Cum a ajuns cultura în subordinea lumii materiale şi oamenii de cultură sub tutela statului. Principiul de funcţionare al statului de drept şi necesitatea înfiinţării noilor guvernăminte mixte

Steaua arzătoare cu opt raze ( ulei pe carton, 1997 ); Labirynt 1-2 ( ulei pe carton, 1997 ) şi afiş - Coloana prizonierelor neantului divin ( lemn de stejar ) 1991; autor: Constantin Milea Sandu

   Ca multe alte democraţii, mai mult sau mai puţin accelerate de aşa zisul model american de democraţie, refuzată la export, dar implementată cu forţa la nivel global, toate statele şi guvernele din lume sunt compuse din două mari părţi: cei care au fost votaţi, adică senatorii şi deputaţii, judecătorii şi procurorii, cei din parlament şi preşedintele, şi, a doua parte – birocraţia perpetuă de-a lungul timpului, cei care sunt în numeroasele agenţii guvernamentale şi în ONG-uri, inclusiv oamenii de cultură. Dacă democraţia este bine echilibrată şi funcţionează cât de cât corect, există şansa ca partea votată de public să controleaze partea birocratică, asigurând poporului o reprezentare reală în cadrul planului guvernamental. Aceasta ar putea fi partea benefică a democraţiei. Democraţie care vine prin “comunismul femeilor” din Republica lui Platon din Grecia anitică şi care de regulă funcţionează doar în statele mici şi sărace, cu cel mult cinci milioane de locuitori. Acum urmează partea malefică şi demonică, că doar de aceea se cheamă democraţie. Adică din grecescul “demos” care înseamnă popor şi “kratos” care înseamnă putere. Şi cum nu există popor fără demoni şi îngeri, e de la sine înţeles că, în timp ce o parte minoritară din guvern şi parlament urmează fără îndoială acest principiu benefic al îngerilor, o altă parte, majoritară, a demonilor, operează într-un deplin secret şi urmează propriul plan ascuns,  fără ştirea celor mulţi şi proşti, plan care este de cele mai multe ori complet diferit de cel public.

   Procedând astfel, prin pactul secret mereu încheiat fără succes, între puterea politică conservatoare sau “paleoconservatoare” şi birocraţia perpetuată de-a  lungul timpului, prin cei care conduc numeroasele agenţii guvernamentale în parteneriat cu ONG-urile şi cu oamenii de cultură, nu facem altceva decât să pierdem nucleul cel mai fecund şi mai valoros dintr-o societate civilă. Mai concret, pierdem rodul Renaşterii spirituale. Pierdem adevăratele valori  aristocratice ale creaţiei de idei, care spun Da! vieţii şi garantează viitorul.

    În economia mondială se spune că, dacă controlezi economia de piaţă în sistem centralizat se blochează sistemul. Cred că lucrul acesta este valabil şi în cultură. Deci nu este posibil să planifici dezvoltarea economică şi culturală în sistem centralizat. În acest caz, soluţia nu poate fi alta decât să-ţi foloseşti ideile şi talentul pentru a crea mereu forme şi produse noi. N-ai propuse noi, n-ai piaţă, n-ai nimic. Şi ne pierdem toţi în mulţime dacă alergăm alături de ceilalţi. Dar oare nu se întâmplă exact aşa şi în cazul culturii? Cu alte cuvinte, alergăm după globaliştii globalizaţi deja, care globalizează acum la greu în portofoliile lor toate industriile şi culturile, naţionale şi universale. Căci acestea sunt cele două mari contrarii şi contradicţii cu care se confruntă omenire: globalizarea lucrurilor şi noua tribalizare a persoanelor. Iar aceste două contrarii trebuiesc acum unite cu orice preţ într-un singur Sat Planetar, parcelat doar la nivel continental. Iar această mare unire nu se poate face altfel decât prin universul Artei-transformării. Nu prin universul tehnologic, care este o capcană, un fel de “cursă de şoareci”,  în aşa fel construit  încât să elibereze oamenii către nimic. Căci universul tehnologic este în mod sigur  o eliberare a omului către nimic: nu va trece nici şapte ani şi veţi vedea, pe pământ, peste două miliarde de oameni care vor tânji după muncă şi pensii pe care nu le vor mai găsi nicăieri.

    La ora actuală, un argument forte de ameliorare a umanităţii nu poate fi altul decât o investiţie serioasă în cultură, în arta cu sens, în arta înaltă cu deschidere către Idee, pentru o bună funcţionare a culturii, fie ea naţională sau universală. Personal, condamn arta subvenţionată de stat. Condamn arta pentru artă, dar nu reclam arta cu tendinţă, ci vreau să numesc cultură universală tot ce ţine de universul Artei-transformării. A transformării  Primului Principiu din care s-au ivit în copilăria umanităţii cei trei eoni distincţi: existenţa, forma şi beatitudinea. In acest moment greu, al sfârşitului istoriei celei mai mari înşelătorii umane, consider că am atins punctul terminus al cunoaşterii universului tehnologic, din care trebuie să se investească sume enorme în universul Artei-transformării, pentru a se putea ameliora umanitatea la nivel global şi a menţine echilibrul între aceste  două universuri care conduc omenirea.

   Ipoteza mea de lucru în Arta-transformării şi predicţia mea pănă în anul 2081, în ceea ce priveşte universul social-planetar şi galactic-universal, le puteti gasi în articolul “ Despre legea universului galactic şi alungarea bestiilor triumfătoare dintre noi, după eşecul comunismului şi capitalismului”, publicat în revista de cultură Confluenţe Româneşti.

   Cu alte cuvinte, chiar dacă ne place sau nu ne place, sau mai degrabă nu vrem să recunoaştem transcendenţa culturii şi rolul ei de a transcende mai multe lumi într-una singură, trebuie spus în modul cel mai clar că: Nu se poate construi o lume materială fără ca aceasta să fie subordonată culturii, fie ea naţională sau universală, pentru aşi regăsi bunăstarea, armonia şi adevăratul sens al vieţii. Orice inversare a acestei ordini spirituale lăsate de Dumnezeu pe pământ, conduce, mai devreme sau mai târziu, la negarea omului. Această politică mondială şi această piaţă economică, sau economie de piaţă liberă, globalizată, este rezultatul culturii şi nu invers.

   Democraţia pe care o suportăm azi nu este interesată de cultură şi artă cu sens, cu deschidere către Idee. Arta a devenit un bun colectiv doar în măsura în care artiştii şi scriitorii sunt înregimentaţi de partidele care ne fărmiţează şi de ideologiile care ne ameţesc. Arta e bună numai după ce statul o cumpără şi o legiferează ca pe o prostituată de lux pentru propria lui distracţie şi pentru a experimenta cu ea mereu alte dogme şi doctrine din ce în ce mai primejdioase.

   Iată de ce consider că, atunci când cultura, ştiinţa şi religia ajung sub tutela statului, statele de drept din Europa, guvernele şi agenţiile guvernamentale, ONG-urile şi societăţile civile, inclusiv cele din FDSC, încep să se autodistrugă reciproc până în faza finală de degradare totală a umanităţii. Din acest principiu de funcţionare a statului de drept, se poate lesne înţelege cine sunt cei din “Societatea deschisă şi noii ei duşmani”, cine sunt marii artişti creatori de sistem, cine munceşte şi creează şi cine culege roadele, cine se luptă să supravieţuiască prin muncă şi creaţie şi cine acumulează succesul şi bogăţii materiale nelimitate în detrimentul succesului spiritual şi cultural. Fără îndoială, mai devreme sau mai târziu, cultura, ştiinţa şi religia vor trebui scoase definitiv de sub tutela statului, pentru a se creea special pentru aceste arte liberale o cetate ideală a Artei-transformării, care să funcţioneze în sisitem autonm în afara statului.

    În România de 23 de ani s-a văzut că cel mai sigur mod de a acumula succes este să căpușezi bugetul statului, până la degradarea  totală a ţării. Că doar nu să dezvolți propria ta afacere românească, în industie, agricultură, sau cu atât mai greu în domeniul culturii, învăţământului sau sănătăţii! O căpușare faină de câteva miliarde de euro pe an nu strica, pentru cei care sunt în reţea la butoane şi au relaţii directe cu oamenii politici sau cu mediul de afaceri, nu-i aşa? De exemplu, în loc să investeşti în cercetare şi să construieşti o nouă  industrie autohtonă, este mult mai uşor să intermediez aducerea în ţară a câtorva sute de supermarketuri şi să transformi o ţară verde şi un popor, cu un potenţial uriaş de creaţie, într-o populaţie de ronţăitori de alimente din hidrocarburi. Practic, noi nu mai suntem de vreo 23 de ani un popor; suntem o populaţie de pensionari, de şomeri şi de emigranţi de ordinul milioanelor, conduşi de o gaşcă de politicieni corupţi şi de birocraţi, pe care îi alegem din patru în patru ani, pentru ca numai ei să trăiască bine în birouri, iar acolo, sus, în guvern şi în parlament, ca în “sânul lui Adam”. E mult mai uşor, nu-i aşa? să  intermediezi cumpărarea de mobilier pentru birouri, şcoli şi grădiniţe sau a noptierelor la un mare spital, pe care să le aduci cu vaporul din China sau din mai ştiu eu unde, decât să le fabrici în România şi să creezi noi locuri de muncă! Doară nu îţi trebuie cultură, ştiinţă şi doctorat pentru astfel de intermedieri; îţi trebuie numai o firmă fantomă pentru căpuşat statul şi un pic de istețime şi bineînţeles telefonul cu firul roşu, albastru sau portocaliu.

   Oameni buni, haideţi să trezim odată întreaga spiritualitatea europeană din ameţeala asta a istoriei celei mai mari înşelătorii umane, măcar în ceasul al 13-lea. De vreme ce spiritul s-a născut sub semnul luminii, el trebuie să iasă la lumină din întuneric şi negaţie. Pentru că Europa a fost, este şi va fi, din totdeauna, leaganul civilizaţiilor lumii. Dacă nici măcar acum, când am intrat cu toţii în cel de-al doilea val de criză mondială, când vedem deja că până şi banii se fac şi circulă în lume fără acoperire, în proporţie de 80% virtual, nu ne gândim serios să investim în cultură, în artă cu sens, cu deschidere către Idee, către cercetare, sănătate şi învăţământ de performanţă, înseamnă că ne merităm conducătorii pe care îi alegem în ţară şi în Parlamentul Europei; înseamnă că ne merită soarta de cetăţeni europeni de categoria a doua. Înseamnă că  vom ajunge exact aşa cum a profeţit Emil Cioran despre poporul român şi destinul Europei. Un popor fără cultură dispare din istorie. Un popor fără istorie dispare din cultura universală. Iar istoria adevărată este ştiinţa faptelor care nu se repetă.

   Vreţi să redresăm Uniunea Europeană şi să salvăm această ţară verde, numită de toţi comentatorii antichităţii Terra Mirabilis ? Avem două soluţii: 1. Să investim acum, în următorii şapte ani, 30% din bugetul UE  în cultură. 2. Să înfiinţăm o structură culturală, europeană şi universală, care să funcţioneze într-un sistem autonom, în afara statelor, în aşa fel încât cultura să nu mai rămână în subordinea lumii materiale şi oamenii de cultură  sub tutela  statului. Avem nevoie pentru aceasta de un minister al Artei-transformării şi de oameni de cultură  înţelepţi, de savanţi şi de intelectuali cu o viziune nouă, social-planetară şi galactic-universală. Şi de o singură firmă privată naţională care să înfiinţeze un astfel de minister al Artei-transformării. Singurul, poate, care ar mai putea vindeca economic şi cultural această ţără şi acest continent, Europa, leagăn al civilizaţiilor lumii, de toate maladiile creaţiei, de toate depresiile şi de toate conflictele dintre familii, clanuri şi naţiuni.

   După cercetările mele de peste 35 de ani în arta formelor sculpturale, consider că acum, mai mult ca oricând în ţară noastră şi în Europa, avem nevoie de o formă nouă de guvernământe mixte şi de o singură Constituţie europeană. Voi fi întrebat, poate: ce legătură au formele sculpturale cu guvernămintele mixte? Sau: sunt eu oare vreun prinţ sau legiutor, ca să scriu despre politica europeană sau mondială? Răspund că nu sunt legiuitor, şi tocmai de aceea scriu despre politică.  Dacă aş  fi legiuitor nu mi-aş mai pierde timpul să spun ce trebuie făcut: aş  face pur şi simplu ce trebuie făcut sau aş tacea. Fiind născut într-o ţară verde, numită de toţi comentatorii anitichităţii Terra Mirabilis, mă consider şi mă recomand un prinţ ţăran, un cioplitor în lemn al unui alfabet arhaic şi ancestral şi un artizan creator de Coloane infinite, care ştie cel mai bine ce stă şi ce nu stă în picioare în Europa şi în întrega lume.

   Acum, să revin la necesitatea de a forma noi guvernăminte mixte în Europa. Un lucru vreau să precizez de la început, să nu se facă o confuzie: când vorbesc de guvernăminte mixte nu mă refer doar la structura lor teritorială, simplă sau mixtă, ci mă refer la necesitatea de a se înfiinţa aceste noi guvernăminte mixte chiar prin amestecul raselor. Dar mai bine să intru direct în subiect şi să spun cum văd eu lucrurile: Blestemul rasei umane spune că toate miturile ei sunt deopotrivă de adevărate şi de vulgare. Exemplul cel mai elocvent, în acest prim caz de conştiinţă, este dat de nihilismul pur ( al lui Abel ) şi nihilismul vulgar ( al lui Cain ) Şi numai puterea nesăbuită şi religia fanatică  le face pe unele rase mai “adevărate” decât celelalte, şi pe celelalte rase mai “vulgare” decât alte rase. Insă atunci când reuşeşti să amesteci rasele între ele, distribuţia puterilor politice şi religioase este pe calea cea buna, cu atât mai mult cu cât reuşeşti să alcătuieşti guvernământe mixte din cât mai multe rase umane, în fiecare popor european.

   Acum, voi încerca să explic cum văd naşterea unei noi  Constituţii europeane, evident cu aplicaţie în literă de lege în toate cele 27 de state europene, inclusiv celor care vor mai adera. Pentru început, consider că avem nevoie de două ministere de bază: un minister al Artei-transformării şi un minister al tehnologiilor ultramoderne. Apoi trebuie încheiat , la nivel european, un fel de “armistiţiu de rasă” între toate popoarele Europei şi între aceste două ministere, care conduc de fapt lumea prin cele două sfere de influenţă care interferează între ele la confluenţa dintre bioluminiscenţa solară şi magnetismul biotopului nostru terestru. Este vorba de sfera social-planetară, care funcţionează prin exerciţiul Artei-transformării. Şi de sfera galactic-universală, care funcţionează doar la nivel tehnologiilor ultramoderne. După care vom putea dezvolta şi construi o Casă Virtuală Europeană Mixtă. Sau mai degrabă aş numi această casă Casa Culturilor Matrifocale ( sau matrilocale)  din care se va naşte, prin amestecul raselor, noile Societăţi civile europeane, atestate genetic prin amestecul raselor, care vor colabora în reţele de socializare, precum Facebook sau Twitter, prin această Casă Virtuală sau Casă Matrifocală, în parteneriat în primul rând cu cele două ministere de bază pe care le-am numit mai sus, apoi cu alte zece ministere de dezvoltare durabilă de produse noi şi bunuri materiale, ecologice şi culturale.

   In concluzie, doresc să subliniez, două aspecte importante, în cazul în care există înţelegerea necesară şi percepţia de a se realiza aceste deziderate mai sus menţionate, la nivel european:

   I. Universul social-planetar şi galactic-universal funcţionează pe principiul celor 12 lasere biofotonice, dintre care şase sunt superioare, recent descoperite la noi în ţară, şi probabil şi în Europa. Acestea 12 lasere sunt: moleculari, membranali, nucleari, celulari, organo-spaţiali, organo-sociali, planetari, astrocitici, acrocentrici, octogonali, galactici şi universali. Primele şase lasere sunt subordonate organismului vegetal, animal şi uman, iar celelalte şase lasere superioare sunt destinate nivelului de comandă al organismului energetic-informaţional. Se pare că la noi în ţară nu se doreşte să se investească pentru înfiinţarea primului Institut Internaţional al Bioluminiscenţei. Există o iniţiativă în acest sens, iniţiată de doamna Daniela Mariana Manu şi domnul Traian D. Stanciulescu, împreună, primii cercetători şi specialişti renumiţi în domeniul bioluminiscenţei şi laserilor biofotonici. Voi fi întrebat, desigur: de ce nu se doreşte să se dezvolte acestă sţiinţă esenţială pentru viitorul omenirii ? Răspund că nu se doreşte pentru că cineva, ştim noi cine, a oprit  încă din 1991, la nivelul social-planetar, evoluţia naturală a ştiinţei viului şi continuă să opereze de peste 22 de ani doar la nivelul universului tehnologic cu sisteme cu lasere moarte şi reci.

  

   II. Adevărata societatea civilă nu se poate construi şi dezvolta decât de jos în sus, adică de la baza societăţii, care este familia, nucleul cel mai fecund al umanităţii.  Iar această dezvoltare a societăţii civile va fi posibilă în ţară noastră şi în Europa doar atunci când motoarele evoluţiei naturale a ştiinţei viului vor fi pornite de cele 6  lasere biofotonice superioare, care nu pot funcţiona decât la nivelul de comandă informaţional-energetic al universului Artei-transformării. Iată de ce consider că, dacă nu vom investi în universul Artei-transformării şi vom continua colaborarea şi parteneriatul doar cu universul tehnologic, de sus în jos, adică de la guvernele marionetă  la ONG-urile finanţate de oculta mondială, omenirea nu va avea o societate civilă adevărată, ci doar o formă hibridă şi periculoasă de sclavie modernă, în care în mai puţin de şapte ani vom fi prinşi toţi, dar absolut toţi, ca într-o “cursă de şoareci”, în cea mai monstruoasă experienţă umană fără precedent în istorie.

    În finalul acestui articol doresc să mai adaug un aspect istoric din ultimii patru sute de ani: acela că, aceste guvernăminte mixte funcţionau foarte bine, prin “amestecul raselor” , în perioada Renaşterii italiene, între anii 1400-1600, atunci când adevăratele valori aristocratice ale creaţiei artistice şi a spiritului înalt spuneau Da! vieţii şi garanta viitorul oamenilor, prin Adevărul Creaţiei, alternativă la toate ideile şi credinţele religioase. Când această Renaştere spirituală a fost oprită de inchiziţie prin reforme şi contra reforme politice şi religioase, odată cu arderea pe rug, în anul 1600, a lui Giordano Bruno, în istorie se stinge acea epocă de creaţie şi gândire îndrăzneaţă în care cunoaşterea Universului social-planetar şi galactic-universal era inseparabilă de eros şi magie, în locul ei instaurându-se epoca universului tehnologic, care în prima fază ne-a castrat imaginaţia, iar acum ne eliberează de peste patru sute de ani către nimic.  

   Vă mulţumesc pentru atenţia acordată !