Cultura in subordinea lumii materiale

                                                               Sarutul ( lemn de nuc )

     DOAMNELOR, DOMNISOARELOR SI DOMNILOR,

 asa cum am mai spus, eu, unul, nu vreau sa fiu asimilat de nici un popor, de nici o natiune, de nici o comunitate culturala: vreau sa fecundez. N-am spus eu vreau sa fecundez, ci doar vreau sa fecundez prin universul Arta-transformarii  Primului Principiu din care s-au ivit in copilaria umanitatii cei trei eoni disticti: existenta-forma si beatitudinea.

  Fac arta ca si cum as face dragoste pentru prima data cu ultima Fiica a dragostei care si-a pierdut organul facerii, iar acum face naveta din raiul inimii în raiul nimanui si din iadul deznadejdii în iadul smereniei. Si poate ca de aceea vad acum creierul meu bicameral ca pe o samânta a Artei-transformarii. Or, samanta mea e creier, e memorie din pulberea stelara, si în extaxul meu sexexperiential  simt limpede cum toata Inteligenta mea Luminoasa e stoarsa si pompata în cea mai misterioasa instalatie erotica a tuturor timpurilor: logodnica diavolului.

  “De azi nu voi mai asculta de inima mea si nici de aceasta instalatie erotica, fiindca tocmai ea este instrumentul care-mi masoara timpul distrugerii”  - a zis cameleonul care are culoarea unui cameleon numai atunci când sta pe un alt cameleon.

   Daca sangele e sediul sufletului, atunci sufletul meu e bun, adica viu, numai in masura in care el reprezinta un proces de reincarnare sau de reintegrare a unor entitati superioare despartite de trupuri din timpul coborarii sufletelor in trupuri nascande.

   Iata de ce cred ca celula mea, ca de altfel si sufletul meu, se regenereaza numai daca inima pompeaza sange proaspat, ficatul filtreaza sangele stricat si stomacul primeste... Primeste ce?  Daca creierul meu bicameral nu mai poate comanda stanga dreptei si viceversa, atunci toata aceasta instalatie erotica va sari in aer, iar Jupanul Stomac va primi tot tiranie proletara. Doamne, fereste ! Caci forma aceasta tribala de barbari europenizati s-a destramat deja, imperiul a decazut, iar copacul uscat al ideologiilor comuniste si capitaliste este smuls din radacini. In subteranele post-modernismului nu mai exista decat putregaiul, iar deasupra oceanul acesta de eteraerfocapa, care nu e altul decat Internetul-celest.

   Vad intreaga Europa cum se zbate ca o himera intre Orient si Occident, intre un trecut fantomatic si un alt trecut fantezist. Nici o intalnire intre pamanturi, nici un popor ales, nici un sistem care sa reziste. Peste tot numai talhari, sfinti, asasini, internetisti crepusculari si  tradatori care predica doctrina nihilista, revolta si abolirea fiintei umane.
  Nu se poate construi o lume materiala fara ca aceasta sa fie subordonata culturii, fie ea nationala sau universala, pentru asi regasi bunastarea , armonia si adevaratul sens al vietii. Orice inversare a acestei ordini spirituale in lucruri si fiinte lasata de Dumnezeu pe pamant, conduce, mai devreme sau mai tarziu, la negarea omului. Aceasta piata economica, sau economie de piata libera,  globalizata, mai mult sau mai putin, este rezultatul culturii si nu invers

   Democratia pe care o suportam azi nu este interesata de arta sacra. Arta este un bun colectiv doar in masura in care artistii sunt inregimentati de partidele care ne faramiteaza si de ideologiile care ne ametesc. Arta e buna numai dupa ce statul o cumpara si o legifereaza ca pe o prostituata de lux pentru propria lui distractie si pentru a experimenta mereu alte dogme si doctrine din ce in ce mai primejdioase.

   Daca asa stau lucrurile in arta, atunci nici n-ar trebui sa ne mai mire de ce toata arta-moderna are un caracter infernal, de ce vine din speta raului si de ce se inrudeste cu magia neagra. Toti acesti artisti besmetici si degenerati care au inceput cu arta-moderna au umplut lumea intreaga cu tot felul de mortaciuni si obscenitati. Si numindu-le azi expozitii-instalatii, au pornit cu ele intr-un capricios turneu, aratand lumii iadul deznadejdii. Este o cale complet gresita in arta. Si daca nu vom reusi sa facem cat mai repede curatenie in arta-moderna, nici o comunitate culturala nu va supravietui acestor Timpuri Moderne, care inghit in sfera lor de putere globalizata toate popoarele lumii.

   Evolutia artei este sinonima cu recunoasterea oficiala a comunitatii culturale al fiecarui popor si a statutului de artist. Acesta este doar punctul de plecare, atunci cand vorbim despre o noua reorganizare a comunitatilor culturale, despre  Statele Unite ale Europei sau despre o Noua Ordina Mondiala. Lupta dintre marii artisti creaza axa, stilul, sistemele, ideologiile si nu in ultimul rand stiinta vie si sensul epocii in care traim acum cu totii, cu vii si cu mortii electrici laolalta. Ceea ce este extrem de interesant si de retinut pentru noi este faptul ca toti, dar absolut toti evolua  de fapt  pe o singura Axa, de pe axa Pamantului pana pe axa Cerului Cristalin care se afla in mintea divina.  Si asta inseamna deja o legatura foarte puternica. Pentru ca noi  toti  acum  colaboram la existenta universului in masura in care observam ca nu suntem morti electrici.  Numai impreuna suntem o forta superioara. Numai impreuna putem deveni, gratie internetului, ochil magic, ochiul artei care vede totul. Noi, toti oamenii, creem realitatea politica si culturala. Creem ceea ce meritam. Cultura este puterea popoarelor, spune M. Eminescu. Iar puterea noastra sta in iubirea oamenilor pentru Arta-transformarii.

  Nimic n-ar trebui sa-i dezbine pe artisti, fie ei ingeri sau demoni, in afara de critici, care sunt si ei de fapt niste artisti ratati. De regula, acesti critici de arta nu mai lucreaza azi nici pentru Dumnezeu si nici pentru diavol, ci mai degraba am putea spune ca ei tot incearca mereu sa amestece aceste doua lumi inca necunoscute lor, dar nu reusesc, deoarece le lipseste mereu liantul. Exista, totusi, si critici de exceptie care stiu doar cum se respire ingerul sau demonul artei. Si din boala asta incep sa respire si ei la inceput artificial, pentru ca apoi sa sfarseasca prin a scrie dupa dictare. Adica  scriu cu aripa stanga  cand le lipseste sufletul cura, si cu aripa dreapta, cand li se taie respiratia gura la gura. Dar, in sfarsit, este bine ca scriu si asa. Caci  artistul il face mare pe critic si criticul pe artist. Nu si atunci cand isi schimba intre ei serviciile.

   Asa cum se stie, marii artisti sunt si creatori de sistem. Insa faptul ca se vorbeste atata de o criza mondiala sau de o criza a sistemului, asta nu inseamna ca exista si o criza a artei sau o criza de artisti. Criza este una de Constiinta. Artistii sunt insasi criza. Caci, bine a zis R.M. Rilke: Criza numita viata a invins. Parafrazându-l pe marele poet, ma inalt si zic: arta numita viata va invinge, ca intotdeauna, ca oriunde, si oricând.

   In arta ca si in viata o alegere gresita poate sa-ti fie fatala. Paradoxal, cei mai multi artisti ai secolului XX au ales viata traita pentru arta-moderna si au ratat marea arta din familia sacrului.

   In ceea ce ma priveste, eu n-am ales nici viata, gandindu-ma ca-i prea scurta, si nici arta, considerand ca-i prea lunga, ci ea, Arta-transformarii, m-a ales pe mine, asa cum sunt, romantic intarziat, strain pribeag si nefericit. Ea, Arta-transformarii, m-a ales pe mine sa ma jertfeasca pe altarul vietii în focul zeilor pentru aceasta corabie a sufletului fara frontiere, care in loc de catarge are trei coloane: Coloana Prizonierele Neantului Divin, Coloana Soarelui de Vis si Coloana Ingerii Melancoliei.

   Fie ca macar aceasta corabie a artistilor fara frontiera sa navigheze in infinitul sperantei unei lumi in care visul, dragostea, libertatea si respectul pentru lumea divina sa ne fie calauze pentru noi toti!

   Dumnezeu sa-i binecuvanteze pe artistii care fac o arta din familia sacrului de doua ori: O data printr-o unire extatica dintre sufletul artei si Sufletul Lumii Noi! Si a doua oara prin samanta de Inteligenta Luminoasa a maestrului Artei-transformarii, care uneste pe Good angel cu  Fiica dragostei !

Ave Maria, gratie plena !

Arte e amore mio!