Sirnea,
23 iulie, 2013 – Grapa Hiperboreanului
Cine
vrea să trăiască în afara sistemului, acela va trebui să
gândească, să scrie şi să-şi construiască propriul său sistem
filozofic şi ştiinţific. Or, după căderea comunismului şi a
capitalismului, creatori de sistem, care să gândească şi să
rescrie în întregime un sistem formal, axiomatic, la nivel
social-planetar, sunt foarte puţini acum. Iar cei care au încercat
- la început în antichitate, precum Aristotel, să scrie o teorie a
ştiinţei, apoi, în Renaştere, începând cu anul 1600, după ce
ştiinţa a fost transformată în sistem, să rescrie în întregime
sistemul, fie el teologic, filozofic, ştiinţific, politic sau
economic -, aşa cum a încercat Gioacchino da Fiore, Toma d' Aquino,
Giordano Bruno, J.J. Rousseau, Karl Marx, şi mai aproape de noi,
Mircea Eliade, Lucian Blaga şi Ioan Petru Culianu - aceştia sunt
îngropaţi acum în munţi de steril, datorită exploziei
informaţionale care circulă acum pe internet.
Fără
aceste modele de mari umanişti, nu ştiu cine s-ar mai încumeta azi
să rescrie sistemul în întregime. E ca şi cum ai încerca să
scoţi aur, smirna şi tămâie din munţi de steril pentru alţi
Munţi de Speranţă, aşa cum Marie şi Piere Curie au scos dintr-o
haldă de pământ negru un gram de uraniu, cu care MC a cucerit apoi
America.
Un
lucru, însă, trebuie spus, răspicat, că dacă există o teorie a
sistemelor create, aceasta funcţionează pe principiul potrivit
căruia sistemele create trebuie să se recunoască reciproc. Numai
astfel, sistemul nou creat va înlocui vechiul sistem. Însă, atunci
când exista o luptă inegală între cele două sisteme create,
pentru a înlocui sistemul vechi cu unul nou, apare furtul de idei şi
de tehnologie înaltă, iar din această evaziune se scindează
societatea şi se nasc utopiile. Or, se ştie că orice utopie, fie
ea comunistă sau capitalistă, fascista, hitleristă, stalinista sau
legionara, îşi are esenţa în „Paradisul prin distrugerea
omenirii”, şi nu în „eliberarea” ei, aşa cum se tot
trâmbiţează de falşi filozofi, savanţi şi sociologi, până
azi.
Nicio
utopie nu este în stare să creeze valori spirituale. Utopismul e
“jocul cu masca si fara masca” a Aristocratiei negre, e masca cea
mai perversa, daca vrem, cea a demonului perfid care se travesteste
in inger. De aceea, toate utopiile au dus la practicile unui asasin
cu vocaţia terorismului politic în sânge, la „crime cu
semnificaţii rituale” sau la „crime cu semnificaţii
intelectualiste”. Nici măcar economia spirituală a creştinătăţii
nu mai poate funcţiona acum, pentru că în locul ei s-a instaurat
deja în Uniunea Europeană matriarhatul german a lui Angela Merkel,
care în cârdăşie cu tribul sovietic al tarului Putin şi cu
câţiva emisari din SUA, vor să facă acum vasali din cele 28 de
state aşa zis „unite si integrate” în UE. Pâine nu vor mai
mânca decât arienii din matriarhatul german al walkiriilor lui AM,
care aparţin acum de un singur clan capitalist, corporatist, condus
de o gaşcă de păpuşari globalişti şi globalizaţi, cu agenţi
şi comisari în fiecare stat aşa zis „integrat şi unit” în
UE, care nu au altă misiune decât aceea de a îndatora ţările din
UE, prin troica FMI, BM şi BCE, pentru 50 de ani de sclavie
financiară, după „modelul” Greciei.
De
asemenea, idei mari în creaţie, în cazul nostru, de reconstrucţie
a noilor State Unite ale Europei, nu vor mai putea avea decât,
eventual, cei care deţin formulele magice ale economiilor
multinaţionale, care aplica forţat globalizarea lucrurilor şi noua
tribalizare a persoanelor la nivel social-planetar, pentru a crea un
singur Sat planetar, şi o singură Republica Universală, condusă
din umbră de un singur Guvern Mondial.
În
acest scenariu diabolic de globalizare forţată a bunurilor şi a
capitalului, a oamenilor şi a cunoştinţelor tehnice, a crezurilor
şi a sectelor, a învăţăturilor şi a simbolurilor, nici măcar
un colaps financiar nu se mai poate crea la nivel social planetar,
pentru că până şi banii circulă acum sub forma virtuală, în
colonii economice virtuale, prin corporaţii globale, sub controlul
troicei FMI (Fondul monetar internaţional), BM (Banca mondială) şi
BCE (Banca comercială europeană).
Practic,
sistemul numit BANI se bazează pe “bani” care nu au existat şi
nu vor exista niciodată. Banii sunt creaţi din nimic! Asta trebuie
să înţeleagă populaţia din întreaga lume. Sunt creaţi de
persoane care nu au nevoie de bani, ci doar să deţină puterea
asupra populaţiei din întreaga lume. Un sistem simplu de bancă, cu
aplicaţii social-planetare, ar putea fi acela în care o bancă
naţională ar deţine aur în valoarea de cât consum într-un an de
zile locuitorii din ţara respectivă. Din acel capital acea bancă
naţională ar distribui în mod egal la toţi locuitorii venituri
minime şi maxime (între 100 şi 500 de dolari), în funcţie de
necesităţile lor existenţiale şi de contribuţia fiecăruia la
dezvoltarea armonioasă a societăţii. Astfel toţi locuitorii ar
putea avea o rentă decentă, un loc de muncă la domiciliu, fiecare
în domeniul lui, o locuinţă decentă, într-un sistem politic, de
sănătate, cultură şi învăţământ sănătos. Iar conducătorii
ţării respective nu ar permite sub nici o formă strângerea de
averi câştigate din speculaţii financiare şi economice
corporatiste, prin genocid economic şi cultural. Căci procedând
astfel, toate bogăţiile si patrimoniu unei ţări ar putea ajunge
în mâinile la doar 0,1% din populaţia ţării respective, iar
restul populaţiei ar trăi în cea mai cruntă sărăcie, ceea ce se
şi întâmplă acum în UE, în America şi în lumea întreagă. În
realitate, banii sunt doar virtuali, o iluzie!!! Ca să nu mai vorbim
că băncile nu plătesc impozit la stat. Practic, “aristocraţia
banului” n-ar trebui să existe. Pentru că orice obiect vândut
sau fiinţă vândut, inclusiv organele cum ar fi, de exemplu, capul
cu preţul inimii sau inima cu preţul capului, toate aceste obiecte,
fiinţe şi organe, când sunt “mercificate” şi transformate în”
marfă” pe piaţa liberă, îşi pierd în cele din urmă,
iremediabil, jumătate din valoarea lor reală. Tot ce este pe pământ
şi în cer se poate înjumătăţii. Numai valoarea soarelui nu se
poate înjumătăţii, soarele fiind unicul văzător şi veghetor
singuratic care controlează totul pe pământ şi în cer. De aceea,
ar trebui să învăţăm toţi de la soare, măcar cum să-i folosim
energia şi căldura lui, care ne încălzeşte pe toţi la fel.
După
înfrângerea comunismului şi capitalismului (despre care am tot
scris mereu pe blog), dacă vrem să creăm un sistem nou politic,
economic şi cultural, trebuie în primul rând să recunoaştem că
libertatea e indivizibilă, atât în Occident cât şi în Orient.
Ori se bucura toată lumea de ea, ori până la urmă nu se mai
bucura nimeni pe pământ. Ori este atât religioasă, cât şi
politică, ori nu este deloc.
Libertatea
politică înseamnă în primul rând idealuri democratice şi stat
de drept. Or, tocmai acestea nu mai sunt respectate în UE şi în
America, ca să nu mai vorbim de ţările islamului lui Mahomed care
sunt pregătite să ia cu asalt Europa şi întreaga civilizaţie a
Occidentului. Pentru că şi-au creat deja din nou acele bastioane
islamice în ţările cele mai dezvoltate din UE şi din lumea
întreagă.
O
constituţie universală a drepturilor omului planetar, ar putea da
valoarea centrală a Occidentului, pe care acesta o împarte cu
Orientul, şi ar putea crea egalitate de şanse în religie şi
putere, atât în Occident cât şi în Orient. Greşeala iluminista,
dar în acelaşi timp şi greşeala religioasă comisă de
catolicism, de a considera că interesul privat, inclusiv biserica
privată, poate coincide cu interesul public, a făcut ca toată
bogăţia şi patrimoniul universal al umanităţii să ajungă acum
în mâinile la mai puţin de 1% din cei şapte miliarde de locuitori
ai planetei, cât suntem în ceasul acesta.
De
aceea, o personalitate puternică în stare să creeze un sistem nou
de valori spirituale, la nivel social-planetar, nu ar trebui să stea
pe acelaşi plan cu altul care suporta, pur şi simplu, normele
culturale, suporta acest proces de globalizare forţată, care
suporta toate aceste rituri aşa zis „integratoare şi
compensatorii”, care au la origine „crime cu semnificaţii
rituale”, şi „crime cu semnificaţii intelectualiste”, crime
care au degenerat în genocid economic si cultural la nivel
social-planetar, si in cel mai de temut terorism internaţional,
începând cu 11 septembrie 2001.
A
crea propriul tău sistem filozofic înseamnă a transcende mai multe
lumii într-una singură; înseamnă a transcende lucrul creat faţă
de care îţi demonstrezi existenta creatoare, adică propria-ţi
cultura. Azi, pactul dintre biserică şi statul laic, dintre
„maeştrii gânditori”, politicieni şi înalţii prelaţi,
trebuie rupt şi rescris pe alte criterii filozofice şi politice, pe
alte criterii de libertate şi demnitate umană, în aşa fel încât
creşterea puterii să fie şi ea distribuită în egalitate de şanse
la nivel social-planetar.
Cu
alte cuvinte, ori se bucura toţi oamenii de aceste drepturi,
egalităţi, demnităţi şi libertăţi, ori nu se mai bucura nimeni
pe pământ. Nu poţi să spui că toţi oamenii sunt liberi şi
responsabili de viaţa lor; adică o poţi pierde, sau o poţi crea,
căci atunci devenim “automate ale morţii”, adică rataţi, sau
oameni vii şi întregi. Omul viu=Cerul întreg, nu-i aşa? Cum nu
poţi să spui că toţi oamenii sunt egali în faţa lui Dumnezeu,
dar exista uni care sunt mai egali decât alţii. Nu poţi să ai un
univers tehnologic schizoid ca acesta – unul diavolocentric, adică
centrat de pământ – un univers tehnologic care în mod sigur ne
va elibera către nimic – şi unul centrat pe Dumnezeu. Nu merge!
Lumea atârna de Dumnezeu numai prin faptul că toţi oamenii, dar
absolut toţi, evoluam acum pe o singură axă, de pe axa Pământului
pe axa Cerului cristalin, şi pentru că toţi ne învârtim şi
alunecam odată cu cerul, cu Luna şi cu Soarele. Aceasta înseamnă
deja o legătură foarte puternică între noi.
Fără
susţinerea cosmosului de Dumnezeu, lucrurile şi fiinţele ar cădea
unele peste altele şi ordinea secretă s-ar strica în 24 de ore.
Or, această “ordine secretă” este chiar Iubirea care există
dinaintea Facerii Lumii. Nicio societate secretă, nici o dictatură,
şi nici măcar natura, nu poate face nimic împotriva omului creator
de sistem; nu poate suprima creaţia artistică sau un geniu
adevărat, o personalitate autentică. Cu cât apăsă o dogmă
religioasă sau o doctrină politică peste o astfel de personalitate
autentică, cu atât mai mult spiritul ei – de vreme ce s-a născut
sub semnul luminii – va ieşi la lumină.
Să
nu ne înşelăm asupra sensului libertăţii sau asupra acestor
cuvinte: religie, creaţie şi spiritualitate. Nu e vorba doar de o
singură religie, de creaţii artistice sau ştiinţifice, de
experienţe metafizice şi spirituale exprimate prin gânduri şi
emoţii. Ci este vorba mai cu seamă de o „libertate fără efort”
şi de stabilirea unui echilibru sufletesc în relaţiile dintre
oamenii de la zei, oamenii creştini, oamenii din oameni şi oamenii
fără destin. Oamenii de la zei şi oamenii creştini, împreună,
au Datoria şi misiunea vieţii lor de ai salva pe aceştia din urmă,
adică pe oamenii din oameni şi pe oamenii fără destin, în
mijlocul vieţii obiective în care trăim toţi acum „cu viii şi
cu morţii laolaltă”, cum bine spunea Nichita Stănescu în ultima
lui carte „Noduri şi semne”.
Creştinismul,
de exemplu, a însemnat în istorie mai mult decât toate războaiele
şi revoluţiile la un loc, pentru că a înlocuit veche ordine
economică a Legii, care se făcea prin profeţi, cu noua economie şi
religie a Iubirii. Cu excepţia cenzurii din Summa Theologiae a lui
Toma d' Aquino, creştinismul la origine a fost o religie a Iubirii,
în timp ce islamul ultimului profet Mahomed a rămas până azi o
religie a urii şi a războiului, a invaziilor de barbari, care prin
bastioanele create deja în UE vor lua cu asalt Europa şi întreaga
lume civilizată a Occidentului.
Este
cea mai mare sfidare ideologică, politica şi religioasă, aruncată
omenirii de cei mai perverşi filozofi, preoţi şi politicieni, să
afirmi că în momentele limita popoarele optează intre compromisul
libertăţii şi sinucidere (sacrificiu) după modelul ştiinţific
practicat de Giordano Bruno şi Galileo Galilei. Primul şi-a
susţinut public ideile lui de a reforma întreaga societate la nivel
social-planetar, însă ideile pe care se întemeia societatea prin
vechea ordine (din Summa Thelogiae a lui Toma d' Aquino) se aflau
într-un raport conflictual cu acesta. Iar al doilea, Galileo
Galilei, a pactizat cu biserica catolică.
Este
o mare nedreptate care i se face şi azi lui Giordano Bruno să
afirmi că Bruno a murit înainte de vreme nu pentru că ar fi
cunoscut concepţia heliocentric, ci pentru că nu a cunoscut aşa
zisul adevăr sociologic potrivit căruia nici un establishment nu se
schimbă din temelie. Şi că, vezi Doamne, GG în schimb ştia asta
şi a supravieţuit. GG a fost un trădător, pentru că a preferat
să-şi vândă sacii cu ştiinţa bisericii catolice, după care s-a
exilat cu saci cu tot în Olanda, pentru că îi plăceau gâştele
grase şi vinul roşu. Iar biserica catolică a expansionat la nivel
social-planetar cu ştiinţa furată de la Bruno şi de la GG. În
schimb, Bruno a preferat să moară ca un erou, sacrificat de
biserica catolică, decât să-şi vândă ştiinţa bisericii. Bruno
a vrut să schimbe din temelie societatea şi cursul istoriei. Exact
ceea ce a dorit şi Ioan Petru Culianu, care a plătit cu propria lui
viaţă, la fel ca idolul lui, Bruno.
“Mai
tare vă este vouă frică să mă condamnaţi decât mie să accept
sentinţa voastră”, acestea au fost ultimele cuvinte înainte de a
intra în rugul aprins. Nu este exclus că Bruno să fi văzut în
propriu-i rug actul final al unei schimbări care se îndeplinise în
el însuşi deja cu mult timp înainte: deposedarea de umanitate,
statui ale memoriei artificiale (pe care dorea să le facă cunoscute
oamenilor), trecerea la o condiţie divină, prin teleportarea
fotonică, care se poate realiza astăzi, după patru sute de ani.
A
doua mare nedreptate, făcută popoarelor de către „maeştrii
gânditori”, filozofi şi sociologi, este să afirmi că
societăţile, ca şi speciile, nu se sacrifica în favoarea
individului. Că ele tind în mod „natural” să-şi conserve
vechea ordine stabilită, confiscând în acest scop elementele
rebele, considerate o ameninţare la adresa vechii ordini. Sau că, o
ordine radicală cere fie sacrificarea individului care încearcă să
o introducă (cazul Iisus, Gioacchino, Giordano Bruno, I.P. Culianu),
fie eliminarea rebelilor care o boicotează (cazul revoluţiilor).
Când
te opui cursului istoriei pe care o face o foarte mică minoritate –
o face de regulă prin crime organizate şi prin războaie genocidare
– ai trei opţiuni: 1. Să alegi între sinucidere sau exil
(deportare); 2. Să te refugiezi într-o existentă subumană, în
evaziune; 3. Să lupţi cu sistemul pentru a-l reforma din temelie,
pentru a crea un sistem nou.
În
spatele paravanului care desparte lumea văzută de lumea nevăzută
– „lumea sacră camuflată în profan şi lumea profana camuflată
în sacru” – are loc un furt de tehnologie înaltă, pentru a
putea guverna restul lumii. Vestul şi Lumea a Treia. Vestul şi
Restul, nu-i aşa?
Paradoxal,
cu tehnologie înaltă ciber-, nano-, bio-, are loc un furt de
tehnologie solară, aşa cum s-a întâmplat în ultima sută de ani
cu aceşti trei mai inventatori şi savanţi de origine romana,
Nicola Tesla, Henri Coandă şi Hermann Oberth, care au creat
invenţii solare pentru întreaga omenire, dar care sunt folosite
doar de o gaşcă de papusari, ajunşi acum globalişti şi
globalizaţi, care exploatează toate popoarele lumii. Dar, mai mult,
odată cu acest furt de tehnologie solară are loc şi un jaf în
dragoste, pentru că există arhonţii care se reproduc pe cale
hermafrodită şi îngerii şi demonii care se reproduc între ei în
societăţi secrete, în ceea ce analiştii politici şi sociologii
ştiu deja ce se întâmplă acolo, şi le numesc o „rasă în
interiorul rasei”, care deţin puterea politică la nivel
social-planetar, sub denumirea de Aristocraţia neagră.
Cu
toate aceste furturi şi jafuri în dragoste, nicio tiranie din lume
nu poate să-ţi interzică creaţia artistică, să gândeşti liber
şi să-ţi creezi propriul tău sistem. Creez, deci exist, nu-i aşa?
Ca să-l parafrazez pe R.Decartes.
“În
cea mai absolută dictatura a lumii moderne – în ordinele
călugăreşti stareţul calabrez Gioacchino din Fiore, în urma unei
experienţe mistice, a primit viziunile libertăţii, egalităţii şi
demnităţii umane”, ne spune Mircea Eliade într-un articol
publicat în Cuvântul din 1935. Cu alte cuvinte, stareţul
Gioacchino a primit “viziuni şi profeţii”, care apoi au fost
furate de Toma d' Aquino, şi după ce l-au condamnat pe Gioacchino
prin protocolul din Anagni, din aceste „viziuni şi profeţii”
s-a putut gândi din nou toată teologia creştină. “S-a putut
gândi” aceste “viziuni şi profeţii” din care s-a scris şi
standardizat Summa Theologiae a lui Toma d' Aquino.
Atâtea
“libertăţi, egalităţi şi demnităţi umane” avem noi astăzi,
câte libertăţi, egalităţi şi demnităţi i-au fost furate de
Toma d' Aquino stareţului calabrez Gioacchino din Fiore. Cu toate
astea, Renaşterea a cunoscut o libertate mai mare decât o avem noi
astăzi. Prin Summa Theologiae a lu Toma d' Aquino, omul modern este
silit să renunţe la libertate pentru drepturile care îi sunt date
de alţii – de biserică şi de ONU, de exemplu. Drepturi de care,
însă, nu profita aproape nimeni în statele moderne de azi. Căci
omul modern accepta să-şi ia “dreptul dat de alţii”, neştiind
că, acceptând acest drept, îşi pierde toată libertatea.
Un
om cu adevărat liber este numai acela care nu accepta drepturi date
de alţi oameni, sau date de instituţii, la capătul căruia se afla
tot un om, de decidenta căruia depinde dreptul, egalitatea,
demnitatea şi libertatea ta.
După
părerea mea, dacă e să vorbim serios despre aşa zisul „fenomenul
de globalizare” a lucrurilor şi de noua tribalizare a persoanelor,
sau despre cum s-ar putea crea un singur sistem politic universal de
guvernare a popoarelor, pentru ca aceste popoare să trăiască cu
adevărat libere, în armonie deplină cu toţi oamenii de pe pământ,
cu cosmosul şi cu Dumnezeu, nu ar trebui să existe decât un singur
drept şi o singură egalitate, demnitate şi libertate pentru toată
lumea. Şi o singură Constituţie universală a drepturilor omului.
Or, noi nu avem în acest ceas, după un sfert de veac de tranziţie
la aşa zisa „economie de piaţa liberă”, nici măcar o
Constituţie europeană, unde vieţuiesc aproape 10% din populaţia
globului.
Constantin
Milea Sandu
*
* *
PS:
Pentru a şti
despre ce Prinţesă X este vorba, public această legendă mai jos:
Legenda:
Prinţesa X = creştinism (MD-MM + cele trei Diana D3, respectiv
Maica Domnului, Maria Magdalena, Diana-Luna-Hecate,
Diana-Artemis-Bendis, Diana Sancta Potentisima) + islamism (F3 Fatima
+ cele 72 de Fecioare) + new age & satanism (Marea Zeiţă,
înfăţişată adeseori sub aspectul teribil de regină a Morţilor
+ Lilith, Isis, Kali, Shakti, Eurynomes, Mnemosynes, Iele, Valkirii,
etc.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu