satul planetar. Mai urcă pe Muntele Golgota încă patru trepte de lumină şi imaginează-ţi că ai urcat până în al nouălea cer, cu Crucea de lumină în spate, până în Cerul Cristalin

   - Nu mai cerşi pe internet indulgenţe de bioluminiscenţă solară, Omule cu coloană! Nu mai cere ajutor, să-ţi mai ia cineva Crucea de lumină. Degeaba! Azi, nu ţi-o mai ia nimeni. Urcă şi coboară cu ea, singur, de pe axa Pământului pe axa Cerului Cristalin şi din Cerul Cristalin până în Camera Reprezentanţilor Lumii din Biroul Oval...Şi din BO până în Confederaţia Galactică din Fortăreaţa Carpatică a ultimilor morţi electrici din ultimul Sat planetar...Din Satul planetar, unde Uniunea Europeană, după ce te-ai integrat politic din 2007, de cinci ani te constrânge acum prin aceleaşi false utopii, comuniste şi capitaliste, care îşi au esenţa în “Paradisul prin distrugerea omenirii”, prin genocid economic şi cultural şi, mai nou, prin măsuri de Austeritate germană aplicate României. Urcă, Omule cu Coloana soarelui de vis, urcă şi coboară...coboară şi urcă... Şi scrie! Scrie, că atât ţi-a mai rămas, să scri cu sânge albastru pe Cerul Cristalin! Şi mulţumeşte-I lui Dumnezeu că ţi-a mai dat o zi! Nu mai cerşi, Constantine! Iubeşte-i pe fiii tăi, Alexandru şi Lucian! Şi mergi înainte cu bunul Dumnezeu!

   La orizontul misterului, pe un Munte de piatră, străluceşte “Ultimul soarele negru înainte de 2081” într-un alt Munte de Speranţă... Am pus cafeaua la fiert în ibricul de inox pe aragaz, apoi am ieşit din bucătărie pentru cinci minute, cât fierbe cafeaua, să contemplu soarele din piept numit suflet şi Muntele de piatră strălucind în soarele dimineţii pe Creasta Anilor... Ce-ar fi, îmi zic în gând, să-mi fac după rugăciunea creştină de dimineaţă şi rugăciunea soarelui, pe care n-am mai făcut-o de mult şi cred că încep să o uit în trecerea anilor...

   “O, soare, văzător singuratic, fiul fiicei soarelui uriaş din Pleiade, tu, cel ce controlezi totul în cer şi pe pământ, împrăştie-ţi razele, adună-ţi lumina din lumină, ca să putem vedea cea mai nobilă formă a ta, acele persoane din Terra Mirabilis, care suntem noi, fiinţe de lumină din bioluminiscenţa ta solară!”

   ...Dar timpul trece ca Păianjenul Hermion şi întunericul nu se mai sfârşeşte la români... O fi Noaptea asta de 72 de ore cea mai lungă Noapte de Cristal din sfârşitul Anului galactic de 24900 de ani?! Şi nimeni nu ştie ce se va întâmpla cu noi, în Grădina Edenului, după alinierea planetelor din sistemul nostru solar... A fi sau a nu fi, aceasta-i întrebarea! Să mori, să dormi ori poate să visezi... Să visezi cu ochii deschişi în adâncimile cerului şi să vezi cum se întorc Acasă din Pleiade, în chiar clipa aceasta, în universul soarelui nostru galactic, milioane de biosfere translucide, de bioluminiscenţă solară, şi e de-ajuns ca să-i poţi mulţumi în fiecare zi lui Dumnezeu că ţi-a dat ţie să sculptezi “Coloana soarelui de vis” şi să te jertfeşti pe altarul Artei-transformării, pentru Telostelleratorul ce urmează să fie construit pe planeta Albastră.

... Cafeaua de dimineaţă dă în clocot, a fiert... soarele din piept numit suflet s-a topit şi a curs pe pământ, din adâncimile cerului un alt Soare uriaş mi-a auzit rugăciunea şi se ridică acum pe cer ca un om - omul fotonic - , iar eu urc scările, adulmecând mirosul cald de cafea din ibric. Singurul meu viciu şi răsfăţ pe care mi l-am rezervat, şi care mă ajută să scap de greaţă, aici, unde stau, exilat, în singurătatea mea solară, ca un zeu zdrenţuros şi teribil din Munţii fabuloşi ai Destinului, în Fortăreaţa carpatică din Creasta Anilor... Exilat de un duh rău care a ajuns stăpân peste această planetă. Înlănţuit de o zeiţă a pământului venită din cer, plină de senzualitate, de bogăţie şi mister. Şi sfâşiat de singurătate de o altă Diana Cyntiană, complice la o crimă care nu ştie, sau nu vrea, să-mi recunoască transcendenţa mea de Cârmuitor Eonic.

   Ajuns în camera de la etaj, deschid laptopul şi îmi sorb cafeaua cu lăcomie, ţinând cu amândouă palmele ceaşca mare de cafea, suprapunâdu-mi degetele reci de pe o palmă pe alta, ca să le încălzesc de ceaşca fierbinte. După aproximativ o oră, timp în care eu scriu de zori pe mini laptopul meu Toshiba, fereastra camerei se dezgheaţă, ceaţa cea groasă, albastră şi lipicioasă a dispărut, s-a ridicat sau a intrat în pământ ca o plasmă, cerul devine senin, luminos, zăpadă străluceşte pe dealuri, bradul verde de la fereastra, acoperit de zăpadă, scânteiază şi el de bucurie cu lumină verde-galbenă şi albastră. Azi soarele şi-a adus aminte de noi, şi-a întors faţa cea bună din adâncimile cerului şi a împrăştiat norii cenuşi de zăpadă, ca să ne lumineze încă o Zi mare şi sfânta cu Lumină Caldă.

   Da, acum ştiu că există cel de-al cincilea soare, soarele mişcării, care dansează şi lucrează... Dansează la unii, în acorduri de chimvale şi alăute cu Soarele uriaş din Pleiade. Şi lucrează la alţii, în sunete de timpane, cu gasul spart, cu cea de-a cincea forţă uriaşă. Când forţa aceasta e benefică e începutul Eonului mesianic. Iar când e malefică e eonul dracului. De aceea, dacă te rogi cu faţa la soare, şi îţi vezi soarele din piept numit suflet, Dumnezeu îţi dă lumină, uneori chiar mai mult decât poţi duce, pentru că El ştie ce vrei chiar şi înainte de ai cere ceva. Iar dacă te rogi la Apusul soarelui pe malul unei ape sau a unui lac, pe malul mării sau pe malul Oceanului, stând cu spatele la Apusul soarelui, îţi poţi vedea Destinul în oglinda apei. Da, trebuie doar să şti cum să-i întinzi Mâna Destinului şi El te vede şi îţi spune dacă destinul tău e deschis sau închis, dacă e cald său rece, dacă îl bate ploaia şi vântul, sau dacă e luminos ca soarele şi te luminează cu Lumină caldă.

   Şi totuşi se învârte şi levitează o altfel de biosferă de bioluminiscenţă stelară în capul meu...” Şi totuşi, ţărână frumoasă şi moartă, /De racla ta reazem eu harfa mea spartă/Şi moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc/O rază fugită din chaos lumesc.” (Mortua Est! De Mihai Eminescu) Să mori, să dormi, ori poate să visezi... Ca o zeiţă a pământului venită din cer şi plecată la cer, plină de senzualitate, de bogăţie şi mister?... Sau ca un zeu zdrenţuros şi teribil din Munţii fabuloşi ai Destinului, într-o tară verde numită de toţi comentatorii antichităţii Terra Mirabilis?! Acum chiar că aşi emigra într-o pădure virgină, necălcată de om, undeva într-o biosferă de bioluminiscenţă solară, din Bucura-Dumbravă, via Sfinxul-Babele-Vârful Omu’... Să ies odată pentru totdeuna din sfera Pământului opac şi să mă pierd prin pădurea verde-albastră de cristal... într-o altă biosferă luminoasă, clară, translucidă şi scânteietoare, pe Drumul soarelui cu Lumină Caldă... Ca să nu mai ştie nimeni de mine, cine am fost, cine sunt şi ce mult v-am iubit pe toţi!

   O, soare, văzător singuratic, tu, care controlezi totul în cer şi pe pământ - pentru că ştiu că mă ai şi pe mine în vizorul tău eonic, ajută-mă să emigrezi acum într-o pădure verde-albastră, de cristal. Dar vezi cum faci cu oasele mele care mai scânteiază, să nu am soarta lui Acteon, transformat în cerb de Diana Cyntiana şi apoi sfâşiat de proprii lui câini de vânătoare, ci să mă găsească acolo Cerbul ăl bătrân din Fortăreaţa carpatică, să stau de vorbă cu el şi să-l rog frumos să mă ia şi pe mine în coarnele lui ancestrale, genealogice şi imperiale... şi să mă ducă unde o vrea el... la margini de ape sau la margini de pădure, să mă îngroape, sub zăpadă argintie la rădăcina unui copac secular.

   Şi dacă bătrânul Cerb Atlant nu va veni la Întâlnirea dintre Pământuri, în pădurea verde de cristal şi plasmă albastră, plângându-se că e prea frig în Satul planetar şi nu mai e destulă iarbă, atunci... atunci nu-mi mai rămâne decât să strig de trei ori: vai mie! Vai, Doamne! Vai, bunicule! Vai, mamă, care m-ai născut! Nu mă mai blestemaţi şi pe mine de trei generaţii, ca să mor cu zile în alte trei generaţii de ani singur, sfâşiat de singurătate, cum sunt acum, rătăcit prin Munţii Piatra Craiului şi trăind ca vai de lume... singur într-un Munte de Speranţă! Vai, mamă, iartă-mă! Iartă-mă, că n-am ajuns lângă tine, când mă strigai de auzea tot satul, în iarna lui februarie 2005... când auzea tot satul meu natal cum mă strigai matale, mamă: “Teluu!... Teluuuu!... Teluuuuuuuu!” Numai eu nu auzeam cum mă strigai, mamă... Numai eu un auzeau cum mureai, matale, mamă, îngheţată de frig şi de singurătate, cu pumnii strânşi, aşteptând până în ultima clipă să vină la tine măcar unul din cei trei copii ai tăi, să te ţină de mână şi să-ţi închidă ochii tăi verzi ce ne-au luminat toată copilăria şi viaţa...

   Iartă-mă, buna mea mamă, că am ajuns la tine târziu, când tu erai deja în sicriu, am aflat, după aceea, de la tanti Ileana lui Ticaneţ, că ai murit singură în casă, îngheţată de frig, în februarie, la minus 26 de grade, cu pumnii strânşi, în semn de apărare, aşa cum te-am găsit în sicriu! Ştiu că acum e prea târziu să-mi cer iertare şi să mă ierţi, dar nu ştiu de ce aşi vrea să cred şi aşi vrea să ştiu că, măcar în ultima clipă, un înger alb şi bun a coborât atunci din cer în singurătatea ta, ca să îţi ia sufletul tău frumos şi să-l ducă la cer, la bunul Dumnezeu pe care l-ai iubit şi pe care l-ai dorit atât de mult în inima ta... Ce mult te-am iubit, mamă! Nu ştiu de ce aşi vrea să cred şi aşi vrea să ştiu că ultimele tale cuvinte, din ultimele tale clipe de singurătate trăite în grea suferinţă pe pământ, au fost adresate bunului Dumnezeu, tatălui tău, tatălui meu şi celor trei copii ai tăi, care sunt în viaţă. Şi că bunul Dumnezeu ţi-a auzit strigătul tău şi a trimis la tine îngerul bun, ca să îţi ia sufletul şi să-l ducă la cer.

   Buna mea mamă, eu port steagul! Steagul biruinţei sufletelor de lumină fără de sfârşit. Şi drapelul tău îndoliat de atâtea suferinţe umane, simbol al renaşterii noului eon românesc şi începutul sfârşitului acestui Pământ opac ce va fi în curând transformat într-un pământ nou sub un cer nou!

   Buna mea mamă, eu sunt sămânţă din sămânţa sufletul tău de lumină ce s-a urcat la cer, prelungind acum Coloana sufletului de lumină din lumină, de pe axa Pământului pe axa Cerului Cristalin, spre o nouă planetă Albastră, luminoasă, clară, translucidă şi perfect “terraformatată” de fiul tău, Constantin!

    Buna mea mamă, eu sunt ultimul strigăt al fiului către Tatăl ceresc! Sunt ultimul ţipăt către mama lui care l-a condamnat la moarte! Şi poate ultimul glas din uriaşa Simfonie a Durerii şi Fericirii umane, în cea mai lungă Noapte de Cristal din sfârşitul Anul Galactic 2012!

   Auzi-mă, buna mea mamă, când te strig în sunete de timpane, cu glasul spart! Auzi-mă, când te chem şi te strig din adâncimile cerului, aşa mă strigai matale, mamă, în ceasul morţii, în urmă cu şapte ani, pe patul de moarte.

   Dacă m-ai condamnat atunci la moarte prin blestem – dezleagă-mă de blestem, buna mea mamă! Şi eliberează-mă din lanţul reîncarnărilor, ca să pot muri liniştit, pe mine mie redă-mă!

   Dacă m-ai condamnat atunci la moarte prin iubire – primindu-mi propria moarte ca pe un semn de lumină şi iubirea ca un blestem – ridică-mi blestemul şi redă-mi iubirea dintr-început, buna mea mamă, acea Iubire care există dinaintea Facerii Lumii!

   Şi dacă m-ai condamnat la suferinţă veşnică prin artă lungă şi viaţă grea – întăreşte-mi credinţa, buna mea mamă, ca să pot să-mi duc Crucea de lumină până la capăt cu demnitate! Precum în cer, aşa şi pe pământ! Amin!

... E o dimineaţă de iarnă tristă şi rece, suntem în 11 decembrie 2012 şi exact peste zece zile, pe data de 21 decembrie, se încheie Anul galactic de 24900 de ani, după Calendarul mayaş. Toată lumea aşteaptă fenomenul cosmic de aliniere a planetelor din sistemul nostru solar, după care, spun toate profeţiile şi cărţile sfinte, se încheie un ciclu de existenţă umană şi inagurăm al cincilea ciclu de existenţă, şi poate ultimul de “terraformatare”. Ce se va întâmpla atunci, şi după această dată, nu ştie nimeni exact. Dar cei mai mulţi dintre internauţii cârcotaşi, bârfesc acum Anul Cosmic pe toate forumurile şi râd în barba lui Dumnezeu. Râd şi batjocoresc sfârşitul lumii, fără să se gândească măcar că, nu aduce ceasul ce aduce clipă, că toate au un început şi un sfârşit şi că orice este posibil să se întâmple, în chiar clipă aceasta.

   În fiecare zi viaţa mea începe de la început... Dar parcă am mai vorbit despre asta... Despre cum se repetă mereu aceiaşi istorie a unui mari înşelătorii umane. Voi scrie şi azi în Jurnalul meu de Atelier despre ştiinţa faptelor mele de artă, care nu se repetă. Voi scrie şi azi despre universul Artei-transformării… Voi continua să fac terapie prin scris, cu umilele mele forţe artistice pe care le mai am. Voi căuta şi azi ceva... Nici eu nu mai ştiu ce... Dar sigur voi căuta ceva nou...

   ”Caută şi vei găsi, bate şi ţi se va deschide, cere şi ţi se va da”, spune cartea sfântă. Da de unde! Azi poţi să cauţi, să baţi şi să ceri şi Ziua şi Noaptea şi Luna de pe cer, că nu-ţi mai dă nimeni nimic... Nici măcar nepotul marelui şef divin care a facut lumea, nu-ţi mai dă Luna, care atârnă şi azi pe peretele de bârne, sau măcar Ziua, închisă în “Cutia de lemn cioplit” în care stă ascunsă lumina zilei, atârnată de grinda Casei. Îţi dă bunicul numai Noaptea la cutie. Şi chiar şi Cutia e pe datorie, acum. Dar şi când voi sparge eu Cutia de lemn cioplit şi fermecat în care stă închisă Ziua, ca să vedeţi toţi cum se umple universul de “lemnyoactivitate” şi de bioluminiscenţă solară, să vă ferească Dumnezeu! Să vă ferească Dumnezeu, când se va stinge universul întreg într-un singur Zeu!... Atunci...“totul va fi o singură Zi”, spune cartea sfântă. Atunci... “Se stinge universul întreg în noi /O rază încă... încă o scânteie /Şi apoi dispare tot... şi apoi /Simt încă glasul tău iubit, femeie /Şi apoi nu vom mai fi nimic noi doi!”, spune Mihai Eminescu.

    Azi, parcă toţi ne închidem unul altuia porţile către cer, către cerul sufletelor fără chei... Or s-or fi aruncat deja toate cheile sufletelor peste bord, s-au tras obloanele democraţiei, iar noi plutim acum pe o apă tot mai tulbure, pe un ocean de moluşte. Sau pe un Ocean de eter-aer-foc-apă, într-o lume ce se arată a fi pe pământ fără centru iar în cer într-un război al focului stelar.

   Azi albul e negru şi negrul e alb. Azi cerul e deschis în toate sensurile posibile. Dar numai cerul e deschis, nu şi omul. Azi, când se încheie Anul galactic, omul se închide în el şi devine tot mai golit de suflet, tot mai singur şi mai trist. Constat cu o tristeţe solară că, cu cât se deschid cerurile mai mult, cu atât omul se închide în el şi devine mai înstrăinat...

   ”Tristă va fi faţa soarelui... Lumea se va goli de oameni, se va micşora şi va fi umilită...”, spune cartea sfântă. Aceasta nu poate fi decât un semn ceresc, că timpul sacru e aproape. Şi că din 21 decembrie 2012 trebuie să ne pregătim toţi, dar absolut toţi, întru Înalţarea-Împlinirea şi Împărăţia sufletelor de lumină fără de sfârşit... Aşadar, să ne pregătim pentru ultima călătorie atemporală, spre staţia finală – Sfântul Soare! Cu un singur bilet de Intrare, la Ultimul spectacol jucat serios. “Iocari serio” este Jocul lui Dumnezeu cu cerul şi cu oamenii. Cu cerul, prin alinierea planetelor. Şi cu oamenii, prin Mesagerii şi Cârmuitorii Lui Eonici, într-o Uriaşă Simfonie a Durerii şi Fericirii umane.

     Jocul lui Dumnezeu cu cerul şi cu oamenii, fără îndoială va continua şi după 21 decembrie 2012, până în 2081. Dar vă asigur că va fi un Joc serios, spre Marea Trecere în universul Artei-transformării... De aceea, orice căutăm noi, pe pământ şi în cer, vom găsi mereu altceva... Să cauţi ceva şi să găseşti altceva. Fenomenul acesta se cheamă serendipitate. Să cauţi aur în “Fortăreaţa Carpatică” şi să-ţi găseşti strămoşul tău de 30.000 de ani într-un Templu tăiat în marmură, nu-i dat oricărui muritor. Românii şi-au găsit strămoşul lor, îngropat aici, la noi. S-a găsit în Roşia Montana scheletul unui Atlant de 12 metri din Oraşul Sacru - Atlantisul - din Terra Mirabilis. O mai mare minune ca această nu există.

   Ar trebui să mediatizăm la maximum aceste mari descoperiri arheologice, care ne aparţin nouă în întregime. Şi să sărbătorim oficial evenimentul acestor descoperiri cosmice. Nu să jucăm “Alba-neagra” în parlamentul ţării şi în parlamentul Uniunii Europene. De ce tace Ministerul Culturii şi Academia română şi ICR-ul şi nu dau nici măcar un comunicat cu privire la această mare descoperire cosmică? Iar pe forumurile şi reţelele de socializare internauţii cârcotaşi bârfesc toată ziua propria noastră istorie milenară de zeci de mii de ani... Aceasta e dovada că lumea noastră sinucigaşă  e programată spre catastrofa umană şi ecologică de un duh rău care a ajuns stăpân peste planetă.

   Istoria adevărată este ştiinţa faptelor care nu se repetă. Suntem noi doar un popor de iepuri, aşteptând Iarna  când vor muri cangurii? Sau suntem cel mai vechi şi cel mai viteaz popor din toate neamurile pământului, un popor de pelasgi, de atlanţi şi de geto-daci, aşa cum ne-au numit toţi comentatorii antichităţii?

     * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

    

    Să cauţi ceva şi să găseşti altceva. Fenomenul acesta se cheamă serendipitate.

   Să cauţi Infinitul în “Coloana fără de sfârşit” - în “Stâlpul Moştenirii” - şi să găseşti “Coloana prizonierelor neantului divin”, cum iese din Pământ…

   Serendipity!

   Să cauţi Eternitatea în “Coloana prizonierelor neantului divin”… şi să găseşti “Coloana soarelui de vis”, cum coboară din cer…

   Serendipity!

   Să cauţi Visul în “Coloana soarelui de vis” şi să găseşti “Coloana Femeia-îngerul melancoliei”, cum cântă un cântec de aprigă slavă!

   Seredipity!

   Să cauţi Dragostea în “Coloana Femeia-îngerul melancoliei” şi să găseşti “Copilul care joacă dame”... Cum se joacă cu “săgeata de aur” a lui Abaris şi cu arma de “foc stelar” a lui Apollon Hyperboreeanul!

   Seredipity!

  Să cauţi Libertatea pe pământ... şi să descoperi că de fapt nu eşti altceva decât “ Vânătorul stelelor”, care trage cu “săgeata de aur” în cer, prelungind Coloana infinită, de pe axa Pământului pe axa Cerului Cristalin, ca o Rază Cosmică ce se întoarce spre tine precum un bumerang sub forma unei “Stele arzătoare cu opt raze”!

   Serendipity!

   Să mori, să dormi şi să visezi cum, de zece ani (perioada de incubaţie), “Steaua arzătoare cu opt raze” îţi umblă prin cap, levitează, oscilează şi pulsează în cap şi în inimă, precum soarele din piept numit suflet!

    Serendipity!

   Să cauţi Visul, Dragostea, Infinitul şi Eternitatea într-o “Stea arzătoare cu opt raze”, pe a cărui raze i-ai fixat opt Coloane luminoase spre aşi stabili echilibrul între cer şi Pământ... Şi să vezi cum din centrul ei ţâşneşte Coloana soarelui de vis, ca un Stâlp Central, luminând tot vazduhul. Iar din Coloanele luminoase, să vezi cum se formează mereu, în expansiune infinită, alte 64 de “Stele arzătoare cu opt raze”...

   Serendipidy!

   Să cauţi a cincea forţă în explozia Big-Bang-ului lui A. Einstein, de ordinul şi mărimea 10 la puterea 60... şi să găseşti o altă explozie şi implozie, a AND-ului primordial al creaţiei universale ce se perpetuează prin codul tău genetic, de ordinul divin şi mărimea 8 la puterea 64 de “Stele arzătoare cu opt raze”. Dar lucrul acesta nu-i dat oricărui muritor.

    Serendipity!

    Să cauţi o muzică cerului în imensitatea variaţiunilor de ritm cosmic şi istoric... şi să descoperi şapte miliarde de fiinţe umane... Dintre care, un sfert dintre acestea fiinţe de lumină dansează un dans al biosferelor de bioluminiscenţă solară şi cântă un cântec de aprigă Slavă la unison cu Dumnzeu şi cu Soarele uriaş din Pleiade, în armonii de chimvale şi alăute... Iar trei sferturi din omenire dansează dansul soarelui galactic şi cântă în sunete de timpane cu glasul spart, într-o uriaşă Simfonie a Durerii şi Fericirii umane.

   Serendipity!

   Să-ţi cauţi strămoşii şi strămoaşele în coloanele de popoare înlănţuite genetic... şi să descoperi Soarele uriaş din Pleiade, care colcăie de fiinţe înaripate!

   Serandipidi!

   Să-l cauţi pe tatăl tău în Soarele uriaş din pleiade şi pe mama ta în Soarele galactic... şi să descoperi în Luceafărul de dimineaţă “Geneza prin implant”, iar în Luceafărul de seară “Geneza prin interferenţă”.

   Seredipity!

   Să cauţi în adâncimile cerului naşterea celor cinci sori, care interferează în Anul galactic, odată cu alinierea planetelor, într-un singur Soare uriaş ce se ridică pe cer ca un om... Şi să descoperi Infinitul, Eternitatea, Visul, Dragostea, Libertatea şi respectul pentru Divinitate şi pentru Legea Sacră... Să descoperi toate aceste valori eterne, fără de care omenirea nu v-a putea supravieţui!

   Serendipity!

   Sirnea, 11 decembrie 2012

 * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

    PS:Fie ca odată cu încheierea Anului galactic, prin fenomenul cosmic de aliniere a planetelor, data de 21.12. 2012 să devină  începutul unui nou Eon social-planetar şi galactic-universal. Iar planeta Terra să devină o Stea. O Stea luminoasă şi perfect translucidă, ca o biosferă de lumină verde- albastră, aşa cum a fost concepută şi proiectată de fapt în faza iniţial de Dumnezeu, împreună cu genialii lui arhitecţi şi Cârmuitori Eonici, dintr-un Telostellerator “ terraformatat” dintr-o “Stea arzătoate cu opt raze”, care oscilează de milioane de ani la confluenţa dintre plasma solară şi plasma albastră a magnetismului biotopului nostru terestru.

    Oamenii de ştiinţă spun că miezul Pământului se va transforma, din plasmă roşie în plasmă albastră. Şi că această transformare a miezului Pământului face ca să nu mai pulseze energie, ci va emite în mod continuu şi constant fluxuri de particole “SAR” în spaţiul cosmic. Apoi, tot ei spun că nici o planetă nu s-a mai transformat aşa, pănă acum. Şi că această transformare s-a petrecut numai în cazul unor stele şi niciodată în cazul unei planete.

   Eu cred că Pământul Interior este gol, locuit de Cârmuitori Eonici. Şi că plasma din interiorul Pământului a fost dintotdeuna albastră. În privinţa transformării planetei în stea, eu cred că, din moment ce toate planetele au fost în faza iniţială de concepţie şi proiecţie nişte “Stele arzătoare cu opt raze”, această transformare din planetă în stea este benefică şi urmează evoluţia ei firească şi naturală,  pe scara creaturală, în ştiinţa viului.

   Dacă nu ar fi aşa, atunci universul ar fi staţionar şi tehnologic. Ori noi ştim că Universul întreg este constiinţă în expansiune infinită. Iar universul nostru social-planetar şi galactic-universal nu poate fi decât un Organism viu, pe o scară creaturală, în expansiune infinită, de pe axa Pământului pe axa Cerului Cristalin, într-o permanentă explozie şi implozie, a ADN-ului primordial al creaţiei ce se perpetuează prin codul nostru genetic, de ordinul divin şi mărimea 8 la puterea 64 de Stele arzătoare cu opt raze.

   Universul este conştiinta în expansiune infinită, iar noi suntem particole, noduri şi semne, scântei şi flăcări vii, albe si negre, din Holograma cosmică. Cand aceste particole, scântei, flăcări, etc., încep să scadă sub 3000 de grade celsus,  proporţional cu expansiunea Universului, se produc evenimente cosmice şi ecologice importante: lumina din lumina se separă de materia şi iese din întunericul universului bioluminiscenţa solară. Aşa cum s-a întâmplat, de altfel, şi în Geneza : "Pământul era fără formă şi gol; şi întuneric era peste faţa adâncului şi Spiritul lui Dumnezeu se mişca peste întinderea apelor. Şi Dumnezeu a zis: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric"

   Dar, pentru ca viaţa să fie posibilă în universul social-planetar şi galactic-universal, trebuie să există atât stele mari cât şi stele mici, precum această “Stea arzătoare cu opt raze”. Stelele mari trebuie să existe pentru că numai în cuptoarele lor termonucleară, sono-atomice, se produc toate elementele necesare vieţii. Iar stelele mici, precum Soarele, Pământul sau alte planete (care urmează şi ele să se transforme în stele), trebuie să existe pentru că numai stelele mici ard destul de mult pentru a menţine viaţa pe o planetă.

   Astfel, toate corpurile din cer şi de pe pământ ard, pulsează, emite raze, se sting şi se aprind, în explozia şi implozia ADN-ului primordial al creaţiei ce se perpetuează prin codul nostru genetic, de ordinul divin şi mărimea 8 la puterea 64 de Stele arzătoare cu opt raze. Toate corpurile şi fiinţele din cer şi de pe Pământ, se sting şi se aprind cu măsură, în oscilaţii, vibraţii şi rezonanţe, în stringuri şi în corzi, ca nişte note muzicale, în 64 de Octave, într-o uriasă Simfonie a Durerii şi Fericirii umane.

   Vă mulţumesc pentru interesul acordat operelor mele de sculptură şi acestor proiecte şi scrisori, pe care sper să-l pot merita în întregime sau măcar într-o oarecare măsură.

   Vă doresc cer înalt şi idealuri pe măsura Cerului Cristalin!

  Cu sinceritate şi admiraţie, Sandu-Milea Constantin

      * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

         Dragi prieteni,

   Fie ca naşterea Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Lumina lumii, să ne aducă bucurie şi lumină în sufletele noastre!

   Şi Anul care vine, odată cu încheierea Anului galactic care ne bate în porţi prin alinierea planetelor, să fie începutul sfârşitului acestui Pământ opac. Şi transformarea Pământului să se petreacă la nivelul universului social-planetar cu Lumină Caldă în fiecare ţară, în fiecare casă şi în fiecare om.

      Sărbători fericite!

      La multi ani!

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *