(eseu teatrologic - manifest feminist
în şapte părţi) - fragment (4)
Personajele:
Bărbatul
travestit
Femeile
de serviciu: sunt trei la număr, deşi prezenţa lor e mai mult decorativă
ele au totuşi un comportament suspect, manifestând la un moment dat ciudate
libertăţi mentale.
Doamnele
de bine: un grup de doamne provenite din Estul europei, dar şi din Lumea a
Treia.
Doamnele
în roz: un grup de doamne din Vestul europei, reprezentantele Occidentului.
Doamnele
doamnelor: un grup de doamne din ţările bogate, provenite în general din
America de Nord.
Preşedintele
femeilor: sunt cinci la număr, prezenţa lor fiind vizibilă în sala
congresului datorită unor pălării mari de culoare albă, neagră, galbenă, roşie
şi mov.
O
matroană impozantă cu părul gri: fără identitate
O
doamnă blondă şi grasă
Sarica
Distinsa doamna din loja oficială: alteţa regală
Negresa-blondă
Un
grup de prostituate de lux
Minunata doamnă a lunii arginţi
Clara
O
bătrânică mică şi uscată ca o smochină
Diana-Luna-Hecate
Hoaşca cea bătrână şi zbârcită
Agar
Faţa-de-lună
Văpaia-de-jar
O
fecioară cu coroniţă de aur pe cap
O
fecioară isterică, geloasă şi răzbunătoare
Un
grup de Fecioare-miss
Mai
multe doamne ce aparţin unor Grupuri de conştiinţă de gradul I, II şi III.
Alte doamne venite la congres
PARTEA A PATRA
Mă gândeam eu că aşa o să se întâmple. Exact
aşa l-am visat la solstiţiul de iarnă din 1996, în Ogdoada lui, sculptată pe
socoteala lui dintr-o Stea arzătoare cu opt raze: era în livada casei din
Grădina Maicii Domnului, culcat pe spate în zăpadă la minus 30 de grade, cu
trupul în formă de cruce, arzând cu o flacără aurică...avea faţa arsă de Soare
şi spălată în apele Lunii...era înconjurat de Armata Albă şi deasupra lui pulsa
Stâlpul Central luminos, tăind tot văzduhul. Dragul de el Prinţ! Scumpul meu
Dayan! Cum a putut să ajungă în mâna bestiilor? Se întrebă cu o tristeţe
melancolică saturniana Preşedinta cu pălărie violet-deschis, trasând câteva
cercuri concentrice prin aer cu bastonul ei din lemn preţios de abanos negru cu
măciulie de argint. Apoi, le zise Doamnelor în roz: Fiicele mele, intenţia
voastră nu trebuie să vă facă să vă opriţi în faţa unor forme, existenţe şi
beatitudini finite sau determinate, chiar dacă acestea sunt cele mai elevate.
Căutaţi “Calea lui Isus” în plaselor mesianice solare: cu cât plasa mesianică este mai aurică, cu atât mai înăltă, mai clară şi mai imperială este conexiunea
noastră cu Coroana Regală. Astfel, veţi ajunge să activaţi o forţă uriaşă a
Destinului care nu se mai afla sub controlul vostru, ci ea, FD ţine mai degrabă
sub control raţiunea, simţurile şi gândurile voastre. Când forţa e benefica e
începutul eonului mesianic, iar când e malefică este eonul Dracului! Să tranşăm
acum, condescendent, Pisicile astea focoase din faţa noastră, îmbrăcate în roşu
şi negru, ne-ar fi chiar foarte uşor de făcut, zise Preşedinta femeilor către
grupul Doamnelor în roz, incitându-le la comiterea unei “crime perfecte“ prin
Meditaţie transcedentală. Dar, atenţie! Adaugă Preşedinta. Exista însă o mică
problemă: de vindecare economică şi culturală, care trebuie rezolvată de noi
urgent, altminteri riscam să pierdem, în prima fază din cel de-al treilea
război mondial, cinci Prinţi moştenitori la Întâlnirea dintre noile pământuri,
cinci Prinţese moştenitoare peste tăriile noilor ape, şapte regine, doisprezece
regi, în total douăzeci şi patru de monarhii în exerciţiu şi trei împăraţi,
dintre care doi activi în Sinagoga Satanei, unul incestuos, iar celălalt
idolatru. Cu aceştia doi împăraţi vom duce o luptă pe viaţă şi pe moarte. Iar
pierderile de vieţi omeneşti vor fi foarte mari. Pentru că se poate întâmpla la
un moment dat în istoria contemporană că “monarhia ereditară”, care are la bază
o idee politică, dar şi o genă blestemată, să aibă tendinţe globaliste, aşa cum
se întâmpla acum şi să vrea cu orice preţ să devină imperială. Şi monarhul să
hotărască să devină neapărat împăratul şi stăpânul absolut al lumii întregi. Se
pare că marele vis imperial, moştenit de la romani, dar care are la bază ideea
de Cetatea ideală din Grecia antică, este de altă natură decât regalitatea. Un
lucru însă este cert: Orice împărat sau monarh care are pretenţia să
stăpânească lumea, fie şi temporal, purtând ca simbol globul pământesc cu
crucea sfântă, va rămâne doar temporar suveran, dar niciodată nu va fi rege al
lumii. În concluzie, lumea întreagă va suferi poate cea mai mare tragedie din
istoria sa. Aceasta însemnând, în prima fază a războiului dintre forţele
infernale şi cele cereşti, pierderi de vreo două miliarde de suflete, printre
care câteva sute de prinţi, prinţese, regi şi regine, fără coroană, care, în
acest moment greu al sfârşitului istoriei celei mai mari înşelătorii umane, ţin
pe umerii lor Planetă Albastră. O tragedie sfarşeste un destin, o istorie sau o
civilizaţie. O tragedie a sfarsit întotdeuna istoria unor popoare înghiţite în sfera de putere a
doua mari culturi, religii sau civilizaţii, aşa cum au fost Atlanţii şi
Lemurienii. Cu noi se va petrece un fapt extraordinar: tocmai această tragică
pierdere de timp, de oameni şi de energii va constitui începutul unui nou
destin al femeilor, pentru următorii 1000 de ani. De aceea, trebuie să privim
istoria contemporană cu mare curaj. Să ne asumăm această revoluţie de
conştiinţă cosmică cu toate consecinţele posibile, chiar politice. Fiicele
mele, noi toate, cream realitatea politică mondială. Creăm exact ce meritam.
Fiecare dintre noi participă la acest Joc serios cu cerul, cu oamenii şi cu
Dumnezeu. Vom colabora la existenţa Universului tehnologic doar în măsura în
care observăm fiecare dintre noi că suntem fiinţe feminine cu suflet viu. Noi
nu suntem doar nişte moarte din dragoste în mâna unor codoşi globalişti,
imbecili şi rudimentari, lipsiţi de viziune, care vor cu orice preţ să facă ce
vor ei cu trupurile noastre şi în final să ne distrugă Planeta Albastră. Vă reamintesc
că, atunci când noi am venit de pe Planeta Venus pe Planeta Albastră, cel care
a făcut Soarele mişcării şi ne-a blocat Luna “mareic”, ne-a avertizat să avem
grijă de “morţii electrici”. Căci, în timpul zilei, “morţii electrici” se
ascund în Casa morţilor fără îngropăciune şi mănâncă turte cu miere coapte în
“praf de lună” şi oxid de “fier negru din cer”. De aceea, există regula: “turta
cu miere nu trebuie mâncată fără a şti cine a copt-o”. Iar noaptea morţii ies
la plimbare şi îi provoacă pe cei vii la luptă. “Morţii electrici” provoacă la
luptă, iar moartele, la dragoste; la dragostea liberă, fără prejudecăţi. Iar în
timpul luptei, dispar când vor ei. Şi când ne este dragostea mai dulce, noi,
femeile, rămânem fără nimic în braţe. De aceea, vă avertizez că: înainte de a
primi provocarea la dragoste a unui bărbat sau la luptă a unei femei, trebuie
să-i pipăiţi bine pântecele, fiindcă “morţii electrici” nu mai acum buric...şi
care mai au, veţi vedea că “micromegurile” lor arată acum ca vai de lume. Maica
Domnului, Născătoare de Dumnezeu - Fecioară, Stăpâna Cerului şi a îngerilor
noştri, ne-a mai avertizat că şi mai atente trebuie să fim acum la codoşii
ăştia globalişti din Guvernul Mondial şi în mod special la Oamenii îmbrăcaţi în
salopete de metal...În viziunea lor, lumea în acest moment e sortită să piară,
trebuie să ne grăbim, iar eu mă aflu aici ca să vă ajut. Deci, prima mare
problemă este vindecarea economică şi culturală, dar nu după modelul
Paradisului prin distrugerea omenirii prin castrarea ideilor prin genocid
cultural universal, sau prin falsele teorii economice ale lui Milton Friedman.
De data aceasta, pentru că timpul e foarte scurt şi se comprimă de la un an la
altul, vom rezolva toate problemele fundamentale cu care se confrunta omenirea prin
Meditaţie transcendentală. Aşadar, vom intra chiar acum într-un exerciţiu, preventiv
- de forţa D3 predestinată Nopţii Sol-stiţiale din 21 decembrie 2012 - de
Meditaţie transcedentală de Gradul VII: prima dată comitem “crima perfectă “,
cod VVVG3-FMI-VCWWW: Frecvenţa Madonna Intelligentza modulată prin translaţie
la G5, ca să putem trece prin Confederaţia Galactică, via Centura fotonică şi
să revenim la starea iniţială din Confederaţia Carpato-Pontică. Mai concret, ca
să mă înţelegeţi bine, voi utiliza un limbaj wall street: am primit legătura cu
New Age chiar acum prin Confederaţia Galactică, via Centura de radio nuclizi
Van Allen...Aşteptaţi, o clipă! Alo, Astrocitul FB49, XXX-YY din Triunghiul
Bermudelor? Da, vă rog! Sunteţi Centura de asteroizi? Da, suntem aici la
Bariera atomilor mulţimii cu FMI-VCWW-ul la Poarta 231! Vă ascult...aşa vom
face! Da, am intrat în Pământul Gol prin Cercul uriaşilor de pe Înălţimile
platoului Golan, via CCCW5 şi m-am întors prin CCCA2-SRI-UTA...în Triunghiul
Braţările radionice din Ceasul solar cu Cuc de andezit din Sarmisegetuzza Regia
Colonia Ulpia Traiana! Da, exact! În Cinci Minute şi 32 de Iepe de Secunde
facem Consacrarea, pregătim Spirala SSS5, începem Acţiunea F3 - Tripleta dublă...Joc
deschis-încheiat...prin Iocario serio din A3-SOL-stiţal la P4 (Alianţa de Acţiune
şi Aliniere a Planetelor...Fetelor, notaţi bine Codurile să nu mai greşiţi
iar...Preotesele Soarelui din P4 intră în Casa F5 din holocaustul
Amazoanelor...traversam Podul de Carne arsă la P7 măturam drumul de 120 de ori
pe secundă pe actuala direcţie Cernavodă-Feteşti-Gară...în pauza mare intram pe
frecvenţa frumoasei belagina Domniţa Kleitho...o capturam din braţele primului
rege al Bella-geţilor Negru Voda cel Cumplit şi Ne-P’Tunus...intrăm cu belagina
în Rugul aprins, via Pasarea Pheonix...o frigem-izomorf de toate penele
colorate şi îi criogenizăm oasele cu Krion la Cina din Miercurea Cenuşii şi
împreună cu Sterltza reginae Pasărea paradisului (SRPP) din via Feteşti-Sat...ieşim
cu Înaltă Preoteasă, Kleitho, Amba, Ambica şi Ambalica la P5...arestăm,
provizoriu, pe Regele din Kaşi, din actualul Benaris din India şi îl urcam pe
Tronul Bărbaţilor din Sala Mare la Tridentul G8 – notaţi bine codurile, fetelor
din ciclu Kali Yuga, că mereu uitaţi esenţialul şi ratăm întâlnirea dintre
Prometeu şi Lucifer, pe Altarul Artei-transformării Primului Principiu din care
s-au ivit în copilăria umanităţii cei trei eoni distincţi: existenţa, forma şi
beatitudinea! Mereu uitaţi că: metafizica doar pune problema, iar matematica o
rezolvă. Iar Tridentul (G8) înseamnă, de fapt, cele trei tărâmuri peste care
noi suntem Stăpâne absolute în Triunghiul magic; în serviciul celor şapte
arhonţi căzuţi din Pleroma Sophiei, creaţi de Mama Divină dinaintea Sistemului
nostru Solar. Noi suntem acum Stăpâne absolute peste văzduhul din cele nouă
ceruri, peste Pământul Gol şi peste lumea subterană cu Intrarea prin Marea
Neagră, via Insula Albă, Cetatea ascunsă şi Izvorul laptelui pur - poziţia P69
via Krishna – Osiris – 3102 - SVAMI SHIVANANDA SARASVATI - Kundalini-Ceakravara
– Varvara – Kamadeva – Sakia – Muny! În concluzie: continuam meditaţia prin
“firul de argint” 3114, ne întoarcem din G8 la TD5...apoi la Ministeria Facerii
cu motor codor V8 la WWW: şi revenim prin Uliţa grecilor în Casa mea din
spirala de la D16 la D32-64-ISIS-DLH! Îşi dirija cu rigoare matematică
Preşedinta femeilor cu pălărie mov-deschis, făcând mereu cercuri concentrice cu
bastonul ei magic din lemn preţios de abanos negru cu măciulie de argint şi cu
vârf din Cuiul Dacic al lui Abaris. Între timp aflasem chiar de la această
misterioasă Doamnă, suplă şi atletică, povestea fantastică a Cuiului dacic, din
fier negru din cer: ţinut într-o poziţie specială, misteriosul Cui dacic (din
fier pur 99%, fără nici o urmă de carbon), absoarbe şi emite anumite stări
modificate ale conştiinţei, prin care circulă nişte biocurenţi. Sunt unde alfa,
unde teta, care au nişte proprietăţi foarte curioase asupra corpului nostru. În
unda teta, de exemplu, corpul nu mai reacţionează la foame, frig, frică,
întuneric, nu mai reacţionează la nici o durere, pentru ca aceste unde îţi pot
schimba structura scoarţei şi poziţia astrocitelor oscilante din neuroni,
astfel încât poţi să treci, practic, prin foc desculţă, fără să te arzi, şi
chiar să călătoreşti prin cer printre sori şi planete. Când Preşedinta femeilor
cu pălărie mov-deschis, tocmai îşi pregătea recuzita să înceapă Consacrarea şi
apoi meditaţia transcedentală de gradul VII, apăru lângă ea o frumoasă doamnă
de 30 de ani, tristă, desculţă, cu o faţă de lună roşcată, cu părul ca de jar,
despletită, îmbrăcată sumar, halucinant de frumoasă la trup, dar total dezorientată
şi zdrenţuită, ieşită parcă dintr-un hades subteran. Şi, cu accente delirante,
începu să vorbească singură, dansând:
-
Ceas cu cuc de
andezit...ceas cu cuc de aur...ceas cu cuc din lemn preţios de abanos negru cu
măciulie de argint lămurit în foc de Cuiul Dacic al lui Pepelea...Dar cu
Ciocârlia noastră, via Lia-Lieeeeee...şi cu Ceasul Cosmic din MDCCC-3D, ce
facem, fetelor?...Toate ceasurile se sparg în Marea Doamnă care deţine Ceasul
Cosmic al Creaţiei! Toate, iubito! Toate se sparg în capul nostru şi curg în
jos şi curg în Sus...şi curg Sol-stiţial prin Aripa Stângă...şi prin Aripa
Dreaptă...şi Vertical prin Trupul meu de vulturoaică!...Şi prin Trupul lui de
Prinţ...ca un Stâlp Central, tăind tot văzduhul! E Noaptea asta o dulce
barbarie de stele căzătoare...de meteoriţi şi de asteroizi şi de planetoizi şi
de albine lucrătoare în Marele Stup de inimi vorbitoare...şi de Iarbă de Mare din
constelaţia ultimului Soare negru înainte de 2081? Adio, Soare Orbitor! Ia-mă,
Lună vorbitoare! Dă-mi o scară de mătase să mă urc la voi pe cer...pe Casa lui
Pitri Manu?! Sau pe Casa Poporului de Voodoo voodoo?! Frunză verde de Alabastru,
mă doare un Cal măiestru...şi trei Iape de Secunde care m-au lovit în Cinci
Unde de Time Wave Zero...Mă dor Oamenii de porumb şi Păpuşile din lemn de
cireş, ca li s-au uscat sângele, carnea, oasele şi cuvintele...Şi după ce s-au
urcat păpuşile mele din lemn sacru, luminos şi fertil, pe Coloana a soarelui de
vis până la cer, la fraţii lor, pitri de pe Luna - la întoarcere, şi-au pierdut
păpuşile mele şi memoria şi direcţia şi speranţa că vor mai putea ele vreodată
inventa iarbă pe mormintele mele...şi pe mormintele tale...şi pe mormintele
lor...şi pe mormintele fetelor...şi pe mormintele Crăieselor! Mă dor Oameni de
cristal, dezintegraţi biologic cu spumă de mare, tăiată cu celebrele ferăstraie
moleculare, prevăzute cu circa douăzeci de programe fiecare...Mă doare respiraţia
nocturnă al lui Okeanos, mă doare Genethilos-ul şi Zămislitorul plantelor
diurne şi a animalelor subacvatice şi nocturne din Groapa Marianelor! Mă doare
Iarba de Mare din Marea Neagră a Oceanului care înconjoară lumea! Mă dor
oamenii din mătase de porumb, made OMG-Monsanto...mă doare Tutunul şi fumul de
Iarba Mate! Mă doare că nu pot eu să-i trezesc pe zeii adormiţi, să-i înviorez
pe demonii trândăviţi şi să-i înfrăţesc cu îngerii necunoscuţi! Mă doare
laptele smuls din ţâţa copilului mort al altor mame genetice ce vin acum spre
noi din cer în toate sensurile posibile, să se întâlnească cu celelalte
atlantide blonde, telepatice şi nebune, care ies acum din Pământul Gol prin
toate găurile posibile din Fortăreaţa Carpatică! Or, eu mor de dor de dor de
Varlkirii şi de Iele... şi mi-e ca azi o să mor de dorul Copiilor telepatici
din Raza Albastră...şi de dorul Copiilor de cristal din Cerul Cristalin care,
potrivit afirmaţiei lui Dante Alighieri din Divina Comedie, se afla aici...şi
aici...şi aici, în Mintea Divină! Zise tânăra doamnă roşcată, punându-şi
mâinile pe cap peste părul ei lung şi înflăcărat, atârnându-i despletit pe
spate. Se pare că o chema Agar. Apoi continuă să danseze desculţă ca o nebună
frumoasă prin sala congresului, delirând şi căutând cu disperare şi întrebând pe
toate doamnele: unde se află acum Faţa-de-Lună şi Văpaia-de-Jar? Căci cu
acestea două zeiţe din Orientul Apropiat mai avea ea o problemă de rezolvat pe
Planeta Albastră.
-
Biata femeie, a înnebunit
şi ea, săraca, uitaţi-vă la ea ce frumos dansează, desculţă! Zise Preşedinta
femeilor cu pălărie mov-deschis, arătându-i bastonul din lemn preţios de abanos
negru cu măciulie de argint. Dacă n-am bătut-o când trebuia, acum a luat-o
razna pe arătură şi umbla Noaptea pieziş pe Brazdă lui Novac după cai verzi pe
pereţi, iar Ziua umblă că Fata-Morgană pe un Câmp Negru la cules de cucuruz din
mătase de porumb, via OMG - Monsanto! Dar ce nebună frumoasă, dulce, tristă şi
fierbinte şi rea şi cuminte! Să-ţi pui singură Ochelari de Caii negrii ai iubirii
peste Ochii Beatricei, se te laşi sedusă de Dante şi de Orfeu, să te crezi
zeiţa-mumă a Pământului venită din cer, plină de senzualitate, de bogăţie şi
mister în unu, în doi, în trei şi în câţi vrei...şi apoi să-ţi cauţi singură ca
o nebună Raiul prin morminte - lucrul acesta nu e dat azi oricărei muritoare.
“Întoarce-te şi-ascultă, grăi,“ - Beatrice către Orfeu, reîncarnat în Dante
Alighieri - “că Rai nu-i doar în Ochii mei!“. Ce să-i fac eu acum dacă nu mă
mai ascultă, biata femeie! Şi încurcă mereu reâncarnările spirituale şi
Codurile mele: Coboară cu cele trei Diane - Diana-Luna-Hecate,
Diana-Artemis-Bendis cea thracica şi Diana, sancta, potentissima - şi cu
ID-urile lor, din D3 la zeul lor orb în Iadul Deznădejdii şi fără să facă
Consacrarea la MD şi MM, îmbrăţişate şi împreunate apoi prin ambele părţi ca
nebunele cu P1 şi SRPP, încep să caute împreună cu Circe alte coduri prin toate
mormintele orientate pe direcţia Asteroidului B48, XXXYY, Ne-P’Tunus...Şi
neştiind, săraca femeie, ca sângele Soarele nostru galactic a intrat deja în
Centura fotonică încă din 1986, iar acum, schimbându-şi sensul de pe axa
Pământului pe axa Cerului Cristalin, degeaba mai căutam noi “seminţe de viaţă
şi de moarte” în Valea Oaselor, ca acolo nu mai e nimic de găsit! Nici măcar
vreun femur de Nefelimi sau Rafaimi...S-au reâncarnat toţi şi-au plecat de mult
peste munţi, căutându-şi acum alt Cerc al uriaşilor: în Fortăreaţa Carpatică a
Atlanţilor...Acum, doamnelor, în Grădina Maicii Domnului, noi nu mai avea viaţa
particulară, viaţa noastră particulara e praf de lună şi memorie din pulberea
stelară, adunată în Haarp-Hard-Disc-Mind-Control-PC-ul selenar! Acum, nici
măcar Diana şi Circe nu prea mai au nimic de controlat, de legat şi de
dezlegat...doar să aşteptăm astrele în marea lor taină să dispună, iar sângele
soarelui şi inima lunii din inimile noastre să predispună. Acum, peste tot, în
deşertul acesta spiritual, pustiul arată aceiaşi întindere...Doar Corbul,
nepotul marelui şef divin care a făcut lumea, s-a întors de pe Coastele
Canadiene cu cutia în cioc - cu cutia din lemn cioplit în care e închisă Ziua
şi Noaptea. Ia priviţi-l cum zboară chiar acum cu gherele-n Sus, ca să sprijine
Bolta cerului, să nu cadă nimicul peste noi cu Noaptea lui largă...Se poate că
Bolta de Sus să se spargă...Să văd cerul negru ca lumile-şi cerne, că prăzi
TRECĂTOARE a morţii ETERNE! Iată-l ajuns deja de pe Platoul înălţimilor Golan
din Cercul uriaşilor din C5 în Fortăreaţa Carpatică a Atlanţilor! ( Din
pentamorfoza apogeului limitelor cunoaşterii în octomorfoza Artei-transformării
). S-a întors Corbul cu Cutia neagră în cioc, doamnelor, ca să se întâlnească
iar cu Bunicul lui, cu Uliul de obsidian, care zboară cu Soarele mişcării în
gheare, deasupra Cercului uriaşilor din C5, aşteptând să apară în C1 Micuţul
Zeu Sifilitic, ca să-l întrebe, ostentativ: “De ce nu porneşti din loc
paraliticule, alezhaimerule, parkinsonule, anamnezicule? Şi dispreţuitul,
purulentul, cocoşatul şi şchiopul de Zeu Număr Înlănţuit în Marele Timp, să-i
răspundă: “Pentru că vreau sângele şi regatul pierdut...al Regelui Regilor,
Alcyone!“ zise Preşedinta femeilor cu pălărie mov-deschis, făcând mereu cercuri
concentrice în aer cu bastonul ei magic din lemn preţios de abanos negru cu
măciulie de argint şi cu Cuiul dacic pur în vârf bastonului. Apoi, întorcând
bastonul cu vârful Cuiului în jos, adaugă: “Afară apele-s tot mai turburi,
doamnelor! De când au descoperit imbecilii ăştia rudimentari Centura de
radiaţii Van Allen cu radio nuclizi, au identificat cu precizie pană şi locul unde
se află Marele Fluviu Stix, al doilea fluviu al Infernului, care curge prin
cer. Aşa încât, al doilea potop este acum la dispoziţia lor, un singur “semn
arbitrar” gresit sau întors cum nu trebuie şi în 40 de zile şi nopţi curge tot
Stixul peste noi! Ei, desigur, îşi fac acum peste tot buncăre în care să se
ascundă, sperând ca acolo vor supravieţui un timp, dar eu nu cred că vor putea
supravieţui mai mult de o lună pe Pământul nostru. Iar aici, în Pământul Gol,
stau de 25.999 de ani închişi atlanţii şi atlantidele, lemurienii şi
lemurienele...Aici stau închise Amba, Ambica şi Ambalica, fiicele regelui din
Kaşi, vestite prin frumuseţea şi bogăţia lor. Mergeţi pe malul Mării Negre, doamnelor
şi domnişoarelor, sau pe Malul Oceanului care înconjoară lumea, aşezaţi-vă cu
spatele la Luna plină şi cu faţa la apusul Soarelui şi ascultaţi glasul
prinţeselor cum striga să iasă afară la lumină...Aici, în Pământul Gol, se aud
acum tot mai des Ziua şi Noaptea sunete stranii, bătai ciudate şi gemete lungi
de Lemurieni şi Lemuriene, de Atlanţi şi Atlantide, de Samballe şi de
Sambalice, care dansează ca nebunele şi care vor cu orice preţ să iasă afară,
la suprafaţa Pământului, că le este dor şi lor de neamuri şi de Floarea
Florilor din Terra Mirabilis. Preşedintă femeilor cu pălărie mov-deschis, ar
mai fi vrut să le mai dea doamnelor din cercul ei nişte coduri de vibraţii
înalte: din NGH - Arhonţii Zămislitori din gena lui Amba, Ambica şi Ambalica şi
alte coduri din cele 12 şiruri de regi din ADN-uri de gene “dezactivate” din
Codul divin al vieţii, care au un potenţial mare de “a se trezi”. Însă, o
Doamnă misterioasă de la balcon i-a transmis telepatic, să oprească orice
informaţie genetică, până la alegerile celor Cinci Regine, care urmau să aibă
loc în cea de-a şaptea zi a Congresului Internaţional al Femeilor. Tot atunci,
ca să accentuez mai mult Trezirea din letargia neagră şi liturgică în care încă
mai orbecăiesc şi delirează “femeile-medium” din societăţile oculte, dar şi
majoritatea Doamnelor de bine şi Doamnele în roz, am intervenit cu o scurtă
predicţie din Apocalipsă mayaşă, prevăzută între anii 2012-2081:
-
Adevărat, vă zic, ne-au mai rămas exact 69 de
ani până la ultimul Soare negru înainte de 2081, timp în care Cele Nouă Ceruri
vor rămâne deschise deasupra noastră în toate sensurile posibile. Oameni
îmbrăcaţi în salopete arginti din fier negru din cer vor veni, vor stăpâni noul
Pământ şi vor ucide! Scurtă va fi bucuria vieţii, a anunţat Soarele nostru
galactic, văzătorul singuratic, cel care are mama, dar nu are început şi vede
tot din vârful Piramidelor învechite ale Soarelui, care s-au trezit şi urcă în
cer vârful lor mare şi sunt acum în activitate intensă, luminând tot văzduhul.
Când rasa aceasta ciudată de Zburători şi de Arhonţi înşelători, de Oameni
demoni şi de Oameni îngeri, vor termina de ţesut pânză de păianjen ( al acestui
straniu Internet-celest ), aceşti Oameni demoni din spaţiul sublunar ne vor
închide pe toate în nişte case cenuşii şi pătrate, pe un pământ sterp, otrăvit
de OMG - Monsanto şi în acele case vom muri de foame, frig, frică (F3) şi de “a
doua moarte” prin întuneric, singurătate atomică şi negarea a negaţiei (MÎSA-NN)!
Nimeni nu va avea scăpare...Multă mizerie va fi în anii în care va domni
lăcomia. Oamenii lui OMG – Monsanto vor deveni iarăşi sclavi pe pământurile lui
Mamona...Trista va fi faţa ultimului Soare negru înainte de 2081...Lumea de la
Centru se va goli de oamenii de la margine, se va micşora şi va fi tot mai
singură, mai puţină şi mai umilita...”, am anunţat eu pe toate doamnele venite
la Congresul Internaţional al Femeilor. Da, ştiu! Nu vă place acum ce v-am
spus, dar mai bine să ştiţi acum ce vă aşteaptă, decât niciodată. Altfel, cum
să vă mai puteţi voi trezi din ameţeala asta a sfârşitului istoriei cele mai
mari înşelătorii umane. Am continuat eu să le reamintesc doamnelor. Încercaţi
să trăiţi doar un singur an în afara Sistemului, contemplând lumea din afara ei
şi în mod sigur veţi putea vedea şi d-voastră cu ochiul liber cum urcă şi
coboară pe Coloana soarelui de vis Oamenii îngeri de lumina şi Oamenii îngeri
de bioluminiscenţă creatoare. Veţi putea vedea cum cad îngerii din cerul Hiperboreei
într-un Cosmos demonizat - demonizat doar în spaţiul sublunar, supus corupţiei,
nu şi în spaţiul supralunar, de origine solară. Veţi putea vedea cum cad marile
mame genetice şi toate femeile speciale. Iar în Noaptea cea mai lungă dintre
Milenii, la solstiţiu de Iarnă, pe data de 21 decembrie în anul Domnului 2012,
în Iarna când vor muri cangurii în cadenţă lor nedecisă, prevăzută de cel de-al
doilea potop, veţi putea vedea cum vom cădea şi noi toate doamnele de pe lumea
asta insondabilă şi absurdă, ce se artă a fi, din păcate, pe pământ fără centru
iar în cer într-un război al focului stelar. Încă mai trăim, doamnelor. Trăim
într-un univers tehnologic, construit special pentru a elibera omul către
nimic. Refuzăm să credem că acest lucru este posibil, dar exact aşa se întâmpla
cu noi acum. Estimările cele mai pesimiste ale oamenilor de ştiinţă spun că nu
vor trece nici cinci ani şi vor fi, pe pământ, peste două miliarde de şomeri şi
pensionari care vor tânji după muncă şi pensii şi nu le vor mai găsi nicăieri.
Trăim, aşa, într-un provizorat, de-a moaca: între a fi şi a avea...A fi,
ce? A avea, cât? Şi a trăi, unde? Haideţi, pentru Dumnezeu, să facem ceva,
doamnelor! Să ne fixăm o ţintă şi să tragem cu Arcul în Soarele mişcării! Poate
ne vede bunul Dumnezeu şi vine de acolo, de Sus, să ne pună scânteia în
celulele noastre degenerate şi neunite încă. Sau, mai bine, să ne unim mai
întâi fiecare în patria lui, în jurul prinţului, în jurul regelui şi a reginei
mamă. Şi să nu ne mai amăgim atâta, degeaba, cu comunismul şi cu capitalismul
ăsta sălbatic, care nu e decât tot un comunism întors pe dos! Şi să spunem: aşa
nu se mai poate! Aici e dilema: cum să tragi cu Săgeata în Soarele mişcării?
Dacă mişcă cineva, trag! Dacă trage cineva, mişc! Trag, deci mişc! Nu se poate!
Dar exista soluţia: Revoluţia conştiinţei cosmice, până la gradele I-IX, prin
care putem să schimbăm Numele Soarelui. Dar, oare, dacă i-am spune Soarelui
mişcării, pur şi simplu Coloana soarelui de vis şi apoi am uni noi lumina din
Coloana prin Trei mişcări într-una singură, nu credeţi că apare o emitere de
undă genetică, nouă şi replicativă? Eu cred că da: apare unda genetică! Eu văd
o astfel de Apariţie. Când două unde genetice diferite interferează între ele
se naşte a treia undă genetică cu o frecventă diferită de cele două. Tot aşa se
întâmpla de două mii de ani şi cu cele două femei: Prima Femeie care naşte un
Copil cu o fată de soare în două mâini - Copilul soarelui! Iar a doua femeie
care naşte una din cealaltă acelaşi copil: un copil cu o dublă-faţă, divină şi
umană, una de soare iar cealaltă de lună întoarsă mereu spre o Simplă Coloana a
soarelui de vis - Copilul lunii! Ei, ce ziceţi, vă lăsaţi convinse de această
nouă aristocraţie spirituală a Coloanei soarelui de vis, care face Marea
Trecere de pe axa Pământului pe axa Cerului Cristalin? Sau plecăm fiecare cu steaua
sa, sau cu satelitul pe Lună şi pe alte planete, de unde-am venit fiecare? Acum
e momentul istoric să facem Marea Trecere prin această Coloană şi medierea
energetică între Soarele nostru galactic şi cel de-al doilea Soare uriaş,
Alcyone, din constelaţia Pleiadelor, înconjurat de Centura fotonică. Există în
această Coloană a soarelui de vis o frecvenţă înaltă de unda genetică
primordială, sau de cine mai ştie ce celula Stem, la mare căutare acum, despre
care se spune că poate să transmite nişte vibraţii de unde speciale care pot
vindeca omenirea, economic şi cultural, de toate bolile de lumină şi de toate
bolile de întuneric. Şi, bineînţeles,
tot prin transpunere de unda genetică, acestea pot vindeca milioane de oamenii,
în particular şi în colectiv, chiar şi la mare distanţă. Mai concret, cu aceste
celule Stem trebuie să începem noi acum vindecarea economică şi culturală a
omenirii. Parcă spunea cineva dintre d-voastră aici că, atunci când două celule
se unesc, tot atunci vine Dumnezeu şi pune scânteia. Dar parcă tot persoana
aceea spunea că, până vine Dumnezeu să pună scânteia, vine înainte lui
chirurgul şi psihologul muzical cu dansul şi cu muzica lui psihedelică. În
concluzie, mă întreb şi eu şi vă întreb în mod special pe D-voastră:
Presupunând acum că am putea uni trei celule într-una singură, nu credeţi că ar
fi posibil să-l atragem pe Dumnezeu mai uşor? Şi să vină mai repede, să pună în
noi Scânteia aceea Divină, despre care se tot vorbeşte atâta. Se vorbeşte
numai, dar pe la mine n-a mai ajuns cam de mult, m-a tot ocolit toată viaţa şi
toată moarte, scânteia aceea divină şi miraculoasă...Ei, ce ziceţi, facem
târgul cu celule? Sau mai aşteptam să vină Domnul cu Scânteia? Am întrebat eu
pe toate prizonierele neantului divin...crezând că trag şi eu cu Săgeata lui
Abaris în Soarele mişcării, care mişcă dragoste şi alte Stele arzătoare cu opt
raze...Or, ca proastă-n Târgul de fete de pe Muntele Găina...Degeaba! Degeaba,
zic, tot trag eu cu Arcul de Triumf în Arcul din Cercul uriaşilor de pe
Înălţimile platoului Golan, tot orientându-mi sufletul spre Iele şi Walkirii,
că nu mă aude nimeni pe aici, prin Fortăreaţa asta Carpatică...Odată, am ştiut
să zbor, îmi aduc aminte, când l-am sculptat pe Apollon – Vânătorul stelelor.
Am întins Arcul prin tehnica de emitere de undă, dobândită prin TRATAKA, şi am
lansat Săgeata! Haideţi, doamnelor, să mai tragem odată! Zic şi eu: Dar dacă,
în loc de trei celule, am uni cinci, nu credeţi că s-ar îndura Dumnezeu de noi
să vine odată cu Scânteia aceea divină?
-
SVAMI SHIVANANDA SARASVATI! BINDU DHIANU,
MUNDAKI MUDRĂ, MUNKADA MUDURA, UPANISHAD, DHARANA, TRATAKA, MULADHARA,
KUNDALINI, CEAKRAVARA, VARVARA, KAMADEVA, SAKIA-MUNY?! Nu mai trageţi, doamnă!
Căci nu vă lasă, Domnul, acum! Îmi răspunde că e ocupat cu alte celule...Staţi,
ca vin acum la d-voastră şi vă traduc din sanscrita veche: “SVAMI SHIVANANDA
SARASVATI” însemnă în traducere liberă: “Imaginaţi-vă omul ca pe un arc,
principiul gândirii ca pe o săgeată şi pe DUMNEZEU ca pe o ţintă. Acum, ţineţi
cu luare-aminte şi cu mare atenţie şi când săgeata va fi una cu ţinta d-voastră
veţi deveni una cu DUMNZEU! Să facem cunoştinţă: Eu sunt Fata cu Arcul şi
Săgeata lui Abaris! Am fost şi eu, odată, în altă viaţă, o Amazoană! Zise o
doamnă blondă, frumoasă, tânără, zveltă, exotică şi barbară, cu părul roşu şi
creţ, extrem de erotică şi senzuală, dar fără nici un interes în spurcata
împreunare, probabil, pentru că era complet paranormală şi rătăcită şi ea, ca
şi mine, din întâmplare pe la congres.
-
Mulţumesc frumos pentru traducerea din
sanscrită, doamnă! Dar vă rog să-mi spuneţi, totuşi: De ce, mă rog, nu mă lăsă
Domnul să-mi lansez Săgeata? Oare nu I-o fi plăcând Domnului de Coloană soarelui
de vis? Sau nu i-o fi plăcând de celula mea Stem? Ca şi eu cred că am fost
odată, în altă viaţă, o atlantidă Amazoana...
-
Nu, doamnă, vă chinuiţi
degeaba. Ne e vorba de Coloană soarelui de vis, sau de celula d-voastră Stem...El
lucrează acum la greu cu Luna. Cică vrea să facă alte scântei din Ea şi când
vine, schimbă repede scânteile, le ia pe cele vechi, pune câteva scântei noi în
Ea şi pleacă în treburile lui, după alte Iele şi Walkirii, doamnă! Iar noi
între timp trebuie să-i pregătim borcanul cu organe şi embrioni şi cu tot felul
de celule Stem şi de celule Goimi şi Golemi din Pământul Gol şi din Sol-Sol!
Înţelegeţi, da?! El vine, pleacă, n-are timp de noi. Vine, stă puţin la un
taifas în spaţiul curbat cu Luna, apoi i-o lasă în grija Genethilos-ului ăluia
de Okeanos, buhăit la faţă şi osos - ştiţi d-voastră care - şi la fiecare
Solstiţiu mai pleacă cu câteva Soliste tinere de pe Planeta Albastră şi cu câte
un Sol-Sol, din ăl bătrân, din Posid şi din Agartha, din Pământul Gol! Asta e!
Ce să-i mai faci, acum? Parcă eu n-am încercat să-i atrag cu toate farmecele
mele posibile...şi din Grecia pre-elenică şi din Indiei pre-vedică, fără
îndoială, amândouă mari culturi universale, dar din nefericire cu o autoritate
bi-cefală, împărţită doar în două categorii: învăţători şi războinici. Şi
veşnică lor luptă între sabie şi idee...De când tot rătăcesc singură prin
universul ăsta tehnologic, fără simbrie, am tot încercat şi eu Teoria şi
practica tragerii spirituale cu Arcul şi cu Săgeata lor, sperând să prind şi eu
vreun Sol-Sol...pe Pământul Gol. Sau măcar să o întâlnesc odată pe Regina din
Saba şi pe Regele Solomon, sau pe Generalul ăla gol-goluţ scufundat în baia lui
Mercur la Cina din Miercurea Cenuşii! Am tras eu ce am tras în câţiva zei
creatori activi, exploratori şi mesageri, dar până acum n-a venit, doamnă, nici
un D-zeu! Nu vine D-zeu dar, în schimb, vine tot mai des cel Rău, să ne ardă sufletul
şi dacă poate să ni-l mănânce de viu! Vedeţi bine ce se întâmpla şi cu cu
Renaşterea asta romantică, creştină şi spirituală, în sfârşitul Istoria celei
mai mari înşelătorii umane: a murit Isus pe Crucea de lumina şi a treia zi a
înviat, acesta a fost singurul creştin cu adevărat iluminat! Apoi, biserica l-a
descris cu totul altfel din motive evidente, l-a zeificat şi l-a crucificat pe
altă cruce, pentru a împăca 1000 de mituri păgâne din imperiu. Un singur zeu a
fost de-ajuns să detroneze în trei zile o mie de zei, aşa zişi păgâni. Biserica
ortodoxă până şi azi afirmă că, orice altă cruce, în afară de Crucea pe care e
răstignit Isus plin de sânge, este o cruce păgână, iar crucea aceea din lemn
plină de sânge e sfântă şi bună. De aceea, după Înălţarea lui Isus la cer, au
murit sute de milioane de oameni degeaba, pentru că nu se cunoaşte adevărul
creştin nici până azi. Au murit genii şi au dispărut în două mii de ani zeci de
civilizaţii de pe cinci continente, poate chiar mai avansate decât universul nostru
tehnologic, pentru un singur zeu mesianic. A murit Dante Alighieri...a murit
Leonardo da Vinci...a murit Michelangelo Bonnarotti - aceştia doi mari artişti
renascentişti deţineau codurile secrete ale planetei, pe care cu ştiinţa zeilor
le-au pus chiar în operele lor, ca să salveze omenirea pentru următorii 1000 de
ani. Apoi a venit Inchiziţia cu Sinagoga Satanei şi după ce l-au ars pe rug pe
Giordano Bruno ( poate cel mai mare magician al vremii ), i-au furat ştiinţa,
au preluat controlul tehnologic al planetei pentru 200 de ani şi au întors
omenirea înapoi cu 800 de ani, în Evul Mediu...Apoi a început o nouă Renaştere
spirituală, pentru care au plătit cu propria lor viaţa ultimii mari romantici,
care au iubit fără măsura lume aceasta. La noi, în Terra Mirabilis, a murit
Mihai Eminescu...a murit Nicolae Grigorescu...a murit George Enescu...a murit
Constantin Brâncuşi (ultimii doi, exilaţi la Paris, din cauza bestiilor comuniste),
a murit Nichita Stănescu - pe acest mare poet înger de Cristal n-a reuşit să-l
corupă nimeni, a rămas în Fortăreaţa Carpatică, să ţină flacăra aprinsă. Apoi a
murit Mircea Eliade la Chicago - supranumit şi Dayan, celebru în istoria ideilor
şi a credinţelor religioase. La cinci ani după moartea lui ME, în 1991 l-au
împuşcat în cap pe cel mai mare savant al omenirii: Ioan Petru Culianu,
discipol al lui ME şi moştenitorul testamentar al operei maestrului ME. Pe
acest Prinţ al Artei-transformării l-au omorât de tânăr, la numai 41 de ani, vă
daţi seama ce ar fi însemnat pentru noi dacă ar fi trăit până azi, întreaga
omenire ar fi evoluat cu totul altfel...Apoi, la şapte ani după moartea lui IPC
a murit, suspect, într-un accident de automobil, Prinţesa Diana...Şi de atunci
eu nu mă mai împac cu lumea asta şi nu mă mai simt bine nici cum...Suntem
nefericite tare, doamnă!
-
Da, ştiu! Vă înţeleg, doamnă, ca şi eu sunt la
fel, nici eu nu mă simt bine după moartea Prinţesei Diana...Şi văd bine ca nici
măcar Potamosul ăsta de Okianos – Genathilos-ul, nu ne mai băgă în seamă acum.
Cică şi-ar fi schimbat compoziţia din Carbon-12 în Carbon-7 şi a ieşit deja cu
Liftul spaţial din nanotuburi de carbon, a trecut dincolo de Centura Van Allen
de radio nuclizi şi împreună cu fica lui Stiks şi cu copiii ei – Avântul,
Puterea şi Biruinţa - ne pregătesc acum un potop de zile negre, de o să
îngroape jumătate din omenire, pe cei din Sud în munţi de zăpadă, iar cealaltă
jumătate, pe cei din Nord, în flăcări de Foc negru şi vulcani noroioşi,
sulfuroşi şi sărăturoşi, plini de biomolecule din ADN-ul primordial – zic ei.
Dar eu nu-i cred. Recent, am aflat de la o prietenă bună de-a mea, Donia Clara,
care mi-a şoptit că: cică l-ar fi vânat pe Okeanos chiar Matroana impozantă cu
părul gri. Şi îl ţine sechestrat într-un mănăstire secretă, subterană, care
deţine deja bomba antibuncăr, ştiţi d-voastră care, alea de au explodat doua
recent, în august 2011 în USA, atunci când au zis că a fost mare cutremur
acolo, dar n-a fost cutremur, că nu s-a înregistrat pe oscilator, ci doar le-au
explodat laboratoarele lor, probabil, de celule Stem şi alte macareturi cu care
ne găuresc acum Pământul, unde ne prepară nouă acum Codexul Alimentarius. Eu
cred că l-au scos pe Genethilos-ul ăsta de Okeanos al nostru din laborator lor
şi l-au mutat tocmai pe Muntele Athos. E doar varianta mea, dar nu sunt sigură.
Şi apoi cine mai merge acolo, să vadă? Că doar ştiţi bine că pe Muntele Athos
n-a mai călcat picior de femeie pe acolo de vreo mie de ani. Şi care femeie a
îndrăznit să calce în aceşti ani pe Sfântul Munte, ce credeţi că au făcut din
ea? Celule Stem, în mod sigur, până la a cincea generaţie de Goimi şi de Goemi
şi poate chiar şi ceva Oameni îngeri şi Oameni demoni printre ei...Iar pe noi
ne-au lăsat afară acum, să ne luptăm în spaţiul sublunar cu Demonii lui
Dostoievski, aia de au ieşit din mare, din Groapa Marianelor şi au intrat în
porcii din “Fermă animalelor”! Care Mare Moartă, numai ei ştiu acuma, doamnă,
ce manuscrise au mai găsit pe-acolo - altele decât Cartea Splendorii, atestată
de ei sub numele de Zoharul, pe care o traduce acum intens un Atlant de-al
nostru, doctor militar, TVM, transfug la Polul Nord. Poate că aţi auzit de el:
e doctorul acela misterios, care a scris prin anii ’90 cartea “Programul Terra
– Un atac extraterestru asupra omenirii“. Acum o rescrie din nou, în cea de-a
treia ediţie, după noile “coduri” ale Zoharului. O carte scrisă din cărţile
sacre, pe care abia aştept să o citesc. Eu totuşi mai sper ca lumea nu se va
goli de toţi oamenii buni, chiar dacă vom rămâne doar 50 de femei, sau 40 sau
30 sau 20 sau măcar opt din noua femei dacă rămânem pe Pământ - eu cred că tot
se va îndura de noi Maica Domnului, care s-a urcat la cer prin puterea Îngerilor!
Şi Soarele singur, care stă acolo, Sus, pe cer, neclintit şi ne veghează. Bunul
Dumnezeu, să ne ocrotească! Văd că sunteţi tristă tare, doamnă, dar aveţi
suflet bun, de atlantidă, ca şi mine. Haideţi să facem o rugăciunea creştină
către Tatăl nostru. Şi pe urmă să-I cerem dezlegare să ne lase să facem o magie
albă şi să ne rugăm telepatic la Soarele nostru galactic. Şi să-i cerem să ne
mai trimită odată pe Fiul sau pe Fiica Sa, sau pe amândoi, să vină printre noi
cu Toiagul de aur! Să ne rugăm, aşadar: “Tatăl nostru, Care eşti în ceruri,
sfinţească-se numele tău; Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi
pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţa dă-ne-o nouă astăzi; Şi ne iartă nouă
greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; Şi nu ne duce pe noi
în ispită, ci ne izbăveşte de cer rău. Ca a Ta este împărăţia şi puterea şi
slava în veci. Amin!”...Să facem tot acum şi rugăciunea de pe patul de moarte –
de moartea din dragoste primită ca pe un semn de lumină: “Maica Domnului,
Născătoare de Dumnezeu – Fecioară; Cea care ai împreunat pe Dumnezeu cu
oamenii, Stăpâna îngerilor, bucuria celor necăjiţi şi ajutorul celor străini
trimişi în Grădina Ta. Roagă-Te pentru noi la Fiul Tău, Isus Cristos, să ne
lase să intrăm în Pleiade...Ajutorul nostru este Maica Domnului, scăparea
noastră este Good angel – Fiica dragostei, acoperământul nostru este Coroana
Regală de pe capul Creatorului, Lumina sfântă, slavă Ţie, Sophie încoronată!
Stea arzătoare cu opt raze! Lumina luminează în întuneric, cu o bioluminiscenţă
creatoare ce întrece toate luminile şi întunericul n-o va birui niciodată! Îţi
mulţumim, Maica Domnului, binecuvântat să fie numele tău, de trei ori! Maică
Sfântă, îţi cerem acum să ne dai dezlegare să ne rugăm telepatic la Soarele
nostru Galactic, la al Bătrân din cel de-al doilea Centru extragalactic. Îţi
mulţumim, Mamă Divină! Şi acum, să facem rugăciunea către Soarele nostru. Când
o femeie face Rugăciunea Inimii, cealaltă femeie transmite mai departe,
telepatic, Rugăciunea Minţii: “O, Soare, văzător singuratic, Fiul lui
Prajapatis şi al Soarelui Uriaş Alcyone din constelaţia Pleiadelor şi nepotul
Divinului Dumnezeu - Tatăl primului genom uman; Cel ce ai făcut universul
nostru Galactic, Cerul Cristalin şi Pământul Gol înăuntru şi Verde la
suprafaţă; Tu, cel ce controlezi totul pe pământ şi în cer, împrăştie-ţi
razele, adună-ţi lumina din lumină şi fă din ea bioluminiscenţa creatoare, ca
să putem vedea cea mai nobilă forma ta, acele persoane care suntem noi, fiinţe
de lumină, feminine; foste odată zeiţe-mume ale pământului venite din cer,
pline de senzualitate, de bogăţie şi mister; Ajută-ne să creştem în lumină pe
Planeta Albastră! În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh! Amin! Am
încheiat eu, împreună cu tânăra Amazoana, Rugăciunea către Tatăl Ceresc, către
Maica Domnului şi către Soarele nostru singuratic, care sta acolo, Sus,
neclintit pe cer, sperând că vom fi cumva înţelese şi vom găsi şi noi un loc pe
pământ unde să trăim în lumină, câte zile vom mai avea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu