Scrisoare de intenţie



"Omenirea este un amestec ciudat de sori şi pietre de o varietate atât de infinită încât nu mai ştim unde un om încetează să mai fie piatra şi devine soare. Nu ştim nici măcar dacă sorii au fost creaţi pentru nevoia pietrelor de a fi încălzite sau pietrele pentru nevoia sorilor de a răspândi căldură. Ştim numai că, sori ori pietre, suntem cu toţii fără rost în lume de îndată ce rămânem unii fără ceilalţi." (Panait Istrate)

Stimată doamnă, stimate domnule, dragi prieteni,

O Zi bună să vă dea Dumnezeu, cer înalt şi idealuri pe măsura Cerului Cristalin!

ARTA-TRANSFORMĂRII este felul lui Dumnezeu de a se descoperii omului, în jocul Lui cu cerul şi cu oamenii, şi Primul Principiu din care s-au ivit în copilăria umanităţii cei trei eoni distincţi primordiali: Existenţa-Forma-Beatitudinea (PP-EFB). Aceasta este de altfel prima triadă, care poate fi transformată în următoarele triade: materie-energie-informaţie; creaţie-procreaţie-casă; sănătate-dragoste-bani. Căci acestea sunt cele trei fericiri. Şi în toate trei există Dumnezeu.
PUTEREA DE REZONANŢĂ a artei de a trăi şi a iubi nu poate dobândi viaţă publică fără susţinerea unor admirabili prieteni, care să-şi apropie darul lor într-o aspiraţie unică: aceea ca VALORILE UNIVERSALE ale religiei, artei şi ştiinţei româneşti şi europene să vibreze cu demnitate în lume, în armonie deplină cu OAMENII, Cerul Cristalin şi DUMNEZEU.
Simbolic, pentru a apăra VALORILE UMANE - IUBIREA, VISUL, ARTA, PACEA, LIBERTATEA, DREPTATEA şi ADEVĂRUL CREAŢIEI - vă solicit un sprijin financiar pentru a crea şi dezvolta o platformă online, site “TERRA MIRABILIS HABITAT – Comunitate autosustenabilă – PROCESSIO PER CONVERSIO – Ediţie Solară – Prietenii aurice şi proteice în artă şi ştiinţă”, în cadrul căreia să publicăm împreună la o Editură Virtuală o serie de articole şi cărţi cu tematica mai sus amintită, printre acestea cartea “semnal” – “Agonia Uniunii Europene – O sută de ani sub sabia psihotronică” (360 de pagini în trei volume ilustrate cu imagini din sculpturile lui CSM) Primul volum este deja publicat, începând cu 9 decembrie 2013, pe revista Confluenţe literare, în opt “Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X”. Iar următoarele două volume urmează să le public, în coautorat, sau chiar cvadriautorat, semnate de mai mulţi colaboratori şi prieteni ai Artei-transformării PP-EFB.
Dacă am văzut că de şapte ani criza financiară mondială nu încetează, ba chiar se amplifică, ca la comunişti, în “cincinale”, am decis ca începând cu data de 19 februarie 2015 să trec pe blog contul meu în lei şi în valută.
La urma urmei, conştiinţa şi recunoaşterea valorilor sunt pietrele de temeile pentru fiecare familie, comunitate şi naţiune, fără de care omenirea nu poate supraveţui.
Vă mulţumesc pentru interesul acordat acestui proiect cultural european pe care sper să-l pot merita în întregime sau măcar într-o oarecare măsură.
Cu prietenie şi admiraţie, al dumneavoastră Constantin Sandu Milea
Tel: 0744994454

Cont curent la Banca Română de Dezvoltare BRD Grupe Societe Generale, pe numele Sandu-Milea Constantin: în lei: RO58BRDE080SV45322990800; şi euro în valută: RO16BRDE080SV36875130800

joi, 17 februarie 2011

Despre comunismul femeilor din Republica lui Platon

                Despre comunismul femeilor din Republica lui Platon

  Motto: “ E timpul femeilor din tara barbatior “ ( Ecaterina Oproiu )

  Fragmente din Republica de Platon, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1986, editie ingrijita de Constantin Noica si Petru Cretia, traducere de Andrei Cornea.

 Nota asupra volumului de Andrei Cornea, 1986 : “ Traducerea de fata are acum – vai, catre sfarsitul veacului al XX-lea abia – privilegiul de a fi prima incercare de a reda integral in romaneste textul Republicii lui Platon.”

  Rezumatul din Partea a III-a ( Cartea a V-a de la 449 a : Socrate este nevoit ca, la insistenta celor de fata, sa reia problema posesiei comune a femeilor si copiilor.(449 a-451 b.) 1.A. Primul val: educatia comuna a femeilor si a barbatilor.(451 b-457) 2. B. Al doilea val: femeile si copii vor apartine tuturor. Eugenia.Cetatea ca mare familie. Fericirea individuale a paznicilor ( comunisti) Razboiul si pacea.(457 b-471c.) 3. C. Al treile val: cum va fi cu putinta cetatea cea buna.( 471c-473b.)
  Partea A III- a:
 “ Tocmai vroiam sa continui, aratand felul in care – credeam eu – regimurile se schimba unul intr-altul cand, Polemarchos – el sedea aproape de Adeimantos – isi intinse mana si, prinzandu-l pe acesta de susul hainei, de langa umar, il facu sa se apropie de sine. Apoi alecandu-se ii zise ceva, din care n-am inteles altceva nimic, dacat :
 “ Il lasam sa ne scape, sau ce vom face ? “
 “ Catusi de putin ! “ – vorbi Adeimantos, cu vocea tare acum.
 “ Am zis :
 “ Ce anume nu lasati sa va scape ? “
 “ Pe tine “ – a raspuns el.
 “ Si de ce ? “
“ Tu ne pari – vorbi el – cam indolent si dai impresia ca ne pradezi nu de cea mai mica parte a discursului, pe care nu vrei sa-l parcurgi. Iti inchipui ca nu vei fi bagat in seama cand vorbesti atat de nemultumitor despre problema femeilor si a copiilor, cum ca oricui ii este limpede ca “ cele ale prietenilor sunt comune ”
 “…Si nu e corect, Adeimantos ? “ – am intrebat eu.
 “ Ba da – spuse acesta.  Dar acest “ corect “ , ca si altele, pretinde oarecare lamuriri, spre a sti care este felul acestei propritati comune. Caci ar putea exista mai multe feluri. Nu-l lasa, deci, deoparte pe cel avut in vedere, mai ales ca noi am tot asteptat, gandindu-ne ca vei aminti despre procreatie, anume in ce conditii oamenii nostri vor avea copii si cum ii vor creste, odata nascuti, si, in general, ca ne vei spune cum arata aceasta posesie comuna a femeilor si a copiilor, pe care o pomenesti. Caci socotim ca are o mare insemnatate pentru buna alcatuire a statului – o insemnatate decisiva chiar  - daca posesia comuna este justificata, sau nu… “
  “ Ce mai, - zise Thrasymachos - ai in vedere Socrate, ca aceste pareri apartin tuturor ! … “
  “ Sa spunem ca am scapat, in ce priveste legiuirea pentru femei, de o problema, ca de un val;  el nu ne-a inchitit pe de-a intregul cand am stabilit  ca paznicii si paznicele trebuie sa faca totul in comun;  ratiunea acestei oranduieli s-a aratat in acord cu ea insusi, afirmand atat posibilul cat si folositorul “
 “ Oho, n-ai scapat de un val micut ! “ – zise el .
 “ Vei spune  totusi ca nu e prea mare cand il vei vedea pe cel care urmeaza “
 “ Vorbeste ! “
 “ Iata legea care o urmeaza pe aceasta, cat si pe celelalte de dinainte “
 “ Care anume ? “
 “ Ca aceste femei sa apartina, toate, in comun, acestor barbati, iar nimeni sa nu traiasca separat cu vreuna ; si nici ca parintele sa nu-si cunoasca copilul sau, nici copilul – parintele … cred insa ca cea mai mare indoiala s-ar ridica in legatura cu posibilitatea sau imposibilitatea legiuirii. “
 “…Tu , asadar, legiuitorule, dupa cum I-ai ales pe barbati, tot asa, alegandu-le si pe femei, le vei da barbatilor femei, pe cat este cu putinta de asemanatoare la fire. Ei insa, de vreme ce in comun au locuintele si hrana, nimeni neposedand nimic privat, deoarece ei vor trai laolata, amestecati uni cu altii si in gimnazii si in restul locurilor care primesc cresterea, cred ca vor fi condusi de o necesitate organica spre impreunare intre ei. Sau nu crezi ca pomenesc de o necesitate ? “
( Aceasta fraza de mai sus este urmata de Nota 183, de Andrei Cornea, care spune: “ Inca Aristotel, in cartea a II-a a Politicii, critica acest comunism al femeilor propus de Platon. El arata ca sentimentele conjugale, filiale si parintesti, departe de a se intari prin extinderea lor la un gup, asa cum credea Platon, dimpotriva, in acest fel, s-ar dilua pana la disparitie. Fara a nega indreptatirile critice lui Aristotel, trebuie totusi remarcat ca aceste principii nu sunt aplicate de Platon intregii mase a populatiei, ci doar unui grup restrans, unei elite – paznicilor. Or, acestia formeaza o comunitate de exceptie, caruia nu i se pot aplica regulile ce guverneaza mersul umanitatii  “ normale “. Variate experiente de tip monastic si sectar au demonstrat, dealtfel, ca, in mare parte, principiile Republicii pot fi puse in practica, cand este vorba de un mic grup de oameni, dominati de o puternica credinta comuna…” )
 “ Vor fi manati, nu chiar de necesitati “ geometrice ”,  ci erotice – spuse el .
 Dar acestea risca sa fie inca si mai ascutite decat celelalte, cand e vorba sa convinga si sa traga dupa sine multumea.”
 “ Si inca ce ! Insa, dupa aceasta, Glaucon, nu este cuvenit, in cetatea oamenilor fericiti, si nici nu va fi ingaduit de catre carmuitori, ca ei sa se imperecheze in neoranduiala uni cu altii ori sa faca orice altceva in acelasi fel. “
 “ N-ar fi drept “ – zise.
 “ E limpede atunci ca, in cea mai mare masura, vom oranduii casatoriile sacre. Deoarece casatoriile cele mai folositoare ar fi cele sacre “
 “ Pe  deplin ! “
… “ E necesar , in temeiul principiilor asupra carora am cazut de acord, sa imperechem pe cei mai buni barbati cu cele mai bune femei cat se poate de des, si dimpotrivrar pe cei mai rai cu femeile cele mai rele. Copiii primelor cupluri trebuie crescuti, ceilati – nu, daca este vorba ca turma sa fie cat se poate de valoroasa. Toate acestea insa, trebuie sa se faca in ascuns fata de toti, in afara conducatorilor insasi, pentru ca turma paznicilor sa fie cat se poate de invrasbita … Iar numarul casatoriilor il vom lasa in seama conducatorilor, pentru ca,  in masura posibilului,  ei sa pastreze neschimbat numarul barbatilor, avadu-se in vedere razboaiele, bolile si toate cele asemenea,  astfel incat cetatea noastra, pe cat posibil , sa nu ajunga nici mare, nici mica. “
 “ Trebuie, socot, trase lozurile cu iscusinta,  pentru ca cel prea putin vrednic sa acuze, pentru fiecare casatoria, soarta, si nu pe magistrati .”
“ Chiar asa ! “
 “ Iar tinerilor valorosi in razboaie sau aiurea trebuie sa li se dea drept cinstire nu numai alte daruri, dar si o mai fregventa ocazie de a avea relatii cu femei. Indicandu-se ca motiv faptul ca , cei mai multi copii se vor naste din samanta acestor tineri. “
 “ Asa e ! “
 “ Iar pe copiii ce se tot nasc, ii preia anumite magistraturi destinate lor – alcatuite fie din barbati, fie din femei, fie mixte, caci magistraturile sunt comune barbatilor si femeilor – “
“ Da ! “
“ – pe copiii unor parinti valorosi ii vor lua intr-o cresa, ducandu-I la niste dadace care locuiesc izolat, intr-o anumita parte a cetatii. Pe cei iesiti din parinti nevrednici, sau din parinti vrednici dar nascuti cu defecte, ii vor ascunde, cum se si cade, intr-un loc tainic si nestiut . “
 “ Da, daca e vorba ca neamul paznicilor sa ramana curat – zise “
“ Acesti magistrati se vor ingriji si de hrana, aducand mamele la cresa cand alapteaza, facand tot ce e cu putinta pentru ca nici una sa nu-si cunoasca copilul propriu.  Vor aduce si alte femei ce au lapte, daca mamele nu sunt de ajuns. Se vor ingriji de toate acestea, pentru ca copiii sa suga cat timp trebuie, iar veghea si celelalte osteneli li se vor lasa in seama dadacelor si a doicilor.”
 “ Usor le mai e cu copiii femeilor de paznic !  zise el . “
  ‘ E normal – am spus eu . Sa parcurgem insa punctul urmator pe care l-am stabilit.”
  “ In ce fel “ – intreba el.
  “ Femeia sa nasca in cetate incepand cu varsta de douazeci de ani pana la cea de patruzeci. Barbatul sa inceapa a zamisli pentru cetate dupa ce ar depasi varsta iutelii celei mai mari la fuga si sa continui pana la cinzeci si cinci de ani. “
  “ Amandoi au – spuse el – la aceasta varsta, cea mai mare putere a trupului, ca si a mintii. “
   “ …Dar cum isi vor recunoaste tatii fiicele si rudele pe care acum le-ai pomenit ? “
 “ In nici un fel – am spus eu.
 “ Iata-ti, o Glaucon, comunitatea femeilor si a copiilor de paznici in cetatea ta ! Trebuie insa acum sa fim incredintati, pornind de la ratiunea lucrului, ca ea merge pe urmele restului constitutiei politice si ca este cu mult mai buna organizarea. Sau ce altceva sa facem ? “
 “ Doar astfel, pe Zeus ! “ – vorbi el.
 “ Or, nu tocmai comunitatea placerii si a durerii leaga cel mai mult atunci cand toti cetatenii se bucura de intristare in chip asemanator la ivirea si la disparitia acelorasi lucruri ? “
 “ Chiar asa “ – vorbi el.
 “ Dar nu tocmai individualizarea placerii si a durerii destrama cetatea, atunci cand unii ajung prea fericiti, iar altii prea nenorociti in legatura cu acelasi intamplari din cetate si cu aceleasi probleme ale ei ? “
 “  Cum de nu ? “ …

Niciun comentariu: