Foto: Soarele Atlanţilor din Carpaţi (şablon din carton pentru sculptura Geneza II, lemn de nuc, aflată în colecţie la Biblioteca Universităţii “Transilvania” în Braşov)
(fragment din 144 de Scrisori de tranziţie din Mileniul III către
Printesa X. Jurnal de atelier II. Scrisoarea nr. 23)
Stimată
doamnă, stimate domnule, Nobilă Doamnă, dragi prieteni de pe Facebook şi
de oriunde vă aflaţi la orizontul misterului...O Zi bună să vă dea Dumnezeu,
cer înalt, inimă caldă şi idealuri pe măsura Cerului Cristalin!
Vă numesc Nobilă pentru că ştiu că veniţi
din cer, dintr-o stea nobilă cu lumină şi căldură proprie, poate chiar prin
Stâlpul Central sau “Coloana soarelui de vis” ce sprijină prelata nesfârşită a
cerului, prelungind Coloana infinită (al unui alt “Brâncuşi rămas în ţară”) de
pe axa pământului pe axa Cerului Cristalin, prin “Steaua arzătoare cu opt
raze”, din cel de-al IX-lea cer, Cerul Stelelor Fixe, aflată pe pământ în noua
Cetate Virtuală, iar în cer undeva pe Centura fotonică, în Cerul Empireu, la
confluenţa dintre plasma solară albastră şi plasma verde-albastră a biotopului
nostru terestru, acolo unde locuieşte Sfânta Mamă a lui Dumnezeu, Mama celor
vii, al treilea eon din Ogdoadă, numită şi regina coeli, stea mântuitoare care
mijloceşte în folosul omenirii... dar aceasta e o altă poveste de Iubirea care
există dinaintea Facerii Lumii sau, dacă vreţi, e Povestea iubirii şi morţii
din dragoste, primită ca un “semn de lumină”, a stegarului Cristofor SMC-KISS
(Kiss e numele mamei – “Buna mea mamă, eu port steagul!”), o poveste de Iubire pe
care de multe ori îmi doresc s-o uit şi nu mai pot!
Dar oare ce-ar fi daca ar fi...să ne deschidem
unul altuia Porţile către cer...să ne întindem Mâna Destinului şi, coborând din
Trenul tranziţiei (care în mod sigur ne va duce pe toţi acum, pe “linii
prestabilite”, spre un alt Crematoriu şi holocaust, în Marea Ignoranţă şi în
Dezastrul refuzului...) şi amestecându-ne osmotic şi sapienţial intelectul
activ cu intelectul angelic şi universal al Madonnei Inteligenzza, adică unind pe
Good angel cu Fiica dragostei, şi pe aceşti doi îngeri răstigniţi pe ruguri cu
verbul “a fi” şi “a avea”, cu talentul şi harul domniei voastre, să încercaţi
să traduceţi “Reportajul imaginal* la un congres internaţional al femeilor” –
un eseu teatrologic şi manifest feminist universal, în doar 85 de pagini - din
limba română în limba engleză şi din engleză într-o “brazdă de ceapă”
franceză-olandeză-sudedeză-findlandeză-malteză-chineză-japoneză, etc., etc.; o
brază mare cât “Brazda lui Novac”, trasă de un Atlant din Carpaţi de la gurile
Dunării, căzut din Cerul Hiperboreei într-un Cosmos demonizat... şi cam
“rătăcit”, din păcate, pe un pământ rămas fără centru iar în cer într-un război
al “focului stelar”...o brazdă de pământ sacru, luminos şi fertil, trasă într-o
ţară verde numită de toţi comentatorii antichităţii Terra Mirabilis, şi de papa
Ioan Paul al II-lea Grădina Maicii Domnului, din care ar trebui acum să
încolţească nu numai ceapa şi usturoiul (femeilor sudras şi femeilor chandalas,
care nasc una din cealaltă acelaşi copil – un copil cu o faţă de soare în două
mâini din care se naşte, în chiar clipa aceasta, un Copil-solar cu o
dublă-faţă, divină şi umană, una de soare iar cealaltă de lună întoarsă mereu
spre o Simplă “Coloană a soarelui de vis”), ci şi Floarea de Lotus cu o mie de
patale...Floarea Florilor, non-terestră, din Paradisul Terestru, o “plantă de
carne albastră”, ce nu se mai supune fizicii sublunare, şi nu mai poate să
rămână la Bariera atomilor mulţimii, care poate să facă acum saltul cuantic,
prin reactivarea corpului de lumină şi printr-o tehnică de “resetare
genetică”...
Cartea “Reportajul imaginal* la un congres
internaţional al femeilor”, scrisă în opt părţi, prezintă, într-o manieră
teatral-feministă, conflictul dintre civilizaţii şi culturi, dintre comunism şi
capitalism, dintre vânătoarea regală şi vânătoarea republicană, şi are ca scop
Renaşterea unui “nou umanism” printr-o Cultură matrifocală şi matrilocale
paşnice din vechea Europă de 44.000 de ani, şi declanşarea unei mişcări
feministe universale de unde comportamentul vânătoresc va trece în planul
secund, iar comanda întregii lumi va fi preluată de Comunităţi feministe autosustenabile
şi oraşe-stat.
Este vorba despre o mişcare feministă
universală declanşată alternativ din nucleul cel mai fecund al latinităţii
transumaniste de pe malul drept al Atlanticului – România, Italia, Spania,
Franţa, Germania şi celelalte state din UE, inclusiv Rusia – şi la polul opus –
SUA, care prin blocul “naţiunilor transplantate” din euro-asia-africa în
America Latină şi din A.L în cea de Nord a creat cea mai complexă
supercivilizaţie erotică şi miraculoasă a tuturor timpurilor.
Cartea prezintă lupta femeilor solare cu
femeile lunare pentru a prelua comanda întregii lumi şi trecerea bărbaţilor în
planul secund. E o luptă pe viaţă şi pe moarte a amazoanelor, între Ideea de
creaţie, procreaţie şi casă (cele trei fericiri primordiale, ce trebuiesc
reformate în întregime - să ne ferim să uităm asta vreodată!);o luptă între Idee
şi “sabia psihotronică”, între cele zece triburi ale Atlanţilor din Carpaţi
(din cele zece ţări şi regate atlante) şi Centrul de comandă globalizată a
Lemurienilor, urmând tradiţia celor două mari civilizaţii: atlanteeană (solară)
şi lemuriană (lunară).
Cele trei grupuri de femei din Reportaj
(Doamnele de bine, Doamnele în roz şi Doamnele Doamnelor) se întâlnesc într-un
forum organizat şi împreună cu celelalte personaje şi femei venite la Congresul
internaţional, după ce schimbă ordinea de zi a dezbaterilor, hotărăsc în secret
să aleagă Cinci Regine şi Cinci Fecioare prin care să preia comanda întregi
lumi la nivel social-planetar şi galactic-universal pentru următorii o mie de
ani.
În acest timp, bărbaţii (deveniţi azi nişte
codoşi globalişti şi globalizaţi), aflaţi însă la “butoane” la Centrul de
comandă a întregii lumi, simt că pierd controlul Piramidei Puterii Politice
(P3) prin proiectul lor diabolic de Depopulare Globală şi intervin în sistem cu
violenţă sub lumina reflectoarelor chiar în plenul Congresului prin cele trei
Femei de serviciu (spioane) aflate sub comanda preşedintei Doamnelor de bine
(cea în negru). În faza ultimă, bărbaţii uzând de dreptul forţei în detrimentul
forţei dreptului internaţional, piratează Baza de Date a femeilor aflate la
congres şi, folosindu-se de violenţa Matroanei impozante cu părul gri şi de
celor trei Femei de serviciu care o imobilizează pe Alteţa Regală, boicotează
în cele din urmă alegerea celor Cinci Regine şi Cinci Fecioare.
Cam asta e foarte pe scurt structura în
esenţă a primului serial din Reportajului imaginal*. El are, desigur, în
arhitectura lui o sumă de semne arbitrare şi simboluri consacrate care au la
bază structura centrală a Templului Solar, susţinută, scenografic, de Coloanele
infinite şi alte sculpturile monumentale, pe ideea construcţiei unui Ashram
solar, octogonal, amplasat în Templul Dragostei, al Meditaţiei, al Contemplării
şi al Eliberării (TDMCE), un templu mult visat de C. Brâncuşi şi nerealizat
nici azi.
Nu
este exclus ca în viitorul apropiat tocmai povestea acestor femei-fecioare şi
fecioare-femei, aparţinând unor familii străvechi, solare şi lunare, organizând
un astfel de Congres internaţional şi implicate în rezolvarea unei serii de
enigme din Reportajul imaginal*... să decidă, în final, naşterea viitorilor
oameni, şi soarta umanităţii pentru următorii o mie de ani de pace. După
publicarea Reportajului (şi promovarea acestuia online şi în librării în cel
puţin un milion de exemplare) intuiesc că, la un an de zile se va vorbi deja de
apariţia unui film-serial inspirat de această carte (de doar 85 de pagini). În
Scrisoarea de tranziţie nr.143, publicată pe revista Confluenţe literare, am
proiectat deja într-o schiţă continuarea Reportajului imaginal*..., pe care aş
dori să-l scriu la patru mâini, în coautorat sau chiar cvadriautorat, şi să
facem un serial de televiziune din el.
Citind Reportajul, “da capo al fine” sau “da
fine al capo”, pe diagonală sau chiar pe fragmente, s-ar putea să vă regăsiţi
într-unul din cele 23 de personaje feminine, descrise pe prima pagină a
reportajuli. În principiu fiind o scriere nouă am considerat că se poate obţine
o mai bună coerenţă plecându-se mai întâi de la o lectură a personajelor
feminine din Reportajul imaginal*...,
pentru a pune accentul fie pe o fiinţă feminină numită când Diana-Luna-Hecate,
când altminteri Prinţesa X, ori Marea Zeiţă, fie pe o Cultură matrifocală
paşnică din vechea Europă descrisă în reportaj.
Am dorit să public această scriere sub
această formă nouă de “teatru magic” pentru a scăpa de nocivitatea unui model
literar impus de aproape o sută de ani de un spirit critic tradiţional; acela
de “formă fixă” în teatru şi nu numai. Aceste “forme fixe” ţin de o mentalitate
“tribală” şi cred că din această cauză noile “voci” ale criticii literare şi
artistice de la noi şi din Europa sunt încă aşteptate.
Acest text literar pe care eu îl numesc o
“secvenţă fantastică de teatru magic al memoriei colective”, ar putea la un
moment dat să producă mult mai uşor nişte “efecte magice de manifestare” nu
numai cititorilor, ci deopotrivă să însufleţească o masă mare de oameni, atunci
când devine spectacol.
În legătură cu traducerea Reportajului, se
spune că traducătorul şi redactorul de carte este avocatul cititorului şi
ambasadorul scriitorului.
Vlad Popescu, unul dintre primii directori
ai Editurii Nemira şi un profesionist de excepţie, în cursul său de „Tehnici de
scriere, traducere şi editare”, precizează:
„În lumea anglo-saxonă, în care tranzacţiile
se fac prin intermediul traducătorilor şi agenţilor literari, urmează momentul
acordării primului calificativ din partea unui cititor profesionist,
traducătorul şi agentul literar. El decide dacă va înveşti timp şi bani în
promovarea cărţii şi a autorului în faţa unei edituri sau îl va trimite pe
autor la plimbare. În lumea europeană, deci şi în România, primul lector avizat este editorul şi
traducătorul. [...]”
Cu alte cuvinte, dacă la noi lectorul este o
umbră a ceea ce reprezintă acesta în sistemul occidental, rolul important de
cititor profesionist a fost preluat de către traducător şi editor. Cu diferenţa
că, în cazul unei cărţi, dacă aceasta este bună, traducătorul şi editorul (spre
deosebire de agentul literar) îl va lega pe scriitor de propria editură sau de
editură la care lucrează, pentru a încerca să scoată maximum de profit din
opera acestuia. Traducătorul şi editorul este cel care ia, într-un final,
decizia publicării. Pentru asta, flerul, profesionalismul, cultura şi, de ce
nu, intuiţia de business sunt esenţiale pentru acest „joly jocker” – cum îl
numeşte Vlad Popescu, al lumii editoriale.
Cu speranţa că voi obţine o colaborare cu
domnia voastră, vă trimit un link cu un fragment din Reportaj, şi vă mulţumesc pentru
interesul acordat acestui proiect cultural pe care sper să-l pot merita în
întregime sau măcar într-o oarecare măsură.
Cu înaltă şi aleasă preţuire, vă asigur de
prietenie mea cordială şi respectoasă. Constantin Milea Sandu
Iată linkul cu fragmentul din Reportaj: http://confluente.ro/Reportaj_imaginar_la_un_congres_interna_constantin_milea_sandu_1336997198.html
Post Scriptum:
Ce înseamnă să scri în coautorat, la patru
mâini sau la 8-16-32-64 de mâini universale? Înseamnă să uneşti pe Good angel
cu Fiica dragostei şi, împreună, să ţeşi un covor fermecat cu fir de aur şi de
argint (Yin and Yang) pe urzeala Tronului din Sala Mare a bărbaţilor cu
“ministeria faceri”, dar cu Iubirea care există dinaintea Facerii Lumii. Sau să
ţeşi pânza Păianjenului Hermion cu străluciri de rubin într-un Armageddon (ebr.
Har Magiddon) – într-o bătălie de proporţii universale, cu intervenţii ale
zeităţilor în mijlocul zbaterilor omeneşti, cu frecvente elemente erotice şi
miraculoase, ce au loc în “Cubul negru” a lui G. Bacovia sau în “Cubul perfect”
a lui N. Stănescu, până ce te “resetezi genetic” şi spargi zilnic dublul lanţ
genetic din toate cubuleţele ADN-lui primordial al creaţiei ce se perpetuează
prin codul nostru genetic la confluenţa dintre plasma albastră solară şi plasma
verde-albastră a biotopului nostru terestru.
De ce nu se poate scrie, în coautorat, la
patru mâini sau la 8-16-32-64 de mâini întinse de Mâna Destinului...în Marea
Ignoranţă...în Dezastrul refuzului...în Marele Cerc, în Cercul funcţiunilor şi
în Cercul interior, urmând “şirul lui Fibonacci” în Marea Spirală în sens
invers acelor de ceasornic, pentru a opri timpul fizic şi durata profană, ca să
poţi demonstra existenţa lui Dumnezeu cu argumente ontologice?
Pentru
că două femei-fecioare şi fecioare-femei, după ce nasc una din cealaltă acelaşi
copil cu o faţă de soare în două mâini, din care se naşte, în chiar clipa
aceasta, un Copil-solar cu o dublă-faţă, divină şi umană, una de soare şi
cealaltă de lună întoarsă mereu spre o Simplă “Coloana a soarelui de vis” – te
elimină (din sistemele lor moarte şi reci) pentru o “virgulă” sau o “cratimă”
puse unde nu trebuie, după “metoda şi axioma inversă” a lui Descartes (cuget
deci exist), potrivit căreia dacă un bărbat are nevoie să “cugete pentru a
exista”, o femeie-fecioară sau o fecioară-femeie cu fluturi în stomac ştie că
mai întâi exişti şi apoi cugeţi, pentru a înmulţi cugetul, prin “organul
facerii”.
Pentru că un idiot de copil cu capul spart
şi cu un talent ieşit din comun, dar care, din neştiinţă, nu ştie să facă
diferenţa dintre imaginaţie, imaginar şi imaginal*, îşi permite să-şi bage
“micromegul” lui verde şi amărât ca “vai de mama lui” în toate geniile
literaturii şi artei universale, afirmând că “laserul” lui străveziu e cel mai
tare din parcare, şi că el e “Copilul care joacă dame” pe centură...la
intersecţia dintre tragedia destinului şi cea a “libertăţii fără efort”, pe
Maidanul de pe “câmpurile negre” ale Ucrainei, via Victoria Nuland - fuck UE! (mă f... t pe Uniunea Europeană) şi
pe Atacul de Inimă de leu - din Aristocraţia neagră, Alias Negresa Blondă de pe
Autostrada neagră a informaţiei – la noi, la români, are tot o singură bandă şi
“O mie şi una de nopţi” şi negrese blonde pe centură, alias Elena din Troia de
carton: ”Scoate-o ţâţă!” – “Zece lei şi-un vot la Piranda!” - fără să ştim că, sânul unei femei, scos pe
stradă, este încă de pe acum un viitor articol din noua Constituţie UE (să ne
ferim să uităm asta vreodată!)
PS: Pentru a şti despre ce Prinţesă X este vorba, public această legendă mai jos: Prinţesa X = creştinism (MD-MM + cele trei Diana D3, respectiv Maica Domnului, Maria Magdalena, Diana-Luna-Hecate, Diana-Artemis-Bendis, Diana Sancta Potentisima) + islamism (F3 Fatima + cele 72 de Fecioare) + new age & satanism (Marea Zeiţă, înfăţişată adeseori sub aspectul teribil de regină a Morţilor + Lilith, Isis, Kali, Shakti, Eurynomes, Mnemosynes, Iele, Valkirii, etc.)
*”
Imaginalul este un termen preluat din sufismul iranian şi introdus de Henry
Corbin (1903-1978) pentru a desemna imaginarul adevărat, creator, vizionar,
esenţial, fondator: fără o viziune solară, realul se dizolvă într-o înlănţuire
nesfârşită de imagini voalate, deformate, mutilate”.
