( Eseu teatrologic - manifest feminist în şase părţi ) - fragment, partea a doua
Personajele:
Bărbatul travestit
Femeile de serviciu: sunt trei
la număr, deşi prezenţa lor e mai mult decorativă ele au totuşi un comportament
suspect, manifestând la un moment dat ciudate libertăţi mentale.
Doamnele de bine: un grup
de doamne provenite din Estul europei, dar şi din Lumea a Treia.
Doamnele în roz: un grup
de doamne din Vestul europei, reprezentantele Occidentului.
Doamnele doamnelor: un
grup de doamne din ţările bogate, provenite în general din America de Nord.
Preşedintele femeilor:
sunt cinci la număr, prezenţa lor fiind vizibilă în sala congresului datorită
unor pălării mari de culoare albă, neagră, galbenă, roşie şi mov.
O matroană impozantă cu părul
gri: fără identitate
O doamnă blondă şi grasă
Sarica
Distinsă doamna din loja
oficială: alteţa regală
Negresa-blondă
Un grup de prostituate de lux
Minunata doamnă a lunii arginti
Clara
O bătrânică mică şi uscată ca o
smochină
Diana-Luna-Hecate
Hoaşca cea bătrână şi zbârcită
Agar
Faţa-de-lună
Văpaia-de-jar
O fecioară cu coroniţă de aur pe
cap
O fecioară isterică, geloasă şi
răzbunătoare
Un grup de Fecioare-miss
Mai multe doamne ce aparţin unor
Grupuri de conştiinţă de gradul I, II şi III.
Alte doamne venite la congres
Dar nici după aceasta prelegere de
metafizică despre suflet, titanidele mele n-au vrut să fie de acord cu
desfiinţarea abatoarelor de suflete. Ideea cu Ferma de animale rare a fost
apreciată de Doamnele doamnelor. Însă fraza “ o realitate care se manifestă cu
plenitudine continuă şi indivizibilă, în permanenţă curgere şi transformare,
potrivit unei ordini atotcuprinzătoare în care totul implicite ază totul ” a
fost considerată de Doamnele în roz că fiind extrem de tendinţioasă, găunoasa,
provenită dintr-o “ limbă de lemn “ şi în mod sigur daunătoare modului de
programare a viitorilor oameni. Şi mai ales, au spus ele, e lipsită de o morală
creştină. Cât despre construcţia viitoarelor case ovale, concepute pe ideea ADN-ului
ui primordial şi întoarcerea Zeilor Numere Înlănţuiţi în Marele Timp pentru a
locui în ele, nici n-au vrut să audă. Să mai aştepte, au zis Doamnele în roz.
Iar în ceea ce le priveşte pe Doamnele de bine, acestea au mărturisit că nu au
înţeles aproape nimic din toată prelegerea mea despre suflet. Atunci am fost
nevoită să intervin de la tribună oficială pentru a lămuri asistenţa despre ce
fel de conspiraţia a sufletelor este vorba:
-
O
mare conspiraţie a sufletelor feminine a început la noi, în Europa, odată cu
valul de revoluţii sociale din 1989. Şi după căderea comunismului, între Fierul
negru din cer şi Abatoarele de suflete moarte nu se mai luptă acum decât Luna
dezmoşteniţilor de soartă. Iar noi, femeile din bătrâna Europei, nu mai avem
nici o şansă să mai devenim proprietare în aşa-zisa Noua Ordine Mondială, dacă
nu vom şti cum să ne luptăm cu această nouă generaţie de titani, răpitori de
trupuri, care au devenit acum nişte păpuşari codoşi şi demenţi, lipsiţi de
viziune, dar care, sub eticheta de globalişti globalizaţi, conduc acum Uniunea
Europeana. Şi dacă nu-i vom scoate acum din Consiliul Europei, vor ataca
Consiliul Înţelepţilor Lumii. Şi în final ne vor lovi în Câmpul Informaţional
Akashi ( CIA ), în substanţa cosmosului nostru, demonizat acum în spaţiul
sublunar, supus corupţiei. Dar încă nealterat genetic în structura noastră
interioară, în spaţiul supralunar, de origine solară, rămas încă liber şi
neocupat de ei. Cât despre sufletele noastre de esenţă feminină, eu atâta doresc
să vă mai spun: Cine doreşte să vadă cum locuieşte sufletul în trup nu are
decât să vadă cum se slujeşte sufletul de locuinţa sa zilnică; dacă el este
dezordonat şi confuz, dezordonat şi confuz va fi şi corpul stăpânit de suflet.
Mai concret, sângele e sediul sufletului, trupul este lăcaşul spiritului.
Astfel, trupul nostru devine, spiritual, energie cuantică supusă cerului, cerul
este supus spiritului, iar umanitatea este creaţia lui Dumnezeu, Creatorul
programului nostru genetic. Este vorba de un nou program genetic, specific
sistemului nostru feminin, format din douăsprezece feluri de laseri biologici:
moleculari, membranali, celulari, nucleari, sociali, astrocitici, acrocentrici,
ortocentrici, organo-spaţiali, planetari, galactici şi universali. Dintre aceşti
12 laseri biologici, se spune că doar astrociticii şi acrocentricii vor atinge
punctul terminus al cunoaşterii sufletelor noastre feminine şi implicit al
cunoaşterea lui Dumnezeu-Tatăl, Creatorul genomului primordial şi al marilor
noastre mame genetice.
Când liniştea s-a aşternut în sala
Congresului, semn că astrocitele din neuronii doamnelor îşi făceau bine
circuitele oscilante, iar sângele din inimile lor se mai răciseră între timp
după această scurtă prelegerea despre conspiraţia sufletelor, pe un fundal
muzical (poate fi chiar Wagner, din opera Die Walkirie) apăru ca din umbră,
chiar lângă tribuna oficială, Matroana impozantă cu părul gri şi spuse:
-
Fără
suflet, fie el mort, raţional sau divin şi fără mai ştiu eu ce sisteme de
laseri membranali, celulari şi nucleari, care vă ard vouă astrocitele acum, se
mai poate trăi, doamnelor! Dar eu, una, fără sânge proaspăt nu rezist! Pentru
mine, sângele proaspăt e că oxigenul care întreţine arderea, doamnelor! Eu dacă
n-am sânge proaspăt în vene, nu mai pot să respir, mi se întunecă vederea,
ameţesc, în trei zile orbesc şi cad într-o gaură de canal, fără grătar. Şi
atunci cine mă mai scoate pe mine din Groapa Comună a Europei? Eu ştiu că,
atunci când o oarbă ţine de mână o altă oarbă, amândouă cad în şanţ! De ce nu
vreţi voi să vedeţi şi să înţelegeţi acum că, fără acest sânge proaspăt, care
întreţine arderea sufletului vechi, noi nu vom mai putea vedea ce se întâmplă
cu noi în Comunitatea Europeană, sau oriunde am merge în lume?
-
Da, doamnă, despre ochi este vorba acum. Mai
concret, este vorba despre nişte laseri biologici care acţionează prin ochi şi
fac legătura între sângele proaspăt şi arderea sufletului, am intervenit eu.
Există însă o mică problemă, pe care nu o vede oricine şi pe care am să încerc,
cu voia d-voastră, să o explic acum. În universul nostru tehnologic, la nivel
global, există o conexiune fantastică, făcut de un Scanner Biofotonic, care
leagă ochiul nostru biologic de Ochiul bionic care vede tot din vârful
piramidei puterii şi ne arde sufletul la toţi acum, indiferent de rasă, de
culoare, de sex şi de convingerile noastre politice sau religioase. Pentru cine
are ochi de văzut, consecinţele acestei arderi a sufletului, a măcinării şi
tescuirii lui, indiferent dacă e vechi sau nou, sunt foarte grave acum în lume.
Se poate spune că este deja un fenomen global. Cu alte cuvine, dacă ai ochi, să
vezi. Ori unde ai merge, pe pământ, vei găsi tot mai mulţi oameni nedoriţi,
neiubiţi, neîngrijiţi, respinşi de societate, complet uitaţi, complet rămaşi singuri.
Aceasta este cea mai mare sărăcie a ţărilor bogate: arderea sufletelor. Fie ele
vechi sau noi, bogate sau sărace. Bogate în ce? În sânge proaspăt, prin arderea
sufletului săracului? Să fim serioase, doamnelor şi domnişoarelor! Căci oriunde
vom merge acum, pe pământ, vom găsi o tragică risipă de suflet, de oameni, de
energie şi de timp. De aceea, vă rog să aveţi mare grijă pe unde mergeţi şi pe
ce pământ călcaţi, să deschideţi bine ochii, căci voi sunteţi Ochiul lumii
întregi, doamnelor! Voi sunteţi Focul negru care arde acum nu numai sufletele
noastre, vechi sau noi, tinere sau bătrâne, ci întreg pământul! Dar voi,
doamnelor, voi aţi fost odată Focul sacru care venea din cer, ca un stâlp
luminos, tăind tot văzduhul! Am încheiat eu scurta mea intervenţie, cuprinsă de
o mare tristeţe
-
Da,
doamnă, aveţi dreptate! Interveni în forţă prima Femeie de serviciu, înfocată
toată şi plină de aur şi purpură din cap până-n picioare. Femeia înseamnă foc,
sânge şi ogor. Scrie şi în Coran asta. Femeia e ogorul din inima satului, dar
şi femeia de serviciu la oraş din inima bărbatului. Inima este femeia noastră
de serviciu, doamnelor şi domnişoarelor! De serviciu intern, extern şi
internaţional, când e cazul. Mai concret, femeia de serviciu este acum singura
noastră aristocraţie a sângelui proaspăt care spune Da! Vieţii şi ne garantează
viitorul. Declară cu solemnitate Femeia de serviciu, în timp ce cu paşi grăbiţi
se urcă pe un podium, aflat în stânga tribunei oficiale, unde se găsea o sferă
planetară. Un obiect decorativ de culoare verde-albastru, de aproximativ 60 cm
în diametru, dintr-un material plastic dur, transparent şi luminat în interior
cu o lumină roşie pâlpâitoare, reprezentând simbolic Pământul Interior, pe care
era scris cu alb “ Pământul Gol “, adus special de Doamnele de bine la congres.
Cu mâna dreaptă, femeia apăsă obiectul rotund, încercându-i parcă rezistenţa,
apoi, printr-o mişcare sigură de acrobaţie, încălecă sfera, puse mâinile pe
genunchi, îşi îndreptă coloană şi cu o privirea pătrunzătoare şi tăioasă ca un
laser scrută pentru câteva clipe întreaga asistenţă. Rămasă aşa, dreapta, cu
privirea aţintită spre public şi cu picioarele desfăcute, începu să-şi mângâie
genunchii, apoi ridicându-şi măinile încet pe lângă corpul ei suplu le puse pe
piept şi, scoţăndu-şi ostentativ sânii în relief, stârnind în jurul ei o
admiraţie neobişnuită, le spuse doamnelor:
-
Da!
Eu, una, după o experienţă de zece ani petrecuţi în cercurile diplomatice şi
militare din ţările arabe sunt lămurită cum e cu arderea sufletului acum. Se
poate spune că sângele e sediul sufletului ascuns în cămările inimilor noastre.
Dar tot sângele este şi singura noastră proprietate acum, garantată de comoara
sângelui nostru proaspăt. Fără această comoară ascunsă în sângelui nostru
proaspăt, care ne aparţine în întregime, nu există viitor, doamnelor! Şi fără
această legătură de dragoste între uraniţii îmbogăţiţi şi uranitele sărăcite
din cele “ Cinci generaţii de seminţii “ şi fosfatul de caliciu din oasele
noastre, nu există viaţa, doamnelor! Cu mâna dreaptă a Lunii pe inimă şi cu
mâna stângă a lui Sol pe cap, Jur că aici, înăuntru, în Pământul Gol e toată
Floarea florilor din cele Cinci seminţii ale olimpianului nostru Sol,
Moştenitorul Pământului uranizat, născut de Maica Gaia de la Uranos!
Şi în timp ce prima Femeia de serviciu
depune jurământul, vin lângă ea celelalte două Femei de serviciu care aduc
împreună o coroniţă împletită din flori de sânziene, şi trei flori mari cu
ramuri lungi: două de crin, una de crin alb, numită şi crinul păcii sau floarea
lunii; a doua de crin roşu; şi a treia de Sterlitza reginae, numită Pasărea
paradisului. Una dintre femei e îmbrăcată în alb, simbolizând pe Sol şi poartă
în mâna crinul păcii. Cealaltă femei e îmbrăcată în roşu, simbolizând Luna şi
poartă în mâna floarea de crin roşu. Împreună îi pun coroniţa de sânziene pe
capul primei Femei de serviciu, iar în mina stânga îi dă floarea Sterlitza
reginae - Pasărea paradisului. Apoi, stând faţă către faţă, fiecare dintre ele
cu floarea în mână, formând împreună un triunghi, încep ceremonia de Jurământ
al Florilor, astfel: Sol spune: “ O, Lună, lasă-mă să mă însoţesc cu tine! ”.
Îi întinde crinul păcii, femeia atinge doar floarea, iar ramura rămâne în mâna
lui Sol. Luna răspunde: “ O, Sol, am să-ţi fiu cu drag supusă! ”. Îi întinde şi
Luna crinul roşu, Sol atinge doar floarea, iar ramura rămâne în mâna Lunii. Iar
prima Femeie de serviciu, care în acel moment simbolizează spiritul Pământului,
le dă binecuvântarea, zicând: “ Spiritul florilor este cel care vă uneşte acum:
Să unim ramura cu rădăcină şi rădăcina cu florile; ca pulberea florilor noi din
pulberea florilor vechi! “. Sol spune: “ Ca pulberea florilor noi din pulberea
florilor vechi! “ Luna răspunde: “ Ca pulberea florilor noi din pulberea
florilor vechi! “. “ Încrucişaţi florile! ” zice prima Femeie de serviciu. Cele
Trei flori al femeilor se încrucişează, astfel: Mâna stângă a Lunii şi mâna
dreaptă a lui Sol poartă ramurile celor două flori de crin, iar mâna dreaptă a
Lunii şi mâna stângă a lui Sol ating florile de crin ( simbolizând flores
Mercurii ). Cu ramura de Sterlitza reginae ţinută în mâna stângă prima Femeie
de serviciu atinge intersecţia cele două flori de crin încrucişate, iar cu un “
mir special din ulei de FPP “ ţinut în mâna dreaptă le face semnul crucii pe
fruntea celor două femei, zicând: “ Ea e vehiculul care te va duce la Cer! “.
Acest Jurământ al Florilor a Celor Trei Femei de serviciu are loc în timp ce
prima Femeie de serviciu stă aşezată pe sfera planetară, reprezentând simbolic
Pământul, asemenea mironosiţei Maria Magdalena la mormanul lui Isus din celebra
icoana “ Mironosiţele la Sfântul Mormânt “ de Andrei Rubliov, unde se poate
vedea cum una dintre mironosiţe, cea cu aripa solstiţială, probabil M.M, stă
aşezată pe sfera pământului, iar cu mâna dreaptă face semnul binecuvântării
către Sfânta Ana. Aşezată pe această sferă planetară, prima Femeie de serviciu
îşi continuă aşa zisul jurământ, care, de fapt e fals, pentru că, atunci când
jură îşi mută mâna stângă de pe cap pe pântece şi, în loc de “ Moştenitorul
Pământului Gol “, zice “ Moştenitorul Pământului uranizat “ (din prima
generaţie a titanilor), dar reuşeşte să stârnească în acel moment atâta panică
şi rumoare în sala congresului, încât are loc primul semnal de tulburare a
apelor din sufletele doamnelor:
-
Eu,
una, sunt lămurită cine ne arde nouă sufletele acum. Ne ardem sufletele noastre
îmbătrânite, degeaba, doamnelor! Zise Femeia de serviciu, continuându-şi
discursul ei despre sângele proaspăt şi arderea sufletului.
-
Nu
fi prea trufaşă moarte, că nu toţi care îţi trec pragul sunt muritori! Am
încercat eu să opresc în ultima clipă tulburarea apelor. Dar fără succes, căci
una dintre ele, sau dintre Iele (walkirii), se pare că era chiar Clara, trădase
deja şi schimbase şi coroniţa şi numărul florilor, simbolul unificator al
femeilor: rămăsese doar trei flori în loc de cinci şi lipsea simbolul Ogdoadei
(coroniţa din metal nobil, cu opt piramide dispuse în formă de
cruci-multiple-înclinate), pe care o înlocuise printr-o Hexas (o coroniţa din
flori de sânziene, împletite cu un fir de argint în formă de stea, cu o
structură cu şase raze) Iar acum urma doar un joc deschis-închis la Tripleta
dublă cu Marele Eon din Ogdoada ( Oglinda ). Practic, lupta se dădea între
Doamnele de bine şi Doamnele în roz, o parte dintre acestea urmând să fie
sacrificate, în favoarea Doamnelor doamnelor. Iar după noile alegeri care urmau
să aibă loc la sfârşitul Congresului, Preşedintele femeilor, împreună cu Cinci
Regine, urmau să schimbe definitiv substanţa cosmosului din scoarţa întregii
lumi. Şi în cele din urmă, formând Consiliul Superior de Fregvenţă înaltă a
Madonnei Intelligentza, să conducă ele lumea pentru următorii 1000 de ani.
-
Ne tescuim inimile tinere, degeaba,
domnişoarelor! Ne măcinam sufletele şi minţile noastre toată viaţa şi toată
moartea, degeaba, iubitelor! Ne prăjim creierele şi sexele noastre cu tot felul
de implanturi uterine şi mai ştiu eu ce implanturi pe creierul bicameral,
degeaba, scumpele mele doamne! Şi nu ne mai înnobiliează nimeni cu sânge
albastru! Niciodată! Aici, domnişoarelor, pe Pământ! accentuă Femeia de
serviciu, bătându-şi ritmic cu mâna dreaptă abdomenul şi cu mâna stângă sfera
planetară. Şi aici, în Pământul Gol, doamnelor, nu ne mai înnobilează nimeni cu
sânge albastru! Niciodată! zise apăsat Femeia de serviciu. Apoi, ridicându-se
de pe sfera planetară, porni împreună cu celelalte două femei de serviciu către
grupul Doamnelor de bine şi intră în mijlocul lor, ca să le spună Misterul în
Trei din aşa zisa “ Cina cea de taina “ din “ Cina din Miercurea Cenuşii “.
Această afirmaţie stranie şi nihilista a
primei Femei de serviciu, încheiată cu aşa zisul “ Jurământ al florilor “ (
floarea Mercurii ), a creat o revoltă şi o indignare în sala Congresului,
astfel încât cele cinci Preşedinte ale femeilor au hotărât, de comun acord, să
transmită o ordonanţa specială de urgenţă pentru toate grupurilor de femei,
care sună cam aşa: “ Să se împartă urgent din mână în mâna la toate grupurile
de doamne teancuri de fluturaşi cu tot felul de semne arbitrare şi simboluri
consacrate, cu flori şi jurăminte, cu idei de stânga şi de dreapta, pregătite
de-a gata, cu sloganuri despre foc, lacrimi, suflet şi sânge, pentru a le face
cunoscute şi auzite în public de toate doamnele “. Şi în timp ce o bătrânică
mică şi uscată ca o smochină îmbrăcată în negru, venită din culise cu un coş cu
flori, începuse să împartă prin sala bucheţele de flori şi teancuri de
fluturaşi, grupurile de doamne începuseră să-şi strige într-un amalgam
sloganurile lor:
-
Vrem
proprietate! Sânge proaspăt şi dreptate! Vrem proprietate! Sânge proaspăt şi
dreptate! Au început să strige în cor Doamnele de bine, care formaseră deja
primul cerc.
-
Dar
când sângele se dă drept inima, doamnelor, apar morţii electrici şi revoluţiile
care pot aprinde în orice clipă oraşe şi ţari! Inima are raţiuni pe care
sufletul nu le cunoaşte. Inima are o fregvenţă de inteligenţă luminoasă care
generează un câmp electric mult mai mare decât cel din creierele noastre! Am
încercat eu să le reamintesc. Dar fără succes, căci imediat au început să
strige în cor şi Doamnele în roz, formând al doilea cerc.
-
Vrem stabilitate! Vrem stabilitate! Apoi,
despărţindu-se în două grupuri, unele strigau: “ Vrem să fim proprietare în
Oraşe matriarhale!... Vrem femei matri-focale şi bărbaţi veniţi din soare!...
Vrem femei matri-focale! “ Iar celelalte strigau: “ Vrem pe Soare! Vrem pe
Soare! Soare! Soare! Soare! “
-
Ia,
maică, ia un buchet de flori de sunătoare, sunt flori de leac, culese de pe
câmp. La noi în bătrâni le zicem Sângele Domnului! Floarea asta-i grozav de
bună la toate celea! zise bătrânica, împărţind florile împreună cu fluturaşii.
-
Vrem
în Pământul Gol! Vrem în Pământul Gol! Vrem în Pământul Gol! Strigau Doamnele
de bine.
-
Ia,
maică, ia un buchet de sunătoare, din Sângele Domnului! Sunt flori de leac, de
la Maica Gaia, a bătrână, culese de pe câmp! zise bătrânică, împărţind florile
şi teancurile de fluturaşi prin sală, în timp ce doamnele n-o băgau în seamă
nici cum, îşi luau doar teancurile de fluturaşi şi îşi vedeau de cercurile lor.
-
Jur pe Sol! Jur pe Sol! Jur pe Sol! Strigau,
cu mâinile drepte ridicate, Doamnele în roz
-
Jur pe Pământul Gol! Jur pe Gol! Jur pe Gol!
Răspundeau, cu mâinile pe cap, Doamnele de bine.
-
Ia,
maică, ia Păducelul! Ia Floarea inimii însângerate! Şi Cerceii doamnei! Sunt
flori de leac. Nici o floare din lume nu ştie să vindece inima precum
Păducelul. Ia Păducelul! Ia Cerceii doamnei! Strigă bătrânica, împărţind
florile şi fluturaşii prin sală. Apoi, zise încet, ca pentru ea: “ Nu le mai
plac, doamnelor, florile mele... Nu le mai place focul viu, vor numai Flori de
foc din Focul negru... Mânca-v-ar Dracul Gol! Că aţi dat şi voi în boala oilor
nebune! “
-
Jur
pe Goooooooooooooooooooool! Strigă din toţi rărunchii o Doamnă blondă şi grasă,
aşezată în genunchi, cu mâinile pe cap, încercuită de toate mâinile întinse ale
Doamnelor de bine, formând primul Cerc de foc.
-
Jur
pe Sol! Jur pe Sol! Jur pe Sol! Răspundeau în cor şi Doamnele în roz.
-
O, Soarele Meu! O, Sole Mio! Răsună glasul
veritabil al unei soprane brunetă şi superbă, de parcă se deschideau cerurile
cu vocea ei de aur, cristalină. În jurul ei se adunaseră Doamnele în roz şi
Doamnele doamnelor, formând primul Cerc de lumină.
Văzând
că nimeni n-o mai băga în seamă, bătrânică se gândi să schimbe coşul cu flori
de sunătoare, intra numaidecât în culise şi se întoarse repede îmbrăcată într-o
rochie verde de seară cu o şăpcuţă roşie pe cap şi o eşarfă roz pusă şic la
gât. În mână ţinea un coş nou plin cu flori de busuioc. Apoi intra în mijlocul
Doamnelor în roz şi le zise:
-
Ia
busuiocul, maică! Ia busuiocul sacru de la greci, originar din India! Ia planta
lui Krishnan şi a lui Vishnu! La noi, la români, busuiocul e rege, e planta de
suflet, care, pe lângă faptul că aduce noroc, aduce şi sănătate! Ia Basileus, maică,
care în greaca veche înseamnă Rege! Această plantă vindecă mânia şi
resentimentele, încurajând sentimentele de iubire şi stimulează ceakrele Inimii
şi Sacrala, armonizează emoţiile stresante şi eliberează energia sexuală... Ia,
busuiocul, Maică! Ia Basileus! Ia şi teancul ăsta de fluturaşi! strigă
bătrânică. Apoi, zise, aşa, că pentru ea: „ Mânca-v-ar Raiul, că frumoase mai
sunteţi la trup! “
Schimbându-şi bătrânică coşul cu flori,
rochia neagră cu cea verde şi teancurile de fluturaşi în teancuri de bancnote
de lei şi de valută, succesul ei era ca şi asigurat. Doamnele în roz îi
cumpăraseră deja tot “ Busuiocul “, iar acum o trimisese în culise să le aducă
alte flori, alţi fluturaşi şi alte “ bancnote “ de tranziţie, cu care urmau să
fie vândute şi cumpărate o parte din grupurile de doamne venite la congres.
Între timp, Doamnele de bine, invidioase foc
pe succesul mare pe care-l aveau Doamnelor în roz asupra Doamnelor doamnelor,
care, intrate în Cercul lor de lumină, îl implorau acum şi îl venerau cu
cântece pe Sol, hotărâseră numaidecât să-şi schimbe Consacrarea, să invoce
spiritul îngerului Anael, conducător şi Prinţ printre arhangheli care îşi
exercită controlul planetei Venus şi să înceapă imediat meditaţia de evocare “ Salutul
Soarelui “, pentru a aduce cu ajutorul acestui Prinţ pe toate Doamnele
doamnelor în Cercul de foc al Doamnelor de bine.
- Doamnelor, pregătiţi-vă intens să începem
Salutul yoghin al Soarelui – Surya Namaskara! le anunţa Preşedinta femeilor cu
pălărie neagră pe cap pe Doamnele de bine. Pentru începerea exerciţiilor de
încălzire a craterelor, vă recomand să fiţi orientate cu faţa către Soarele de
Răsărit, chiar dacă acum ne aflăm la Apus. Esenţial este să evocăm clar
spiritul Prinţului nostru Anael, care guverneaza planeta Venus, să păstrăm în
minte cât mai ferm şi constant imaginea sferei gigantice de forţă a Soarelui de
Răsărit şi să ne concentrăm asupra Pământului Interior. Începem, da ?! În
primele şase mişcări, din prima fază, începem Salutul Soarelui concentrându-ne
asupra „ Pământului Gol „ din primul cerc din spirală, apoi continuăm
următoarele şase mişcări din faza a doua, cercul doi, concentrându-ne la cel
de-al cincilea soare, Soarele mişcării! Începeţi evocarea! Ordonă Preşedinta
femeilor.
Şi în timp ce Doamnele de bine se antrenau
intens prin „ Salutul Soarelui „ în exerciţii de stimulare a ceakrelor Inimii
şi Sacralei, din grupul Doamnelor doamnelor se auzea şi câte un strigăt
înăduşit, în sunete de timpane, cu glasul spart:
-
Vrem regat! Vrem regat! Sânge albastru de bărbat! Şi un stat matriarhat!
-
Jur pe Sol! Jur pe Sol! Jur pe Sol! Răspundeau Doamnele în roz.
La care o doamnă din grupul Doamnelor în
roz, tot contemplând “ Salutul Soarelui “ invocat de Doamnele de bine şi
nemaiştiind nici ea despre care Sol este vorba, zise:
- Jur pe Sol... Jur pe Sol... Dar spuneţi-ne
şi nouă: Care e Solo-ul d-voastră, acum, doamnă? Ca al nostru sigur e Regele
Soare, care stă singur, acolo, Sus, pe cer, neclintit de nimeni. Şi străluceşte
de tristeţe şi de singurătate, cu Sabia Dreptăţii în mâna dreaptă! Întrebă o
frumoasă doamnă blondă din grupul Doamnelor în roz pe una din Doamnele
doamnelor.
- Al
nostru e Regele Kronos, scumpa mea! O reminiscenţa din Saturnus, din prima
seminţie de aur din cele Cinci seminţii născut din unirea zeiţei Geea
(Pământul) cu Cerul, fiind Fiu al Cerului Cristalin! Statuia lui la români îl
reprezentă ca pe un Bătrân Înţelept cu o Secure-dublă în mîna care umblă pe
cer. Este Fiul Omului din Terra Mirabilis! Răspunse Preşedinta femeilor cu pălărie
mov-deschis, apropiindu-se de tânăra doamnă blondă. Doamna ar mai fi vrut să-i
mai spună ceva despre originea regelui, fiind şi primul Tată al genului uman
din cei şapte Manu, însă vocea ei nu mai putea fi auzită din pricina
sloganurilor strigăte de femei.
Ca să încurce şi mai mult orientarea
doamnelor venite la congres, o două Femeie de serviciu începu şi ea să strige:
- Vrem
bărbat! Vrem bărbat! Sânge de aristocrat! Şi un stat matriarhat!
La care îi răspundea o treia Femei de
serviciu, incitându-le pe toate la scandal şi violenţă:
- Vrem
regat! Vrem regat! Sânge proaspăt de bărbat!
- Jur
pe Pământul Gol! Jur pe Gol! Jur pe Gol! Răspundeau Doamnele de bine, care
respirau din greu în exerciţiile lor din faza a doua, tot invocând şi salutând
Soarele mişcării.
- Eu nu
ştiu, doamnă, ce se întâmplă cu Soarele nostru, că tot invoc eu aici Salutul
Soarelui Alb şi în locul lui, la mine, vine mereu Soarele negru. Zise o tanara
blondă şi superbă către Preşedinta femeilor cu pălărie neagră pe cap. Apoi
începu să-i povestească: “ Vine el odată...de două ori...de trei ori...a patra
oară m-am supărat şi l-am întrebat: “ Alo, Domnu’ Sol, tu cine eşti? Te rog să
te prezinţi, când vii la mine, că eu nu pe tine te-am invocat şi te-am salutat
acum! “ Doamnă, acum să vedeţi minunea, Soarele ăsta negru, bătrân şi cam
buhăit la faţa, a făcut o reverenţa în faţa mea, aruncându-mi la picioarele
mele o jertfă mare din 12 coroane de flori albe şi roşii, apoi mi-a zis chiar
aşa: “ Sunt ultimul Soare negru înainte de 2081, am venit să te iau în Palatul
Vulturilor de Cleştar! Vino în braţele mele să te voi face fericită şi
nemuritoare pentru 1000 de ani! “. Ca să nu-l jignesc în mândria lui, căci
părea a fi un Soare foarte bogat şi puternic, i-am spus: “ NU vreau să trăiesc
nefericită 1000 de ani în schimbul nemuririi tale! “. Dar El nu se lasă plecat
nici cum, insistă să mă ia cu el în Palatul Vulturilor de Cleştar...M-am luptat
eu ce m-am luptat cu el, până la poziţia şase sute şaizeci şi şase, când am
intrat în faza a doua din “ Salutul Soarelui “, apoi am căzut leşinată pe
podea, am văzut negru în faţa ochilor şi n-am mai ştiut ce se întâmplă cu
mine...M-am trezit dimineaţa singură, udă leoarcă, stoarsă că o lămâie şi cu
toată metafizica mea întoarsă pe dos...Plecase mesagerul Soarelui Negru în
Palatul Vulturilor de Cleştar, iar la fereastra mea apăru un Sol palid şi
înceţoşat. Isi incheiă tînara doamna povestea.
- O,
draga de tine, scumpa mea Kali! Tu crezi că degeaba ai purtat pe umerii tăi de
balerină atâtea coroane de oase de sfinţi şi jerbe de flori pe la toate
Spiralele noastre. Iată că Mesagerul nostru a sosit. Trebuia să nu-l laşi să te
lase! Şi să pleci tu cu El în Palatul Vulturilor de Cleştar! Aveam şi noi acum
o Mesageră în Soarele mişcării. Iar am ratat întâlnirea la Cina din Miercurea
Cenuşii! Zise supărată Preşedinta femeilor cu pălărie neagră pe cap.
- Jur
pe Sol! Jur pe Sol! Sol! Sol! Sol! Strigau Doamnele în roz.
Apoi,
în replică, răspundeau în cor şi Doamnele de bine:
- Vrem
bărbat! Vrem bărbat! Sânge negru de bărbat!
- Care
negru, doamnă? Întrebă altă doamnă supărată din grupul Doamnelor de bine pe
Preşedinta femeilor cu pălărie neagră pe cap. Că parcă al nostru era odată un
Prinţ alb şi frumos, numai calul lui era negru! Hotărâţi-vă odată şi d-voastră:
ori cu Prinţul Negru ori cu Calul Alb. Ca să ştim ce Prinţ al Lumii invocăm noi
aici, ce Soare salutăm şi pe ce cai de rasă călărim noi acum! Ca la mine au
început să vine iar Cai verzi la marginea acoperişului şi prin “ Cosa mentale “
la mine umblă numai Caii negrii ai iubirii! Se lamentă femeia.
- Vrem regat! Vrem regat! Sânge albastru de
bărbat! Continuau să strige în cor Doamnele doamnelor şi Doamnele în roz, de
data asta unite într-un singur cerc mare. În mijlocul lor intră în forţă cele
Cinci Preşedinte ale femeilor cu pălării mari, după care urmă un tir fulger de
întrebări:
- Voi pentru cine vă luptaţi acum: pentru
America sau pentru Europa? Întrebă Preşedinta femeilor cu pălărie neagră pe
Preşedinta femeilor cu pălărie roşie.
- Noi ne luptăm pentru femeia care naşte un
Copil cu o faţă de soare în două mâini! Răspunse Preşedinta femeilor cu pălărie
roşie pe cap. Dar voi pentru cine vă luptaţi acum: pentru Orient sau pentru
Occident? Întrebă Preşedinta femeilor cu pălărie roşie pe Preşedinta femeilor
cu pălărie mov.
- Noi ne luptăm pentru femeia care naşte una
din cealaltă acelaşi copil: un copil cu o dublă-faţă, divină şi umană, una de
soare şi cealaltă de lună întoarsă mereu spre o simplă Coloana a soarelui de
vis! Răspunse Preşedinta cu pălărie mov. Dar voi pentru cine luptaţi: pentru a
obţine controlul întregii Planete? Sau vă luptaţi doar pentru codoşii ăştia
globalişti şi globalizaţi, imbecili şi rudimentari, care vor acum prin procesul
de globalizare a lucrurilor şi de globalizare a persoanelor să ne bage pe toţi
într-un singur Guvern Mondial? Întrebă Preşedinta cu pălărie mov pe Preşedinta
femeilor cu pălărie galbenă.
- Noi ne lupta pentru acest Prinţ al Lumii,
codoş, frustrat, dement şi disperat şi lipsit de viziune. Şi care, în secret,
pentru că a înţeles cine conduce lumea, doreşte acum moartea târfelor sale. Şi
pentru că e şi dement, bietul de el Prinţ, îşi doreşte chiar propria lui
eliminare. Dar El e încă Prinţul nostru şi al vostru şi al lor! E Prinţul Lumii
şi ne luptăm pentru el, doamnelor ! Răspunse Preşedinta femeilor cu pălărie
galbenă pe cap. Dar voi pentru care copil vă luptaţi acum? Pentru
Dionysos-copil, o reminiscenţă din Aristocraţia Neagră compusă din cele 13
familii, cele mai bogate din lume? Sau pentru Copilul care joacă Dame, o altă
reminiscenţă din Familiile regale europene? Întrebă supărată Preşedinta
femeilor cu pălărie galbenă pe Preşedinta femeilor cu pălărie albă.
-
Copilul negru are nevoie de dreptate. Copilul alb are nevoie de afirmare.
Copilul roz are nevoie de stabilitate! Luptaţi-vă fiecare pentru prinţul
vostru, doamnelor! Şi lăsaţi Copiii să vină la mine! Răspunse Preşedinta
femeilor cu pălărie albă pe cap.
La întrebare “ pentru care copil vă luptaţi
? “ s-a creat o mică degringolada, timp în care unele dintre doamne,
simţindu-se jignite de “rasă din interiorul rasei lor “, începură să treacă
speriate dintr-o tabără într-alta. Şi era gata să înceapă scandalul, dacă una
dintre ele, cred că o chema Clara, nu ar fi făcut un semn discret către
balconul congresului, de unde se aştepta să vine numaidecât semnalul. În cele
din urmă, printre sloganurile strigăte de femei se auzi glasul distins al unei
doamne de la balcon care stârni vociferări aprinse, panică şi rumoare în sală:
-
Şi
de ce nu porniţi din loc, doamnelor? Dacă vă luptaţi, luptaţi-vă cu zeii, nu cu
valeţii! Luptaţi-vă cu îngerii şi cu demonii din cosmosul demonizat în spaţiul
sublunar, supus corupţiei, dacă voi credeţi că sunteţi acum adevăratele
amazoane, care străluceau odată, demult, pe pământ, în lupta lor aprigă dintre
forţele infernale şi cele cereşti. Le străluceau aripile în zbor, ridicau Sabia
dreptăţii şi se aruncau în lupta fără preget, ignorând orice pericol. Nu cumva
şi vouă, celor din grupul de Doamne în roz, v-au crescut aripi de libelule dragonfly
şi de libelule damselffly prădătoare şi vreţi şi voi acum sângele şi regatul
pierdut? Nu cumva, celor din grupul de Doamne de bine, v-au crescut şi vouă în
pântece soarele mişcării, cel ce are ghiare şi se hrănite acum cu inimi
omeneşti? Le întreba nobilă doamnă de la balcon, tulburând toate apele.
-
Să
nu facem confuzie între zei şi zeiţe şi între regate, nobilă doamnă! Între
regatul Minunatei doamne a Lunii arginti, pe numele ei adevărat
Diana-Luna-Hecate, şi regatul de aur pierdut, al Regelui Soare! Am intervenit
eu în apărarea doamnelor. La Atlanţi, de exemplu, în Terra Mirabilis, Soarele
era zeiţa, iar Luna - zeu! Cât despre strălucitoarele fecioare războinice din stânga
fluviului Dunării-de-Jos vă reamintesc că, în urma catastrofalului război nuclear
dintre atlanţi şi lemurienii umanoizi, care vorbeau o limbă – marcu – care e
rădăcina comună a sanscritei şi ebraicii, aceste fecioare războinice şi cu
adevărat strălucitoare au sfârşit toate în Podul de Carne arsă – în holocaustul
Amazoanelor! Să nu facem confuzie între Femeia care naşte un Copil cu o faţa de
soare în două mâini (Copilul soarelui) şi Femeia care naşte una din cealaltă
acelaşi copil (Copilul lunii) cu o dublă faţă, divină şi umană, una de Lună şi
cealaltă de Soare, întoarsă mereu spre o simplă Coloană a soarelui de vis. Să
nu facem confuzie între revoluţia Soarelui şi mişcarea Lunii. Perioada de
rotaţie a Lunii este egală cu cea de revoluţie în jurul Pământului, astfel
încât Luna ne arată mereu aceeaşi faţă. În timp ce Soarele, împreună cu
întregul nostru sistem solar, orbitează în jurul celui de-al doilea Centru
Galactic, având o perioadă de rotaţie de aproximativ 25.000 de ani şi patru
intrări în Centura fotonică. Este vorba de Centru Galactic care se afla în
constelaţia Pleiadelor înconjurat de Centură fotonică şi care reprezintă Soarele
Central Uriaş, numit steaua Alcyone. Mai concret, o revoluţie de aia e
revoluţie, ca să avem dreptul să schimbăm numele soarelui! O revoluţie de
conştiinţă solară se petrece chiar acum în minţile, în sufletele şi în inimile
noastre. Dovadă este sângele soarelui nostru care devine acum zeiţă şi
Inteligenţa Luminoasă din inimile noastre care devine acuma – zeu! Surse care
au lucrat în Consiliul Superior al Înţelepţilor Lumii spun că extratereştrii
din Pleiade afirma că Soarele nostru galactic a intrat în Centura fotonică
pentru trei zile în 1986 pentru a o întâlni acolo pe Fiica Regelui Soare, Alcyone,
puţin mai mult timp au intrat Mesagerii Soarelui în anul 1987 pentru a primi
Pecetea peceţilor, dar că din 1999, Soarele nostru a intrat deja în plin. Se
afirmă că, după ce Terra va intra în Centura fotonică în 21 decembrie 2012, pe
Pământ se vor întoarce Fiii şi Fiicele Soarelui!...Am aici, în această
scrisoare, pecetluită de CSIL, confirmarea întoarcerii Fiicelor şi Fiilor
Regelui Soare Alcyon! Vă invit să luaţi cunoştinţă de conţinutul ei şi vă
solicit răspuns, în scris! Am intervenit eu, apropiindu-mă de loja oficială,
unde trona misterioasa doamnă, pentru a-i înmâna personal scrisoarea.
Doamna cu ochelari mari, negri, ovali, cu o
pălărie imperială, elegantă şi avangardistă, se ridică puţin din fotoliu şi cu
mâna dreaptă pe inimă, aplecându-şi capul încet spre stânga, în semn de
binecuvântare, zise:
-
Grazie!
O voi citi, întocmai! Şi veţi primi negreşit răspunsul meu. Apoi, cu palmele ei
cu mănuşi albe, perfect drepte şi întredeschise, mi-a făcut semnul discret al
crucii-înclinate, transmis aproape telepatic, prin care am înţeles să-i dau
scrisoare domnişoarei Clara, care în chiar clipa aceea apăru lângă mine, cu
mâna întinsă. În clipa următoare, scrisoarea mea, strict confidenţială,
ajunsese deja în mâna d-şoarei, aproape împotriva voinţei mele, dovada că
telepatia nobilei doamne funcţiona perfect. Transfigurată, în admiraţia tăcută
şi suspectă a doamnelor, după contactul meu indirect pe care l-am avut cu
această telepatică atlantidă care trona în loja oficială, mi-am continuat
discursul:
-
Vă
asigur, cu bună ştiinţă ca, Al Treilea Război Mondial, care se petrece acum
între forţele infernale şi cele cereşti, va fi câştigat de Fiii şi Fiicele
Regelui Soare Alcyon! Ceasul Cosmic e aproape şi îl aud cum bate din aripa de
aur a Timpului Sacru! Fără îndoială, în lupta dintre sabie şi idee va câştiga
Ideea. Va câştiga Ideea de dreptate şi de justiţie! Va câştiga Aletheia! Si Ideea de adevăr din Grecia
antică, pe care zeii sapienţiali şi exploratori au pus-o în noi dintr-început.
După care va începe o adevărată Renaştere spirituală a marile Idei, precum
Infinitul, Eternitatea, Visul, Dragostea, Libertatea, respectul pentru
Divinitate şi pentru Legea sacră. Din păcate, la noi, acum, în sfârşitul
istoria unei mari înşelătorii umane, încă puţin timp mai conduce doctrina
nihilistă şi vulgară a genocidului cultural. Căci Diavolul s-a coborât printre
noi cuprins de mânie mare, fiindcă ştie că are puţin timp. Din păcate, lumea
întreagă este încă hăituită de al doilea val de revoluţii din lumea islamică,
care a început în 2011 şi a cuprins tot Orientul. Iar acum lumea întreagă a
devenit o structură de forţa şi de putere dezlănţuită, ajunsă în starea de
agresivitate pură. Ea corespunde acum mai degrabă cu felul în care ne
reperezentăm o prostituată de lux în braţele unui codoş globalist, dement şi
frustrat, care a înţeles doar principiul câştigătorului. Iar acum este gata
să-şi sugrume victima, pentru a-i aduce tot câştigul, cu preţul suprimării a
90% din omenire. Poate că a sosit timpul să ne spuneţi adevărul chiar
D-voastră, nobilă doamnă! Bineînţeles, cu preţul pe care numai D-voastră îl
puteţi anticipa. Să ne spuneţi, de exemplu, cine sunt aceşti păpuşari codoşii
şi globalişti, lipsiţi de viziune, imbecili şi rudimentari, care vor cu orice
preţ să ne otrăvească cu noul lor Codex Alimentării şi apoi să ne taie cu sabia
în bucăţi, servindu-ne drept hrană pentru peşti, ori poate chiar faină la Cina
lor de taină, la “Cina din Miercurea Cenuşii “? Să ne spuneţi: Cine e fiara
care se ridică din mare să facă război cu sfinţii? Şi cine e fiara cu şapte
capete şi cu zece coarne, care se ridică din Pământul Interior (din Pământul
Gol) şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele care i s-au dat, să
ne facă să ne închinăm icoanei fiarei, ca icoana fiarei să şi vorbească şi să
ne facă să fie omorâţi toţi cei care nu se vor închina fiarei? Cine e aceasta
fiară care face că toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, liberi şi robi, să
primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte? Şi nimeni să nu mai poată
cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numărul ei. Aici e
Înţelepciunea, spune Cartea sfântă. Cine are pricepere să socotească numărul
fiarei, căci este număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şaizeci şi şase.
Poate că ar fi bine să ne spuneţi chiar D-voastră, doamnă: Cine este această
femeie, beată de sângele sfinţilor şi de sângele îngerilor lui Isus? Cine sunt
bestiile cu ghiare ce se hrănesc acum cu inimi omeneşti? Şi unde se ascund acum
titanidele astea înfierbântate şi învăluite în soare, cu luna sub picioare şi
cu o cunună de douăsprezece stele pe cap? Am îndrăznit eu să o întreb pe nobilă
Doamnă, dar fără succes, căci răspunsul întârzie să vină de la balcon. Supărată
că nobila doamnă n-a vrut să-mi răspundă la întrebări, i-am spus chiar aşa: Vă
veţi întreba, poate: sunt eu oare vreo Prinţesă sau zeiţa Dike, mama justiţiei,
ca să vă întreb cine conduce politica mondială şi cine împinge lumea în
prăpastie acum? Vă răspund că nu şi tocmai de aceea vă întreb cine sunt cei
care conduc acum lumea. Dacă aş fi Alteţa regală sau vreo legiuitoare supremă
nu mi-aş mai pierde timpul să vă întreb şi să vă spun ce trebuie făcut: aş face
ordine în lucruri şi fiinţe sau aş tăcea. Fiind născută pe malul stâng al
Dunării-de-Jos, în “ fortăreaţa carpatică “ în primul regat din istoria
omenirii, într-o ţară verde, numită de toţi comentatorii antichităţii Terra
Mirabilis şi membră în Consiliul Superior a suveranei Madonna Inteligenntzza,
descendentă a primei Regine atestată cu numele de Leukipe, oricât de slabă ar
fi influenţa ce o poate avea glasul meu în treburile Cetăţii eterne, prezenţa
mea aici, în Terra Mirabilis, e de ajuns pentru a-mi impune datoria de a le
cunoaşte. Ori de câte ori meditez, transcendental, asupra formelor de
Guvernăminte mixte, care au condus bine omenirea în scurte perioade istorice de
Renaştere spirituală, sunt fericită să descopăr mereu în cercetările mele noi temeiuri
ca s-o iubesc pe cea din ţara mea! În cercetările mele preistorice de
antropologie culturală matriarhala din vechea Europa şi în mod special în
cercetarea formelor sculpturale, de care mă ocup de peste 30 de ani, sunt
fericită să descopăr că noi, femeile, suntem mai înainte de toate nişte zeiţe
ale pământului venite din cer, pline de senzualitate, de bogăţie şi de mister!
Sunt fericită să descopăr că, în practicile noastre sapienţiale, noi suntem
acum lumina din lumină, sămânţa din sămânţă, creierul din creier şi memorie
universală din memoria pulberei stelare. De ce vă iubesc eu? Vă iubesc fiindcă
în extazul meu sex-intelect-ual, sau mai bine zis în extazul meu sex-eros-experienţial
al Celor Doi Eros - unul înaripat, iar celălalt care ne înnaripează - eu simt
limpede cum toată Inteligenţa Luminoasă e absorbită, stoarsă şi pompată în
cea mai misterioasă instalaţie erotică a tuturor timpurilor: MADONNA INTELLIGENTZA
- EURYNOME – ZEIŢA EXTAZULUI! Această Mare Zeiţă a tuturor lucrurilor, a
despărţit cerul de mare şi a dansat pe valuri, pentru a crea vântul de nord şi
naşterea soarelui. Este vorba de Marea zeiţa oceanidă născută de titanida
Tethis de la Okeanos şi
născând la rândul ei, de la Zeus, pe cele trei Harites – Cele trei Graţii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu