Scrisoare de intenţie



"Omenirea este un amestec ciudat de sori şi pietre de o varietate atât de infinită încât nu mai ştim unde un om încetează să mai fie piatra şi devine soare. Nu ştim nici măcar dacă sorii au fost creaţi pentru nevoia pietrelor de a fi încălzite sau pietrele pentru nevoia sorilor de a răspândi căldură. Ştim numai că, sori ori pietre, suntem cu toţii fără rost în lume de îndată ce rămânem unii fără ceilalţi." (Panait Istrate)

Stimată doamnă, stimate domnule, dragi prieteni,

O Zi bună să vă dea Dumnezeu, cer înalt şi idealuri pe măsura Cerului Cristalin!

ARTA-TRANSFORMĂRII este felul lui Dumnezeu de a se descoperii omului, în jocul Lui cu cerul şi cu oamenii, şi Primul Principiu din care s-au ivit în copilăria umanităţii cei trei eoni distincţi primordiali: Existenţa-Forma-Beatitudinea (PP-EFB). Aceasta este de altfel prima triadă, care poate fi transformată în următoarele triade: materie-energie-informaţie; creaţie-procreaţie-casă; sănătate-dragoste-bani. Căci acestea sunt cele trei fericiri. Şi în toate trei există Dumnezeu.
PUTEREA DE REZONANŢĂ a artei de a trăi şi a iubi nu poate dobândi viaţă publică fără susţinerea unor admirabili prieteni, care să-şi apropie darul lor într-o aspiraţie unică: aceea ca VALORILE UNIVERSALE ale religiei, artei şi ştiinţei româneşti şi europene să vibreze cu demnitate în lume, în armonie deplină cu OAMENII, Cerul Cristalin şi DUMNEZEU.
Simbolic, pentru a apăra VALORILE UMANE - IUBIREA, VISUL, ARTA, PACEA, LIBERTATEA, DREPTATEA şi ADEVĂRUL CREAŢIEI - vă solicit un sprijin financiar pentru a crea şi dezvolta o platformă online, site “TERRA MIRABILIS HABITAT – Comunitate autosustenabilă – PROCESSIO PER CONVERSIO – Ediţie Solară – Prietenii aurice şi proteice în artă şi ştiinţă”, în cadrul căreia să publicăm împreună la o Editură Virtuală o serie de articole şi cărţi cu tematica mai sus amintită, printre acestea cartea “semnal” – “Agonia Uniunii Europene – O sută de ani sub sabia psihotronică” (360 de pagini în trei volume ilustrate cu imagini din sculpturile lui CSM) Primul volum este deja publicat, începând cu 9 decembrie 2013, pe revista Confluenţe literare, în opt “Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X”. Iar următoarele două volume urmează să le public, în coautorat, sau chiar cvadriautorat, semnate de mai mulţi colaboratori şi prieteni ai Artei-transformării PP-EFB.
Dacă am văzut că de şapte ani criza financiară mondială nu încetează, ba chiar se amplifică, ca la comunişti, în “cincinale”, am decis ca începând cu data de 19 februarie 2015 să trec pe blog contul meu în lei şi în valută.
La urma urmei, conştiinţa şi recunoaşterea valorilor sunt pietrele de temeile pentru fiecare familie, comunitate şi naţiune, fără de care omenirea nu poate supraveţui.
Vă mulţumesc pentru interesul acordat acestui proiect cultural european pe care sper să-l pot merita în întregime sau măcar într-o oarecare măsură.
Cu prietenie şi admiraţie, al dumneavoastră Constantin Sandu Milea
Tel: 0744994454

Cont curent la Banca Română de Dezvoltare BRD Grupe Societe Generale, pe numele Sandu-Milea Constantin: în lei: RO58BRDE080SV45322990800; şi euro în valută: RO16BRDE080SV36875130800

duminică, 19 octombrie 2014

A doua scrisoare de lumină şi intenţie...


   Foto: Soarele Atlanţilor din Carpaţi (şablon din carton pentru sculptura Geneza II, lemn de nuc, aflată în colecţie la Biblioteca Universităţii “Transilvania” în Braşov)
  (fragment din 144 de Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Printesa X. Jurnal de atelier II. Scrisoarea nr. 23)

   Stimată doamnă, stimate domnule, Nobilă Doamnă, dragi prieteni de pe Facebook şi de oriunde vă aflaţi la orizontul misterului...O Zi bună să vă dea Dumnezeu, cer înalt, inimă caldă şi idealuri pe măsura Cerului Cristalin!
   Vă numesc Nobilă pentru că ştiu că veniţi din cer, dintr-o stea nobilă cu lumină şi căldură proprie, poate chiar prin Stâlpul Central sau “Coloana soarelui de vis” ce sprijină prelata nesfârşită a cerului, prelungind Coloana infinită (al unui alt “Brâncuşi rămas în ţară”) de pe axa pământului pe axa Cerului Cristalin, prin “Steaua arzătoare cu opt raze”, din cel de-al IX-lea cer, Cerul Stelelor Fixe, aflată pe pământ în noua Cetate Virtuală, iar în cer undeva pe Centura fotonică, în Cerul Empireu, la confluenţa dintre plasma solară albastră şi plasma verde-albastră a biotopului nostru terestru, acolo unde locuieşte Sfânta Mamă a lui Dumnezeu, Mama celor vii, al treilea eon din Ogdoadă, numită şi regina coeli, stea mântuitoare care mijloceşte în folosul omenirii... dar aceasta e o altă poveste de Iubirea care există dinaintea Facerii Lumii sau, dacă vreţi, e Povestea iubirii şi morţii din dragoste, primită ca un “semn de lumină”, a stegarului Cristofor SMC-KISS (Kiss e numele mamei – “Buna mea mamă, eu port steagul!”), o poveste de Iubire pe care de multe ori îmi doresc s-o uit şi nu mai pot!

   Dar oare ce-ar fi daca ar fi...să ne deschidem unul altuia Porţile către cer...să ne întindem Mâna Destinului şi, coborând din Trenul tranziţiei (care în mod sigur ne va duce pe toţi acum, pe “linii prestabilite”, spre un alt Crematoriu şi holocaust, în Marea Ignoranţă şi în Dezastrul refuzului...) şi amestecându-ne osmotic şi sapienţial intelectul activ cu intelectul angelic şi universal al Madonnei Inteligenzza, adică unind pe Good angel cu Fiica dragostei, şi pe aceşti doi îngeri răstigniţi pe ruguri cu verbul “a fi” şi “a avea”, cu talentul şi harul domniei voastre, să încercaţi să traduceţi “Reportajul imaginal* la un congres internaţional al femeilor” – un eseu teatrologic şi manifest feminist universal, în doar 85 de pagini - din limba română în limba engleză şi din engleză într-o “brazdă de ceapă” franceză-olandeză-sudedeză-findlandeză-malteză-chineză-japoneză, etc., etc.; o brază mare cât “Brazda lui Novac”, trasă de un Atlant din Carpaţi de la gurile Dunării, căzut din Cerul Hiperboreei într-un Cosmos demonizat... şi cam “rătăcit”, din păcate, pe un pământ rămas fără centru iar în cer într-un război al “focului stelar”...o brazdă de pământ sacru, luminos şi fertil, trasă într-o ţară verde numită de toţi comentatorii antichităţii Terra Mirabilis, şi de papa Ioan Paul al II-lea Grădina Maicii Domnului, din care ar trebui acum să încolţească nu numai ceapa şi usturoiul (femeilor sudras şi femeilor chandalas, care nasc una din cealaltă acelaşi copil – un copil cu o faţă de soare în două mâini din care se naşte, în chiar clipa aceasta, un Copil-solar cu o dublă-faţă, divină şi umană, una de soare iar cealaltă de lună întoarsă mereu spre o Simplă “Coloană a soarelui de vis”), ci şi Floarea de Lotus cu o mie de patale...Floarea Florilor, non-terestră, din Paradisul Terestru, o “plantă de carne albastră”, ce nu se mai supune fizicii sublunare, şi nu mai poate să rămână la Bariera atomilor mulţimii, care poate să facă acum saltul cuantic, prin reactivarea corpului de lumină şi printr-o tehnică de “resetare genetică”...

   Cartea “Reportajul imaginal* la un congres internaţional al femeilor”, scrisă în opt părţi, prezintă, într-o manieră teatral-feministă, conflictul dintre civilizaţii şi culturi, dintre comunism şi capitalism, dintre vânătoarea regală şi vânătoarea republicană, şi are ca scop Renaşterea unui “nou umanism” printr-o Cultură matrifocală şi matrilocale paşnice din vechea Europă de 44.000 de ani, şi declanşarea unei mişcări feministe universale de unde comportamentul vânătoresc va trece în planul secund, iar comanda întregii lumi va fi preluată de Comunităţi feministe autosustenabile şi oraşe-stat.

   Este vorba despre o mişcare feministă universală declanşată alternativ din nucleul cel mai fecund al latinităţii transumaniste de pe malul drept al Atlanticului – România, Italia, Spania, Franţa, Germania şi celelalte state din UE, inclusiv Rusia – şi la polul opus – SUA, care prin blocul “naţiunilor transplantate” din euro-asia-africa în America Latină şi din A.L în cea de Nord a creat cea mai complexă supercivilizaţie erotică şi miraculoasă a tuturor timpurilor.

   Cartea prezintă lupta femeilor solare cu femeile lunare pentru a prelua comanda întregii lumi şi trecerea bărbaţilor în planul secund. E o luptă pe viaţă şi pe moarte a amazoanelor, între Ideea de creaţie, procreaţie şi casă (cele trei fericiri primordiale, ce trebuiesc reformate în întregime - să ne ferim să uităm asta vreodată!);o luptă între Idee şi “sabia psihotronică”, între cele zece triburi ale Atlanţilor din Carpaţi (din cele zece ţări şi regate atlante) şi Centrul de comandă globalizată a Lemurienilor, urmând tradiţia celor două mari civilizaţii: atlanteeană (solară) şi lemuriană (lunară).

   Cele trei grupuri de femei din Reportaj (Doamnele de bine, Doamnele în roz şi Doamnele Doamnelor) se întâlnesc într-un forum organizat şi împreună cu celelalte personaje şi femei venite la Congresul internaţional, după ce schimbă ordinea de zi a dezbaterilor, hotărăsc în secret să aleagă Cinci Regine şi Cinci Fecioare prin care să preia comanda întregi lumi la nivel social-planetar şi galactic-universal pentru următorii o mie de ani.

   În acest timp, bărbaţii (deveniţi azi nişte codoşi globalişti şi globalizaţi), aflaţi însă la “butoane” la Centrul de comandă a întregii lumi, simt că pierd controlul Piramidei Puterii Politice (P3) prin proiectul lor diabolic de Depopulare Globală şi intervin în sistem cu violenţă sub lumina reflectoarelor chiar în plenul Congresului prin cele trei Femei de serviciu (spioane) aflate sub comanda preşedintei Doamnelor de bine (cea în negru). În faza ultimă, bărbaţii uzând de dreptul forţei în detrimentul forţei dreptului internaţional, piratează Baza de Date a femeilor aflate la congres şi, folosindu-se de violenţa Matroanei impozante cu părul gri şi de celor trei Femei de serviciu care o imobilizează pe Alteţa Regală, boicotează în cele din urmă alegerea celor Cinci Regine şi Cinci Fecioare.

   Cam asta e foarte pe scurt structura în esenţă a primului serial din Reportajului imaginal*. El are, desigur, în arhitectura lui o sumă de semne arbitrare şi simboluri consacrate care au la bază structura centrală a Templului Solar, susţinută, scenografic, de Coloanele infinite şi alte sculpturile monumentale, pe ideea construcţiei unui Ashram solar, octogonal, amplasat în Templul Dragostei, al Meditaţiei, al Contemplării şi al Eliberării (TDMCE), un templu mult visat de C. Brâncuşi şi nerealizat nici azi.

   Nu este exclus ca în viitorul apropiat tocmai povestea acestor femei-fecioare şi fecioare-femei, aparţinând unor familii străvechi, solare şi lunare, organizând un astfel de Congres internaţional şi implicate în rezolvarea unei serii de enigme din Reportajul imaginal*... să decidă, în final, naşterea viitorilor oameni, şi soarta umanităţii pentru următorii o mie de ani de pace. După publicarea Reportajului (şi promovarea acestuia online şi în librării în cel puţin un milion de exemplare) intuiesc că, la un an de zile se va vorbi deja de apariţia unui film-serial inspirat de această carte (de doar 85 de pagini). În Scrisoarea de tranziţie nr.143, publicată pe revista Confluenţe literare, am proiectat deja într-o schiţă continuarea Reportajului imaginal*..., pe care aş dori să-l scriu la patru mâini, în coautorat sau chiar cvadriautorat, şi să facem un serial de televiziune din el.

   Citind Reportajul, “da capo al fine” sau “da fine al capo”, pe diagonală sau chiar pe fragmente, s-ar putea să vă regăsiţi într-unul din cele 23 de personaje feminine, descrise pe prima pagină a reportajuli. În principiu fiind o scriere nouă am considerat că se poate obţine o mai bună coerenţă plecându-se mai întâi de la o lectură a personajelor feminine din Reportajul imaginal*..., pentru a pune accentul fie pe o fiinţă feminină numită când Diana-Luna-Hecate, când altminteri Prinţesa X, ori Marea Zeiţă, fie pe o Cultură matrifocală paşnică din vechea Europă descrisă în reportaj.

   Am dorit să public această scriere sub această formă nouă de “teatru magic” pentru a scăpa de nocivitatea unui model literar impus de aproape o sută de ani de un spirit critic tradiţional; acela de “formă fixă” în teatru şi nu numai. Aceste “forme fixe” ţin de o mentalitate “tribală” şi cred că din această cauză noile “voci” ale criticii literare şi artistice de la noi şi din Europa sunt încă aşteptate.

   Acest text literar pe care eu îl numesc o “secvenţă fantastică de teatru magic al memoriei colective”, ar putea la un moment dat să producă mult mai uşor nişte “efecte magice de manifestare” nu numai cititorilor, ci deopotrivă să însufleţească o masă mare de oameni, atunci când devine spectacol.

   În legătură cu traducerea Reportajului, se spune că traducătorul şi redactorul de carte este avocatul cititorului şi ambasadorul scriitorului.

   Vlad Popescu, unul dintre primii directori ai Editurii Nemira şi un profesionist de excepţie, în cursul său de „Tehnici de scriere, traducere şi editare”, precizează:

   „În lumea anglo-saxonă, în care tranzacţiile se fac prin intermediul traducătorilor şi agenţilor literari, urmează momentul acordării primului calificativ din partea unui cititor profesionist, traducătorul şi agentul literar. El decide dacă va înveşti timp şi bani în promovarea cărţii şi a autorului în faţa unei edituri sau îl va trimite pe autor la plimbare. În lumea europeană, deci şi în România, primul lector avizat este editorul şi traducătorul. [...]”

   Cu alte cuvinte, dacă la noi lectorul este o umbră a ceea ce reprezintă acesta în sistemul occidental, rolul important de cititor profesionist a fost preluat de către traducător şi editor. Cu diferenţa că, în cazul unei cărţi, dacă aceasta este bună, traducătorul şi editorul (spre deosebire de agentul literar) îl va lega pe scriitor de propria editură sau de editură la care lucrează, pentru a încerca să scoată maximum de profit din opera acestuia. Traducătorul şi editorul este cel care ia, într-un final, decizia publicării. Pentru asta, flerul, profesionalismul, cultura şi, de ce nu, intuiţia de business sunt esenţiale pentru acest „joly jocker” – cum îl numeşte Vlad Popescu, al lumii editoriale.

   Cu speranţa că voi obţine o colaborare cu domnia voastră, vă trimit un link cu un fragment din Reportaj, şi vă mulţumesc pentru interesul acordat acestui proiect cultural pe care sper să-l pot merita în întregime sau măcar într-o oarecare măsură.

   Cu înaltă şi aleasă preţuire, vă asigur de prietenie mea cordială şi respectoasă. Constantin Milea Sandu


  
   Post Scriptum:
   Ce înseamnă să scri în coautorat, la patru mâini sau la 8-16-32-64 de mâini universale? Înseamnă să uneşti pe Good angel cu Fiica dragostei şi, împreună, să ţeşi un covor fermecat cu fir de aur şi de argint (Yin and Yang) pe urzeala Tronului din Sala Mare a bărbaţilor cu “ministeria faceri”, dar cu Iubirea care există dinaintea Facerii Lumii. Sau să ţeşi pânza Păianjenului Hermion cu străluciri de rubin într-un Armageddon (ebr. Har Magiddon) – într-o bătălie de proporţii universale, cu intervenţii ale zeităţilor în mijlocul zbaterilor omeneşti, cu frecvente elemente erotice şi miraculoase, ce au loc în “Cubul negru” a lui G. Bacovia sau în “Cubul perfect” a lui N. Stănescu, până ce te “resetezi genetic” şi spargi zilnic dublul lanţ genetic din toate cubuleţele ADN-lui primordial al creaţiei ce se perpetuează prin codul nostru genetic la confluenţa dintre plasma albastră solară şi plasma verde-albastră a biotopului nostru terestru.
   De ce nu se poate scrie, în coautorat, la patru mâini sau la 8-16-32-64 de mâini întinse de Mâna Destinului...în Marea Ignoranţă...în Dezastrul refuzului...în Marele Cerc, în Cercul funcţiunilor şi în Cercul interior, urmând “şirul lui Fibonacci” în Marea Spirală în sens invers acelor de ceasornic, pentru a opri timpul fizic şi durata profană, ca să poţi demonstra existenţa lui Dumnezeu cu argumente ontologice?
   Pentru că două femei-fecioare şi fecioare-femei, după ce nasc una din cealaltă acelaşi copil cu o faţă de soare în două mâini, din care se naşte, în chiar clipa aceasta, un Copil-solar cu o dublă-faţă, divină şi umană, una de soare şi cealaltă de lună întoarsă mereu spre o Simplă “Coloana a soarelui de vis” – te elimină (din sistemele lor moarte şi reci) pentru o “virgulă” sau o “cratimă” puse unde nu trebuie, după “metoda şi axioma inversă” a lui Descartes (cuget deci exist), potrivit căreia dacă un bărbat are nevoie să “cugete pentru a exista”, o femeie-fecioară sau o fecioară-femeie cu fluturi în stomac ştie că mai întâi exişti şi apoi cugeţi, pentru a înmulţi cugetul, prin “organul facerii”.
   Pentru că un idiot de copil cu capul spart şi cu un talent ieşit din comun, dar care, din neştiinţă, nu ştie să facă diferenţa dintre imaginaţie, imaginar şi imaginal*, îşi permite să-şi bage “micromegul” lui verde şi amărât ca “vai de mama lui” în toate geniile literaturii şi artei universale, afirmând că “laserul” lui străveziu e cel mai tare din parcare, şi că el e “Copilul care joacă dame” pe centură...la intersecţia dintre tragedia destinului şi cea a “libertăţii fără efort”, pe Maidanul de pe “câmpurile negre” ale Ucrainei, via Victoria Nuland - fuck UE! (mă f... t pe Uniunea Europeană) şi pe Atacul de Inimă de leu - din Aristocraţia neagră, Alias Negresa Blondă de pe Autostrada neagră a informaţiei – la noi, la români, are tot o singură bandă şi “O mie şi una de nopţi” şi negrese blonde pe centură, alias Elena din Troia de carton: ”Scoate-o ţâţă!” – “Zece lei şi-un vot la Piranda!”  - fără să ştim că, sânul unei femei, scos pe stradă, este încă de pe acum un viitor articol din noua Constituţie UE (să ne ferim să uităm asta vreodată!)

   PS: Pentru a şti despre ce Prinţesă X este vorba, public această legendă mai jos: Prinţesa X = creştinism (MD-MM + cele trei Diana D3, respectiv Maica Domnului, Maria Magdalena, Diana-Luna-Hecate, Diana-Artemis-Bendis, Diana Sancta Potentisima) + islamism (F3 Fatima + cele 72 de Fecioare) + new age & satanism (Marea Zeiţă, înfăţişată adeseori sub aspectul teribil de regină a Morţilor + Lilith, Isis, Kali, Shakti, Eurynomes, Mnemosynes, Iele, Valkirii, etc.)

   *” Imaginalul este un termen preluat din sufismul iranian şi introdus de Henry Corbin (1903-1978) pentru a desemna imaginarul adevărat, creator, vizionar, esenţial, fondator: fără o viziune solară, realul se dizolvă într-o înlănţuire nesfârşită de imagini voalate, deformate, mutilate”.

(fragment din articolul „Imaginaţie, imaginar, imaginal” de Basarab Nicolescu, Steaua, Nr.6, 2006)

Niciun comentariu: