Coloana soarelui de vis: Jurnal de Atelier I - Agonia Uniunii Europene - eseu (2-3-4) Fragment din 144 de Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X

Foto:” Stemă românească cu înger” (Diam:60 cm), 1996.

Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor,

dragi prieteni, pământeni şi nepământeni de pretutindeni şi de oriunde vă aflaţi la orizontul misterului – o zi bună să vă dea Dumnezeu, cer înalt şi idealuri pe măsura Cerului cristalin!

Vă trimit spre lectură şi analiză partea a doua a eseului Agonia Uniunii Europene - între o religie a urii (islamul coranic) şi o religie a iubirii (“comunismul creştin”)

UNIUNEA EUROPEANĂ e ANTI-EUROPA. În realitate Noua Ordine Mondială (NWO) este Noua Ordine Comunistă Europeană şi ultimul experiment politic utopic, care se aplică acum printr-o structură de forţă la nivel social-planetar de nişte codoşi demenţi şi frustaţi, globalişti şi globalizaţi, dar lipsiţi de viziune, ce nu mai urmăresc altceva decât propria lor suprimare, şi bineînţeles eliminarea noastră. Pentru că au înţeles principiul câştigătorului şi regula imuabilă care guvernează existenţa lumii: când nu mai e nici o târfă de lux, nu mai sunt nici codoşii demenţi care să exploateze popoarele. Această regulă a jocului cu “conştiinţelor murdare” (prin “cuget deci exist”) va trebui schimbată cu o altă “metodă cartesiană” de “dezvrăjire a lumii”, în care implicarea femeilor şi bărbaţilor în jocul sorţii să fie: Moarte sau Glorie şi Onoare.

Atâta timp cât onoarea femeii va sta sub ombilic, nici o femeie nu va fi liberă. La fel se întâmplă şi cu bărbaţii, inventatori de sisteme ce se fondează exclusiv pe construcţia lor interioară: atâta timp cât onoarea lor nu se mai bazează pe Dumnezeu şi pe ştiinţa zeilor, pe Ideile mari precum Infinitul şi Eternitatea, aceştia vor rămâne doar nişte copii până la vârsta de o sută de ani, sub protecţia Marilor Mame, practicând trei jocuri de putere care pot interveni tragic în jocurile minţii – astfel pot muri oameni, în timp ce mintea lor desfăşoară harta jocurilor pure. Aceste trei jocuri de putere sunt: jocul “Copilului care joacă Dame” (din marile Familii Regale), jocul cu Dionysos-copil (din Aristocraţia neagră) moştenitor al tatălui său, Zeus, şi mâncat de Titani) şi jocul de-a Dumnezeu cu Cristos-copil.

Atâta timp cât Marile Mame de popoare transmigrează doar dintr-un corp de femeie într-altul, fără o selecţie genetică de rigoare, noi, bărbaţii, nu suntem altceva decât nişte copii orfani şi nefericiţi, pe cale de dispariţie. Atâta timp cât o Femeie naşte una din cealaltă acelaşi copil, un copil cu o faţă de soare în două mâini din care se naşte, în chiar clipa aceasta, un alt copil cu o dublă-faţă, divină şi umană, una de Soare iar cealaltă de Lună întoarsă mereu spre o simplă “Coloană a soarelui de vis” – noi, bărbaţii, fără o selecţie genetică a sămânţii de Inteligenţă Luminoasă, nu suntem altceva decât “carne de tun” în jocurile de putere a “conştiinţelor murdare”.

Probabil că foarte puţini îşi dau seama de asta şi, orice-ar fi, pentru ei nutresc un anumit respect. Pentru că sunt cei mai puri comunişti, vreau să spun comunişti creştini care nu-şi fac nici o iluzie, spre deosebire de comuniştii anticreştini, nihilişti şi vulgari, marxişti şi nazişti, care sunt întotdeauna în slujba vreunei utopii.

De multe ori m-am întrebat: mai există, oare, vreun Atlant sau un etrusc-român rătăcit, scăpat teafăr dintr-o civilizaţie abolită, rasă de pe suprafaţa pământului de romanitate, aşa cum au fost rase Marile Mame de către creştinism şi islamism până în comunismul de azi?

Abia acum trăim cu poftă nebună în plin comunism, după modelul de “comunism al femeilor” din Republica lui Platon din Grecia antică. Pentru uni oameni - oamenii creştini – va fi un “comunism creştin”, înălţat pe ruinele comunismului şi capitalismului sionismului internaţional; pentru ceilalţi oameni - oamenii fără destin – va fi un comunism marxist şi nihilist, nazist şi vulgar, sălbatic şi agresiv. “Diavolul sunt ceilalţi oameni”, spunea nu tare de mult filozoful francez, existenţialistul J.P. Sartre. Dacă mai există cu adevărat unii comunişti, aceştia sunt nişte legionari comunişti creştini, extrem de fanatici şi de religioşi, care vor face caz de doctrină “comunismului creştin” mai mult chiar decât fascismul celei de-a patra Romă puritană şi nazismul de matriarhatul Walkiriilor Angelei Merkel.

Există deja o formă de” comunism creştin arhanghelesc” care se experimentează acum în Europa (de femeile cu predilecţii creştine), şi un alt “comunism creştin” al evangheliştilor arhonţi din SUA. Aceşti comunişti creştini cred că, distrugând trei sferturi din lume, vor izbuti să facă din restul un paradis. Ei cred că aceşti oameni trebuie distruşi printr-o mare jertfă colectivă (“Armaghedonul Templului lui Solomon”), pentru a se instaura paradisul” comunismului creştin”, mizând pe “Noua Ordine Mondială Comunistă”, cu un viitor multicultural, iudaic nu numai creştin.

Paradisul prin distrugerea omenirii, aceasta este esenţa ultimei utopii comuniste, ce se încearcă acum să fie introdusă în lume sub forma acestui” comunism creştin”, fanatic, nihilist şi extrem de agresiv. Ei afirmă că, pentru ca să triumfe această nouă formă de” comunism creştin”, care va fi mult mai sinistru decât defunctul Imperiu Maculist al URSS-ului, n-ar trebui să existe nici Cain, nici Abel. Pentru că Abel şi Cain au fost primii doi mari anticreştini, anticomunişti, anticapitalişti şi anti-feminişti din istorie. Adică, nişte paraziţi sociali, avortoni gregari şi exploatatori, care trebuiau amândoi eliminaţi din primul program genetic (PIG), nu numai Abel.

În Gnozele dualiste ale Occidentului (Capitolul VII, 3. Crearea omului şi în Capitolul IX, 4. Istoria rasei omeneşti), Ioan Petru Culianu ne dă amănunte importante asupra posterităţii Marelui Arhonte şi a lui Adam. În Crearea omului aflăm, de pildă, acest păcat antecedent:” Arhontele, care este aici tatăl Evei, o doreşte pe propria sa fiică şi din acuplarea lor apare monstruosul Cain; la rândul lui, Cain se acuplează cu mama sa Eva şi produsul incestului în cerc închis sunt Abel şi două gemene: Înţelepciunea Vremilor, care va fi soţia lui Abel, şi Fata Corupţiei, care devine soţia lui Cain”. Iar în Istoria rasei omeneşti aflăm detalii despre păcatul originar:” Dumnezeu a acceptat să-i trimită sufletul omenesc lui Samael, la promisiunea acestuia că rasa cea nouă va avea să umple golurile lăsate în cer de îngerii căzuţi. Dar, invidios din nou pe Dumnezeu, Samael nu-şi ţine făgăduinţa şi se împreunează cu Eva pentru a pângării toate generaţiile viitoare. Rodul acestei crime sunt Cain şi sora lui, Calomena. De la Adam, Eva zămisleşte pe Abel, care este omorât de Cain. Ca să-l pedepsească pe Samael & Satanael, Dumnezeu îi luă particula – el, lipsindu-l astfel de puterea lui creatoare: Satan deveni o fiinţă diformă şi întunecată, pe care Dumnezeu în bunătatea să îl lasă totuşi să domnească peste lucrurile create de el. Următorul episod din istoria umanităţii este relatat astfel: îngerii se unesc cu fiicele oamenilor şi fii lor, uriaşii, se ridică împotriva Arhontelui, care-i va distruge prin potop, salvându-l numai pe sincerul sau adorator, Noe.”

Bine era să-i fi pedepsit atunci Dumnezeu pe amândoi, şi pe Cain şi pe Abel, astăzi n-am fi avut nici comunism, nici capitalism şi am fi trăit fără Înţelepciunea Vremilor şi Fata Corupţiei, toţi fericiţi cu o singură demnitate umană, liberi de orice constrângere şi cu egalitate de şanse, iubindu-ne uni cu alţii cu Iubirea care există dinaintea Facerii Lumii.

Ca să triumfe “comunismul creştin feminist”, n-ar trebui să existe nici nici Cain, nici Abel. În Noua Ordine Comunistă anticreştină din Uniunea Europeană a lui Cain în care capitalismul lui Abel încă n-a murit de tot, nu este posibilă o “Cetate ideală a ştiinţei şi culturii” sau o Civilizaţie a Iubirii, cu o iubire frăţească autentică. Şi nici apelativul de profeţii mari şi mici – în ebr., “navi” şi “neviim” -, ori sintagma “fraţii de predilecţie” ai creştinilor, impusă simbolic de papa Ioan Paul al II-lea, mizând pe o Europă iudaică creştină, nu se mai “leagă” acum în Europa secolului XXI. Chestiunea este în primul rând de refacerea posterităţii Adam şi Eva într-un nou “pat genetic” şi stabilirea unui program genetic cu rigoare ştiinţifică, printr-un nou Program Terra – PIG.

Fără Cain şi Abel, am putea trăi fără comunism şi capitalism, aşa cum a fost în Iliada lui Homer, în urmă cu circa trei milenii, într-o orânduire gentilică, în care toate bunurile materiale şi valorile culturale şi spirituale să fie stăpânite în comun, în care participarea femeilor şi a bărbaţilor la jocul sorţii să fie: Moartea sau Gloria şi Onoarea. Fără Cain şi Abel, am putea trăi într-o societate fără clase, fără bani, fără state, într-o cetate ideală a ştiinţei şi culturii de Idei, în care cei mai slăbiţi dintre oameni şi ahtiaţi după avere, să-şi împartă averea şi să-şi dăruiască talentul şi ştiinţa fără să aştepte altă răsplată, decât aceea de “a trăi în viitor” într-o Civilizaţie a Iubirii, cu cerul înstelat deasupra noastră şi cu Iubirea care există dinaintea Facerii Lumii în noi.

Cu alte cuvinte, avem încă “liberul arbitru” ca să decidem forma de guvernământ al viitoarelor State Unite ale Europei (republică sau monarhie) tipul ideal de stat (cultural sau “contra-cultural”) şi în care “triunghi civilizator” vom trăi în viitor: în “Triunghiul europei iudeo-creştină” Ierusalim-Atena-Roma sau în “Triunghiul sociologic american” Paris-Londra-Washington? Sau acceptăm resemnaţi Jocul serios (“Iocari serio”) cu “Tripleta-dublă” în programul de “deprogramare” a statelor din UE: prin Programului Terra PIG (programul de inginerie genetică - un atac extraterestru asupra omenirii), combinat cu Programul Terra Mirabilis (lemuriano-atlanteeano-danubiano-pontico- gnostic)?

În ceea ce mă priveşte, eu încă mai cred că este posibilă acum o astfel de societate cu idealuri înalte, cu “oraşe-state” şi “cetăţi-ideale-virtuale” (fictive), unde toate bunurile materiale, morale şi spirituale, care aparţin de civilizaţia noastră (occidentală), să fie inventariate şi păstrate într-o “Capsulă a timpului”, care să cuprindă întreaga ştiinţă a zeilor creştini şi paleocreştini: cu “Cinci testamente” (nu numai două: Sara şi Agar), “Şapte rase şi Şapte Epoci Culturale”, la care să aibă acces întreaga omenire. Mai concret, vreau să trăiesc într-o societate ideală unde Adevărul Creaţiei şi Iubirea va învinge minciuna şi ura. Se poate trăi în viitor prin Iubire, în lume, şi dincolo de lume, prin Adevărul Creaţiei - alternativa la Istoria ideilor şi credinţelor religioase.

Prin urmare, nici Biblia (pentru că practică în Occident o falsă religie a iubirii), nici islamul coranic (pentru că practică în Orient o religie a urii), nu mai sunt bune. Şi trebuie să apară o nouă religie a Iubirii care există dinaintea Facerii Lumii, sub forma ”comunismului creştin feminist”, sub patronajul Sfintei Mame a lui Dumnezeu. Ei bine, dacă e vorba de un “comunism creştin feminist”, sub patronajul Sfintei Mame a lui Dumnezeu, cu acesta sunt şi eu de acord.

Ceea ce explică, de altfel, de ce Biblia şi Coranul s-au dovedit a fi până azi incompatibile între ele. Coranul pentru că, prin apariţia către anul 615 a ultimului profet pe linie creştină, Mahomed, a întrerupt relaţia directă a oamenilor creştini cu Dumnezeu şi cu Sfânta Familie. Şi Biblia pentru că în 1444 de ani, prin aşa zisă” religie a iubirii”, a permis islamului lui Mahomed, care practică o religie a urii, să maltrateze inimile Fecioarelor Lucrătoare-de-lumină din Europa & Occident, preschimbându-le inimile în “conştiinţe murdare”.

Această mare jertfă de” duh şi sânge” va trebui odată plătită printr-un război cosmic, cu o bătălie de proporţii universale, altminteri eonul Dracului ne termină pe toţi pământenii. Căci cine dă sânge fără să ia duh este la fel de sărac/săracă ca cel/cea care dă duh fără să ia sânge. Ceea ce justifică acum eliminarea lui Cain şi Abel din noul program genetic (PIG), alungarea bestiilor triumfătoare dintre noi, şi refacerea posterităţii perechii Adam-Eva, în varianta Adam şi nouă Evă Diana Sancta Potentisima, într-un nou” pat genetic”.

Prin urmare, aici este vorba de a schimba pe “scara creaturală” sensului întregii axe creştine cu noua axă creştin-feministă, în varianta Maica Domnului, Maria Magdalena, Diana Sancta Potentisima, Diana Artemis Bendis, Zeiţa Eurinome – Zeiţa Extazului – şi, eventual, Diana-Luna-Hecate. Cum o să se împace islamul şi iudaismul cu această patroană a vrăjitoarelor D-L-H numai Dumnezeu ştie, noi nu ştim!

Oricum, această nouă axă creştin-feministă este posibilă doar printr-o Cultură matrifocală paşnică, aşa cum a fost în vechea Europă în urmă cu 7527* de ani (după calendarul atlant), care s-a păstrat până la apariţia către anul 615 a profetului Mahomed, când cultul zeilor tribali a respins pe ultimul plan vechea religie astrală a Soarelui, Lunii şi a lui Venus.

(Anul 7527*: “De la moartea lui Kronos şi naşterea lui Poseidon, până la naşterea Celor Doi Zalmoxis, au trecut 48 de secole. Cum ultimul eveniment a fost la anul 713 î.e.n., înseamnă că primele au fost la 5513 î.e.n., întâiul an din calendarul atlant. Astfel, în anul 2000 modern, noi ne-am aflat, după calendarul atlant, în anul 7513. Dacă ne-am fi luat după “cursul anilor de la Adam”, calendarul paralel al românilor din Evul Mediu pentru era noastră, în anul 2000 ne-am aflat în anul 7508. Deci, diferenţa dintre calendarul atlant şi cel românesc medieval este de doar 5 ani.” (citat din “Atlanţii din Carpaţi” de Adrian Bucurescu)

Pentru că eonul Dracului ştie că mai are puţin de trăit pe pământ, până la instaurarea acestei noi religii a Iubirii prin Apocalipsul Sfintei Mame a lui Dumnezeu, noi, creştinii (fraţii de predilecţii ai ortodoxiei), vom continua să trăim guvernaţi şi terorizaţi de o cohortă de demoni sublunari, conduşi de Satan în cea mai pură formă de agresivitate umană, prin metode anticreştine, anti-feministe, anticomuniste, anticapitaliste şi antie-cologice, precum foamea, frigul, frica, întunericul minţii, singurătatea atomică şi negarea negaţiei. Şi nu ne dăm seama de lucrul acesta, pentru că nu am studiat îndeajuns “Istoria ideilor şi credinţelor religioase” de Mircea Eliade şi de Ioan Petru Culianu. Sau măcar să fi studiat “Dacia preistorică” de Nicolae Densuşianu, “Getica” de Vasile Pârvan şi, bineînţeles, Biblia şi Coranul şi tot am fi înţeles ce se întâmplă cu noi, cu lumea creştină şi cu lumea islamului coranic.

Toate riturile sociative religioase, integratoare şi compensatorii, se fac şi se desfac prin aceste două mari religii, creştinismul şi islamul coranic, care au la bază iudaismul şi cele Două Talmuduri: de la Ierusalim şi din Babilon. Iar noi suntem doar manipulaţi prin triadă: sexualitate, agresivitate, frică, ca să nu putem înţelege esenţa acestor religii. De aceea există până azi “crime cu semnificaţie rituală” şi “crime cu semnificaţie intelectuală”, începând de la stareţul calabrez Gioacchio da Fiore* până la Giordano Bruno, Mihai Viteazul, Constantin Brâncovenu, Nicolae Iorga şi Ioan Petru Culianu. Acesta din urmă fiind unul din cei mai mari savanţi şi istorici ai religiilor din lume, care a anticipat, începând din anul 1982, toate marile schimbări de paradigmă din lume, dar care a fost asasinat în 1991 de bestiile triumfătoare, la 41 de ani, în cea mai înaltă şcoală a religiilor din lume, la Divinity School din Chicago.

*Stareţul calabrez Gioacchino da Fiore (1135-1202) a primit către anul 1155 prin revelaţie divină viziunile libertăţii, egalităţii şi demnităţii umane. Însă, tot atunci, pentru că aceste viziuni nu conveneau bisericii romano-catolice, au fost furate de Sfântul Toma din Aquino (1225-1274), pentru a rescrie în întregime sistemul teologic prin Summa Theologiae. Iar Giocchino a fost atacat de Sfântul Bonaventura şi condamnat prin protocolul din Anagni. După apocalipsul lui Gioacchino, primit prin revelaţia Sfintei Mame a lui Dumnezeu, omenirea urma să trecă prin trei stări modificate ale conştiinţei, prin trei Revelaţii: Revelaţia Iubirii care există dinaintea Facerii Lumii; a Dragostei de Natura-Mamă şi de Sfânta Familie; şi a Contemplaţiei şi a Eliberării prin Meditaţia transcendentală la Templu Soarelui. În cea de-a treia revelaţie, oamenii urmau să intre în relaţie directă cu Divinitatea, cu Sfânta Mama a lui Dumnezeu, Dianei Sancta Potentisima, adevărata regină coeli, Stea mântuitoare care mijloceşte în folosul oamenilor. Astfel, am fi avut azi o Pace de o mie de ani, toţi oamenii ar fi fost eliberaţi de sclavie, ar fi devenit prieteni, egali şi onorabili, cu o singură demnitate umană, care le-ar fi permis tuturor să fie egali şi să se iubească. Se pare că Gioacchino a primit viziunile” prin vis” sau” prin chemare”, transmise telepatic de către o fiinţă feminină din lumea cealaltă, probabil, prin Eurynome - Zeiţa Extazului - sau direct de la Diana Sancta Potentisima, dezvăluind o realitate transcendentă, solară, care era deopotrivă temporală, în măsura în care preconiza o mântuire eschatologică a omenirii prin regina coeli, Sfânta Mamă a lui Dumnezeu, şi spaţială, în măsura în care implică o lume nouă, supranaturală, solară. Şi chiar asta a deranjat biserica romano-catolică: faptul că omenirea urma să se mântuiască prin Iubirea Sfântei Mame a lui Dumnezeu, a cărui Iubire există dinaintea Facerii Lumii, şi nu prin cultul morţii, prin Apocalipsul lui Pavel şi prin Misterele Sfântului Apostol Ioan şi ale Sfintei Fecioare.

Revin acum la agonia UE pentru că, dacă nu ne vom cunoaşte bine zeii, sfinţii (profeţii mari şi mici) şi Marile Mame, dar şi noii duşmani, asasinii economici şi culturali cu care avem de luptat, nu vom izbuti să ieşim la lumină, să surprindem structura şi funcţionarea lumii, de la început până la sfârşit, prin elementul românesc.

Dacă ne vom redescoperii zeii şi sfinţii pe care i-am pierdut, şi pe Marile Mame pe care le-am degradat, va exista viitor. Dacă nu, nu!

“Voi, românii, sunteţi ultimii “Euro-iobagi” ai Germaniei”. Chiar aşa ne numeşte laureatul Premiului Nobel pentru Economie, Sir James Mirrlees, din Marea Britaniei, care ne recomandă ca soluţie de salvare a ţării, ieşirea noastră din UE şi din NATO. “Toate rădăcinile voastre sunt clătinate, iar acestea nu se mai pot repara acum, pentru că nu mai poţi repara sursa de putere, atunci când puterea ajunge în mâini străine”, ne spune laureatul Premiului Nobel pentru economie, Sir J.M.

Un sculptor atlant, făuritor de Coloane infinite şi de Cruci cosmice ce oscilează prin Stâlpul Central sau “Coloana soarelui de vis”, sfătuieşte pe toate Preotesele Soarelui şi pe Fecioarele Lucrătoare-de-lumină să-şi construiască Ashramuri gravate cu “Steaua arzătoare cu opt raze”, pentru a se putea conecta prin acestea la Templul Soarelui - la “Staţia Cubului dumnezeului biblic” şi la Biserica Învierii lui Cristos-copil. Şi împreună cu preoţii Străjeri ai Sfântului Graal să începem reforma noii Biserici creştine pe noua axă creştin-feministă, după modelul Apocalipsului Fecioarei de Lumină şi Apocalipsului Sfintei Mame a lui Dumnezeu, pe numele lor adevărat Diana Sancta Potentisima şi Zeiţa Eurinome – Zeiţa Extazului!

Dar asta numai dacă nu aţi intrat deja în “Armaghedonul Templului lui Solomon” sau dacă nu jucaţi deja (“Iocari serio”) la “Tripleta-dublă” în cele două programe de “deprogramare” a Statelor Lumii: Programul Terra PIG – ET-X-Y-Z şi Programul Terra Mirabilis.

Eu spun că suntem deja guvernaţi de Programul Terra PIG, un program genetic sub comanda ET-X-Y-Z, guvernaţi de aceşti asasini economici şi culturali, extraeuropeni, de un amestec de comunişti marxişti şi nazişti, nihilişti şi vulgari, anticreştini şi anti-feminişti, extremi de violenţi, pentru că sunt deja hibridizaţi, aflaţi în comă tehnică şi politică la nivel social-planetar, ajunşi acum în cea mai pură formă de agresivitate umană.

“În România (n.n: şi în UE) trăieşte bine cine e comunist zberăcios, complet idiot şi canalie!”, ne spunea în ultimul interviu Alexandru Paleologu.

Părerea mea este că în România şi în Europa vom trăi bine doar atunci când vom deveni toţi nişte “comunişti creştini”, pe o nouă axă creştin-feministă, aşa cum am încercat s-o descriu mai sus, urmând modelul Apocalipsului Sfintei Mame a lui Dumnezeu, modelul preoţilor solari şi ai Străjerilor Sfântului Graal şi modelul Fecioarelor Lucrătoare-de-lumină, care practică Meditaţia transcendentală în Templul Soarelui.

Noi, românii, avem misiunea să unim cele zece triburi atlante în România – ţara verde numită de toţi comentatorii antichităţii Terra Mirabilis – să unim pe toate Ielele şi Amazoanele noastre atlante în Grădina Maicii Domnului cu Walkiriile matriarhatului Angelei Merkel din UE, şi împreună cu Fecioarele Lucrătoarele-de-lumină să salvăm Europa şi lumea întreagă. Căci aceste Iele, Walkirii şi Amazoane sunt la origine cele mai înverşunate Amazoane atlante, care atunci când se aruncă în luptă dreaptă nu cruţă pe nimeni şi mătură totul în cale.

Reamintesc care au fost cauzele falimentului economic al UE, pentru a înţelege bine ce se întâmplă cu noi şi unde ne aflăm acum, la începutul anului 2014.

”În timp ce SUA şi Japonia au ieşit din recesiune (n.n: au ieşit din recesiune cu” Tiparniţa” dolarului şi a yenului), statele euro se află în cel de-al şaptelea an de cădere economică fără oprire. Cei peste cinci sute de milioane de locuitori ai UE (locul 3 în lume, după China şi India) retrăiesc coşmarul Marii Crize din 1930, în vreme ce autorităţile repetă cu obstinaţie aceleaşi greşeli care au prăbuşit economia acum 80 de ani”, scrie New Yorker. Articolul este devastator pentru politicienii de la Bruxelles şi pentru promotoarea austerităţii. Prin măsurile de Austeritate aplicate în Europa, New Yorker o consideră pe Angela Merkel inamicul numărul unu în UE.

“Austeritatea crează victime, dar merită!”, declara, fără scrupule, Angela Merkel în 2011. Tot asta spunea şi Adolf Hitler, înainte de declanşarea celui de Al doilea război mondial: “Unica datorie a popoarelor din Estul Europei este să ne servească pe plan economic!”

”Rădăcinile acestui curent vin din perioada Iluminismului”, scrie New Yorker.” În cazul Europei anilor 2000, austeritatea este generată de o alianţă monstruoasă între finanţişti, guvernatorii băncilor centrale şi politicienii germani, care au impus o politică nefastă pentru populaţie şi ineficientă pentru rezolvarea crizei mondiale”, mai scrie New Yorker

” Criza datoriilor suverane este o minciună sfruntată. Principala mistificare cu care a fost păcălită populaţia ţine de aşa numita criză a datoriilor suverane. În realitate, criza datoriilor a fost generată de sectorul privat, nu de cel public”, arată New Yorker.” În 2007, datoria publică în Irlanda era de 12% din PIB, în Irlanda şi 26%, în Spania. Doar în Grecia şi Italia se înregistrau cifre mai mari, dar pe ansamblu, zona euro nu era îndatorată semnificativ”, mai spune New Yorker.

În 2009, Islanda adusese la lumină un defect fundamental al integrării europene: “piaţa unică din UE înseamnă că orice bancă europeană poate să opereze în orice ţară”.

În realitate, criza datoriilor suverane a fost generată de sectorul privat prin biserica privată iudeo-masono-catolică şi suportată de biserica statală ortodoxă şi greco-catolică, care au permis în ultimul sfert de veac migraţia a peste o sută de milioane de femei din ţările sărace în ţările bogate, astfel s-a creat prăpastia dintre bogaţi şi săraci, prin distrugerea fondului genetic în Europa de Est, fără precedent în istorie.

” La debutul crizei imobiliare şi apoi al celei financiare, Europa a luat hotărârea să salveze băncile private, preluând datoriile acestora. Dintr-o dată, ţările din zona euro au devenit supra îndatorate. În loc să recunoască adevărul, politicienii europeni au spus că scăparea de sub control a cheltuielilor publice a generat criza. New Yorker consideră această campanie de propagandă drept cea mai mare mistificare din istorie. O imensă campanie de publicitate înşelătoare a determinat populaţia să creadă că datoriile ţărilor sunt generate de sectorul public, nu de greşelile şi lăcomia băncilor private, apărate de politicienii europeni”, scrie New Yorker.

” Cele 28 de state membre în UE nu pot tipări bani, pentru a relansa economia, cum au făcut americanii, nici nu-şi pot devaloriza moneda. Aşa că nu le rămâne decât să crească preţurile şi să reducă salariile, adică să genereze austeritate. Ceea ce porneşte un cerc vicios, din care economiile europene nu pot ieşi. Sfârşitul acestor politici va fi unul dramatic: fie un default la nivel continental, fie o serie de revoluţii în statele membre, care va dezintegra UE”, mai spune New Yorker.

Oricât de grele au fost timpurile în care am trăit, în comunismul anticreştin, supravegheaţi de cel mai mizerabil stat poliţienesc, am avut şcoală gratis, am avut toţi un loc de muncă, şi am primit toţi un acoperiş deasupra capului. De aceea, este posibil acum că nu numai ţările din Est ci chiar şi ţările din Vest să se întoarcă la un “comunism creştin”, cu o singură condiţie: biserica să fie reformată în întregime pe o nouă axă creştin-feministă, după modelul Apocalipsului Sfintei Mame a lui Dumnezeu, pe numele ei adevărat Diana Sancta Potentisima.

Punând cap la cap toate aceste lucruri, din anii 50 şi până astăzi, nu ne rămâne decât să tragem concluzia că statul capitalist “magician” le-a creat lor „economie şi piaţa liberă” care să le asigure răsplata performanţei pe spinarea noastră, a popoarelor din Europa de Est. De aceea, lumea est-europeană a rămas până azi o tragică pierdere de oameni, de energie şi de timp. Statele noastre din Europa de Est sunt slăbite politic, economic şi cultural, pentru că încă se mai practică în Est genocidul economic şi cultural, prin distrugerea fondului genetic feminin, prin migraţia femeilor din Estul sărac în Vestul bogat.

În România se practică de 24 de ani un război biologic de distrugere a fondului genetic prin Institutul Cultural român şi prin ONG-urile patronate de G. Soros & compania. În România, în ultimii 24 de ani s-au creat, în numele aşa zisei “economii de piaţă unică”, o degenerare genetică fără precedent în istorie, un haos cultural, economic şi instituţional care ne-a închis accesul până şi la propria noastră ţară, nu mai avem voie să ne cerem drepturile noastre fundamentale, şi în curând nu vom mai avea acces nici la pământurile noastre.

“Se pare că abia acum trăim cu voluptate, cu decizie, cu voinţă fermă în plin comunism! Acum suntem cu adevărat comunişti. D-aia suntem şi aşa tâmpiţi!” spunea Alexandru Paleologu în ultimul său interviu.

Părerea mea este că acum toţi pământenii (din China, India, UE, SUA, Rusia, etc.) suntem captivi în Programul Terra PIG – ET-X-Y-Z. Suntem un amestec de comunişti şi de capitalişti hibridizaţi deja, aflaţi în comă tehnică şi politică, la nivel social-planetar, şi de aceea am devenit acum anticreştini, anticomunişti, anticapitalişti şi chiar anti-feminişti.

Tot văd scriind prin toate ziarele şi pe comentariile la articolele postate pe grupurile de socializare de pe Facebook: “Să ne luăm ţara înapoi!” Dar puţini sunt cei care iau iniţiativă şi dau soluţii: cum să procedăm. Eu de ani de zile propun să organizăm o mişcare feministă universală, declanşată alternativ din nucleul cel mai fecund al latinităţii – România, Italia, Spania, Franţa – şi la polul opus – Anglia, SUA. În acest sens, am publicat un Manifest feminist universal de 80 de pagini, numit “Reportaj imaginar la un congres internaţional al femeilor”.

Propun, de asemenea, să redactăm o mişcătoare “Proclamaţie a drepturilor omului” în care să cerem ONU, SUA şi UE revizuirea clauzelor secrete de la Yalta şi acordarea de libertăţi, egalităţi şi demnităţi umane pentru toţi cetăţenii, garantate de o singură Constituţie europeană, spre eliberarea celor 500.000.000 (cinci sute de milioane de europeni), captivi în UE. Ca să nu devenim doar nişte CNP-uri folosite de extraeuropeni; nişte “coduri numerice genetice” îndreptaţi spre “cărarea pierdută a numelor”. Să rămânem entităţi europene întregi, cu lumină solară: trup şi suflet.

În cazul în care “Comitetul pentru Gândire Socială” din ONU, din SUA şi din UE, a cărui politică e sionismul internaţional, nu va fi de acord, propun să declanşăm o “Cruciadă a femeilor solare şi lunare”, a femeilor Atlanteene şi Lemuriene; un război al codurilor numerice genetice: “666” & „664”. Un război cultural-religios, numiţi-l cum vreţi numai să ne luăm fiecare popor femeile înapoi, nu ţara înapoi, ca ţara e încă aici, nu ne-a luat-o nimeni, e în Terra Mirabilis. Pentru uni ţara e Grădina Maicii Domnului (ştim noi care maică); pentru alţii ţara e Grădina Sfintei Mame a lui Dumnezeu.

Ţara verde, numită de toţi comentatorii antichităţii Terra Mirabilis, nu ne-au luat nimeni. Ne-au luat însă din România în ultimul sfert de veac - în baza unui Program Terra PIG, de “deprogramare” prin inginerie genetică - pe Madonna Inteligenţa Luminoasă, pe Zeiţa Eurinome – Zeiţa Extazului! Ne-au luat cel puţin trei milioane de femei solare, de femei-fecioare şi fecioare-femei. Şi luându-ne aceste femei solare, am degenerat toţi românii şi europenii. Nu înţeleg cum europenii nu văd şi nu pricep cauza acestei degenerări a celulei Europei, al nucleului cel mai fecund al latinităţii: România, Italia, Spania, Franţa, etc. În acest caz, suntem cu adevărat toţi europenii tâmpiţi! Şi incapabil să mai declanşă un război pentru o Femeie, aşa cum tracii din Grecia antică s-au luptat în războiul troian pentru Elena din Troia.

La 24 ani după aşa zisa revoluţie (“loviluţie”), eu constat că trăim toţi cu viii şi cu morţii “electrici” laolaltă. Trăim în lux şi sărăcie, la cele mai înalte cote. Trăim în plin război genetic, orbiţi de o durere şi o plăcere a dragostei fără rod, din cauza secretului şi a minciunii colective ce au loc între noi printr-o “moarte colectivă”, care vine la comandă în baza unui Program de inginerie genetică (PIG).

Trăim cu poftă nebună în plin “comunism hibridizat”, un amestec de” comunism anticreştin” cu un” comunism creştin”, după modelul de “comunism al femeilor “din Republica lui Platon din Grecia antică – “iniţial un tratat de “Republică interioară”, unde Platon ne oferea nu un tip de stat ideal, ci” un tip ideal de om”; un tratat care a fost apoi falsificat”, ne spune filozoful Constantin Noica în “Cuvânt prevenitor” la prima traducere integrală în româneşte a “Republicii” lui Platon – Opere, Volumul V, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986, traducere, interpretare, note şi anexă de Andrei Cornea).

De aceea, nici nu mă mai miră faptul că europenii sunt atât de dezbinaţi: românii, de exemplu, au cele mai mici salarii din UE şi pensii de doar 200 de euro, iar grecii - cea mai îndatorată ţară din UE, vândută FMI-ului pentru 50 de ani - au pensii de 1600 de euro, mult mai mari chiar decât nemţii, care au pensii de 1000 de euro.

Iată “Teascul” din UE în care suntem tescuiţi, hibridizaţi, purificaţi şi măcinaţi la moara socială de măcinat indivizi pe “Insula roşie ADN” (ADN materie pozitivă şi ADN materie negativă), aflaţi în comă tehnică şi politică la nivel social planetar! Cam în acest stadiu de comă tehnică, de îndoială asupra sufletului purtător de informaţie genetică, solară şi lunară, ne aflăm noi, pământenii.

Atunci, când mergeam în “comunism în zbor” (într-un alt experiment genetic, la fel de diabolic ca cel de azi), păziţi în lagăr de cel mai mizerabil stat poliţienesc şi ghidaţi de o specia de comunişti anticreştini, securişti şi bolşevici, care numai ei aveau în posesie comună femeile şi copiii, ne mai irităm, ne mai agasa ceea ce vedeam, dar trebuia să tăceam, să închideam ochii, căci altfel erai pur şi simplu eliminat din sistem, suprimat fizic. Deşi aveam reacţii destule, nu prea puteai acţiona, iar cei care au făcut dizidenţa erau acoperiţi de comuniştii de la Moscova sau de comuniştii de la Paris. Au fost şi mulţi dezidenţi anonimi, fără nici o acoperire, care au avut curajul să acţioneze şi să se opună “ciume roşii comuniste”. Printre ei mă număr şi eu.

” Să ne ferească Dumnezeu să ajungă la putere această aristocraţie muncitorească comunistă, căci atunci va veni sfârşitul lumii!”, spunea marele scriitor Marin Preda, într-un cerc de prieteni, înainte de a trece în nefiinţă.

Iată că am ajuns să fim conduşi de ultima castă, echivalentă cu slugile şi servitorii, “şudras”; echivalentă cu cea mai perversă aristocraţie a tuturor timpurilor, aşa-zisa” aristocraţie muncitorească”; a omului fără rasă, a omului gregar, “chandala”. Am ajuns să trăim sfârşitul istoriei celei mai mari înşelătorii umane.

Ceea ce trăim noi acum este o altă formă perversă de morală, asemenea moralei indiene, consacrată în religie sub numele de “Cartea Legii lui Manu”. Unde se dădea ca poruncă indienilor să crească în acelaşi timp patru rase: o rasă de preoţi, una de luptători, o a treia de negustori şi de agricultori şi, în sfârşit, o a patra – de servitori, “sudras”. Preceptele religiei indiene, ca de altfel şi preceptele religiei creştine, nu aveau alt mijloc de a face omul inofensiv şi de a-l debilita ca să-l facă “bolnav” – decât lupta împotriva “marelui număr”.

Metodele de tortură psihică şi umană au rămas aceleaşi de mii de ani, doar tehnica de aplicare a lor s-a schimbat: de exemplu, dacă în preceptele indiene (Avadana – Sutra, I), cel care primea “legumele impuse”, prescria ca singura hrană permisă chandalaşilor să fie usturoiul şi ceapă, la primii creştini Sfânta Scriptură interzicea să li se dea grăunţe de grâu şi fructe cu seminţe, apă sau foc. Azi nu mai sunt interzise, dar primim “legume şi fructe impuse”, standard, cu ştampilă, prin noul Codex Alimentarius. (şi nu mai e mult timp până când, dintr-o simplă “banană standard” să facem infarct sau atac cerebral). Aceleaşi precepte, precreştine şi creştine, stipulau ca apă, de necesitate esenţială pentru cea de-a patra castă, să nu fie luată din râuri, izvoare, şi nici din iazuri, ci numai din mlaştinile de pământ pe unde călcau animalele. Azi apa nu mai e interzisă, dar în schimb e fluorizată fără să ştim noi, sau îmbuteliată şi tratată cu ce ştiu numai Ei. Pentru a ţine sub control privat indicele de fertilitate – TFR (Total Fertility Rate – rata fertilităţii totale în engleză)

La fel, dacă la precreştini şi la primii creştini, li se interziceau până şi spălatul rufelor, şi chiar de a se spăla ei înşişi, astăzi nu mai e interzis spălatul, dar în schimb ne spălăm rufele şi corpul cu detergenţi şi şampoane neecologice, care ne ard hainele şi pielea corpului, până la pierderea energiei corpului spiritual (CS). În sfârşit, cel mai grav lucru din istoria genului uman care se practică până azi este controlul populaţiei prin “legea căsătoriilor dintre caste” şi controlul naşterilor prin “accidentele cromozomiale”, ţinute în secret până azi. Aceste “două legi”, şi multe altele, sunt fructul adulterului, al incestului şi al crimei (Corolarul inevitabil al ideii de creştere a rasei, a privilegiului şi a puterii politice şi religioase).

În concluzie, trăim captivi într-o Uniune europeană stupidă, ticăloasă şi ultracomunistă. Nu a existat niciodată o lume capitalistă, ci doar un alt fel de comunism întors pe dos. Trăim, aşadar, într-o lume monstruoasă, pentru că monştrii ultracomunişti trăiesc printre noi şi în Est şi în Vest, şi în UE şi în SUA, şi domină societatea acum la nivel social planetar, prin aşa-zisul fenomen de globalizare forţată a lucrurilor şi tribalizare persoanelor.

Înlăturarea elementului străin ET-X-Y-Z din Europa, sau cel puţin convertirea străinilor la idealul de unire a celor zece triburi ale ”Atlanţilor din Carpaţi” ar putea fi ”soluţia ideală” în sfârşitul istoriei cele mai mari înşelătorii umane.

Toate curentele religioase şi dualiste precum religia, filozofia, arta şi ştiinţa, sunt “obiecte ideale”, adică sisteme autonome de Idei care au baza de sprijin în afara Lumii şi în afara planetei Terra, introduse (de ştiinţa zeilor solari) în realitate istorică, aceste Idei acţionează ca “un fractal în spaţiul Hilbert”. Şi numai temporalitatea (timpul social, spărgându-se) prin jocurile de putere aparţin unor dimensiuni diferite ale realităţii. De aceea, jocurile de putere religioasă şi spirituală pot interveni tragic în jocurile minţii, atunci când trebuie să întemeiezi un stat, un templu sau o casă - astfel pot muri oameni, în timp ce mintea lor desfăşoară harta jocurilor pure, mizând pe conexiunea cu Harta Minţii lui Dumnezeu.

O nouă formă tribală a Atlanţilor din Carpaţi, reformată printr-o Cultură matrifocală şi matrilocală paşnică, după modelul Apocalipsului Sfintei Mame a lui Dumnezeu, ar putea revitaliza Europă şi întreaga lume liberă.

Fie ca această Cultură matrilocală paşnică, reformată după modelul Apocalipsului Sfintei Mame a lui Dumnezeu, să creeze o invazie prin implozie în România – în ţara verde numită de toţi comentatorii antichităţii Terra Mirabilis! Şi printr-o cruciadă a Amazoanelor, o conspiraţie a sufletelor solare, migrând spiritual prin trupuri succesive, să facă să dispară din gena noastră blestemată acele bestii triumfătoare şi fiinţe monstruoase care şi-au făcut cuib în inimile noastre bântuite de îndoială şi mister!

La urma “urmei de zenit” nu au existat decât cinci perioade de evoluţie spirituală a Pământului: polară, hiperboreeană, lemuriană, atlanteeană şi greco-romană- creştină. Şi “Şapte rase, Şapte Biserici şi Şapte epoci de cultură” – după Apocalipsa lui Isus Hristos: India pre-vedică (faptele nicolaiţilor), Persia veche (sinagoga Satanei), egipto-chaldeană (învăţătura Baalilor şi Ashtarteelor), greco-latină (desfrânata Isabela), Sardesul (actualul Babilon), Filadelfia (cheia lui David) şi Laodiceea (Începutul creaţiei lui Dumnezeu; izvorul, originea creaţiei. Aurul curăţit prin foc în Ashramul gravat cu “Steaua arzătoare cu opt raze”).

“Am trecut şi eu printre voi, fiinţe monstruoase, dar nu prea aveam prin ce trece, şi nici cu cine, şi nici cu ce, petrece!”, spunea în 1983 în ultima sa carte” Noduri şi semne”, genialul poet Nichita Stănescu.

PS: Pentru a şti despre ce Prinţesă X este vorba, public această legendă mai jos:

Legenda: Prinţesa X = creştinism (MD-MM + cele trei Diana D3, respectiv Maica Domnului, Maria Magdalena, Diana-Luna-Hecate, Diana-Artemis-Bendis, Diana Sancta Potentisima) + islamism (F3 Fatima + cele 72 de Fecioare) + new age & satanism (Marea Zeiţă, înfăţişată adeseori sub aspectul teribil de regină a Morţilor + Lilith, Isis, Kali, Shakti, Eurynomes, Mnemosynes, Iele, Valkirii, etc.)

* * *

Jurnal de Atelier I - AVERTISMENT la Agonia Uniunii Europene - eseu (3)Fragment din 144 de Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X – (43)

Foto:” Sfântul Soare” (lemn de stejar), 1996

Iniţiativa cetăţenilor pentru un Venit Minim Garantat, Necondiţionat (VMGN).

Dragi prieteni, vă invit să citiţi cu atenţie Iniţiativă VMGN luată la nivelul cel mai înalt de 15 state din UE, care ne va garanta la toţi cetăţenii demnitatea, egalitatea şi libertatea umană. Şi bineînţeles să o semnaţi, prin link-ul pe care-l postez mai jos. Această Iniţiativă ne va ajuta la eliminarea: a) diviziunii sociale. B) dezbaterilor dominate de invidie, corupţie, de abuzuri şi de toate consecinţele acestora. C) birocraţiei atât de costisitoare, superflue, represivă şi exclusivă din punct de vedere al inspecţiei şi controlului social.

În contextul în care salariile din România se află printre cele mai precare din UE, cetăţenii români au tot interesul să semneze.

Iniţiativa cetăţenilor pentru un Venit Minim Garantat, Necondiţionat, ne poate schimba fundamental mentalitatea, modul în care gândim despre “lăţimea de bandă mentală” a europeanului, care la oamenii săraci este limitată, iar la oamenii bogaţi este deja hibridizată, aflată în comă tehnică şi politică.

Cu alte cuvinte, starea de sărăcie în care a ajuns UE în ultimul sfert de veac a impus o povară psihică asemănătoare cu a pierde 16 puncte de IQ, sau comparabilă cu diferenţa de cunoaştere şi percepţie, care se poate observa, de exemplu, între oameni normali şi oamenii hibridizaţi deja (prin cele două Geneze: prin implant şi prin interferenţă. Adică, prin” implant uterin” şi prin implant pe “creierul bicameral”, care se fac acum prin genetică moleculară, prin cipul RIFD şi prin noul program de alimentaţie şi medicamente, prin Codexul Alimentarius & OMG-Monsanto).

Astfel, oamenii fără venituri sunt bolnavi psihic, trăiesc un coşmar într-o depresie continuă; cei cu venituri mici (între 150 şi 300 de dolari pe lună) sunt” vaccinaţi” pe creier să se gândească doar la problemele lor financiare efectuate prost (la facturi, de exemplu); sunt obsedaţi tot timpul de foame, frig, frică, întuneric şi negaţie. Oamenii cu venituri mari (între 3000 şi 10.000 de euro pe lună) sunt deja hibridizaţi, aflaţi în comă tehnică şi politică, la nivel social planetar; ei sunt” vaccinaţi” pe iris, pur şi simplu nu mai văd decât în Cercul lor de casă, sunt rupţi de realitate, pentru că toţi sunt în cârdăşie acum cu oamenii politici, care când ajung la guvernare trăiesc ca “în sânul lui Adam” şi uită de Restul lumii.

Toate cercetările asupra creierului uman arată că nu este vorba de europeni săraci mental, este vorba mai degrabă despre oameni care se întâmplă să fie în sărăcie, pentru că trăiesc într-un mediu profan, creat artificial. Toate cercetările medicale şi sociologice ne spun că nu popoarele europene sunt sărace, ci chiar politicienii bogaţi aflaţi la guvernare, care sunt “adormiţi” şi deja “vaccinaţi” şi hibridizaţi, aflaţi în comă tehnică şi politică, la nivel social planetar, datorită fenomenului de globalizare forţată a lucrurilor şi de nouă tribalizare a persoanelor.

Este posibil că ocultă mondială să conduce Europa după formulă magică dată de Mircea Eliade, dar aplicată greşit, potrivit căruia “sacrul este camuflat în profan şi profanul în sacru”.

Cred, însă, că nu există oameni inutili ci doar o societate bolnavă care nu este în stare să le descopere utilitatea iar ei suferă. De aceea, acest surogat de societate nu va fi bună nici pentru cei realizaţi, nici pentru cei nerealizaţi, tocmai pentru că primii îi condamnă pe ultimi.

În concluzie, nici o societate civilă nu se poate dezvolta de sus în jos, prin aşa-zise” fonduri nerambursabile” de miliarde de euro, distribuite preferenţial (”eligibil”) celor 28 de state din UE, fonduri care crează haos economic, politic şi social, printr-un conflict al programelor şi proiectelor standard de” deprogramare” a popoarelor în funcţie de interesul distribuitorului de la centru (Germania, de exemplu). Pentru repornirea motorului economiei europene şi punerea pe făgaşul cel bun a societăţii civile, soluţia nu poate fi alta decât eliberarea oamenilor din coşmarul existenţei în care trăiesc fără venituri minime şi punerea în posesie a unui Venit Minim, Garantat, Necondiţionat, pentru toţi cetăţenii.

Dacă nu va fi votată în Parlamentul european în 2014 această Iniţiativă VMGN, în mai puţin de doi ani vom ajunge la sute de milioane de şomeri, de oameni care vor tânji după muncă şi pensii pe care nu le vor mai găsi nicăieri acum. Pentru că suntem deja în al şaptelea an de criză mondială şi vor urma, probabil, alte patru valuri de criza mondială financiară, creată artificial, pentru că cineva – un duh rău şi ascuns – vor să ne bage pe toţi europenii într-un război civil.

* * *

Reamintesc pe scurt care au fost cauzele falimentului economic al UE, pentru a înţelege bine ce se întâmplă cu noi şi unde ne aflăm acum, la începutul anului 2014.

”Rădăcinile acestui curent vin din perioada Iluminismului”, scrie New Yorker.” În cazul Europei anilor 2008, austeritatea este generată de o alianţă monstruoasă între finanţişti, guvernatorii băncilor centrale şi politicienii germani, care au impus o politică nefastă pentru populaţie şi ineficientă pentru rezolvarea crizei mondiale”, mai scrie New Yorker

În 2009, Islanda adusese la lumină un defect fundamental al integrării europene: “piaţa unică din UE înseamnă că orice bancă europeană poate să opereze în orice ţară”.

Există un “punct mort”, o masă critică faţă de care omenirea, hibridizată şi aflată în comă tehnică şi politică la nivel social-planetar, nu poate depăşi Bariera atomilor mulţimii. De aceea, ea trebuie ori resuscitată de la baza societăţii (în cazul nostru, cu această Iniţiativă VMGN), ori reechipată cu noile tehnologii solare: ciber-, nano-, bio-, ect. Pentru a reporni motorul economiei mondiale.

Crima organizată care se comite acum (de către un grup foarte mic, de doar 0,002% din omenire) asupra civilizaţiei Occidentului se poate defini sau elucida printr-o singură întrebare legitimă şi obligatorie acum pentru noi toţi pământenii: definim drepturile omului înaintea definirii omului sau definim omul înaintea definirii drepturilor omului?

Există o aşa-zisă “elită” republicană care afirmă că “nu se pot defini drepturile omului înaintea definirii omului”. Or, aceasta este o prostie ateistă mare până la cer. Căci dacă Dumnezeu şi-a încununat creaţia făcându-l pe om după chipul şi asemănarea Sa – ce, Doamne iartă-mă, altă definiţie mai poate să primească omul?

Cu alte cuvinte, continuăm “vânătoarea republicană”, care hăituieşte omenirea în Marele Cerce şi produce un masacru? Sau ne întoarcem la Monarhia constituţională din 1923 şi intrăm în normalitate?

Pentru a lămuri, într-un fel, care e diferenţa dintre vânătoarea regala şi vânătoarea republicană, voi cita un fragment din Cartea Prefacerilor (Yi King). Îmi cer scuze pentru lungimea citatului, dar, deşi are o durată de peste 3000 de ani, e încă viu şi actual până azi.

“La vânătorile regale din vechea Chină era obiceiul ca vânatul să fie hăituit din trei părţi. Animalele aveau astfel posibilitatea să fugă pe cea de-a patra latură. Atâta timp cât nu apucau în această direcţie, ele erau constrânse să treacă printr-o poartă în spatele căreia aştepta regele, gata să tragă. Numai animalele care pătrundeau acolo erau doborâte. Cât despre cele care fugeau înainte, ele erau lăsate să scape. Acest obicei era conform atitudinii regale: regele nu dorea să facă din vânătoare un masacru, ci ucidea numai vânatul care, într-un fel, se oferea de la sine.

Este prezentat aici un suveran sau o fiinţă cu o influenţă puternică, spre care se îndreaptă oamenii. Cel care vine la el, este primit, cel care nu vine, este lăsat să-şi vadă de drum; el nu roagă pe nimeni, nu linguşeşte pe nimeni: toţi vin la el de bună voie. Se stabileşte astfel o relaţie de subordonare liberă. Oamenii nu sunt constrânşi, ci îşi pot exprima în linişte sentimentele. Nu este nevoie de organizare politică. Supuşii sunt devotaţi din proprie voinţă stăpânului lor. Libertatea aceasta trebuie aplicată şi vieţii în general. Nu e nevoie să cauţi favoarea oamenilor. Dacă dezvolţi în tine puritatea şi forţa necesară pentru a crea un centru de unire, oamenii care îţi sunt destinaţi vor veni singuri.”

Dacă vânătoarea regală funcţionează pe principiul “Cubului dumnezeului biblic” (cu o suprafaţă întotdeauna deschisă), sau, dacă vreţi, după modelul Stupului de albine (Lucrătoarele-de-lumină), vânătoarea republicană nu are astfel de principii sau modele, şi nici măcar explicaţii. Suntem toţi acum, dar absolut toţi, prinşi în “masacrul” Marelui Cerc, cu viii şi cu morţii “electrici” laolaltă.

“În orice comunitate există trei cercuri: Marele Cer ce o conţine în întregime; Cercul Funcţiunilor sau cei ce contează, alcătuind 10% din ansamblu; şi Cercul interior, şefii şefilor, care sunt 2% din întreg sau 20% din Cercul Funcţiunilor. Din Cercul Interior provine tot Binele, dar şi tot Răul” (Pergamentul diafan – Ultimele povestiri de I.P. Culianu)

Aşadar, este doar o iluzie deşartă că ar putea supravieţui cei 0,002% din omenire, care pretind că deţin poziţiile cheie în Sistem, ba chiar pretind că deţin şi Medalionul (din Programul Terra PIG sau din Terra Mirabilis).

Iată şi Link-ul cu Iniţiativa VMGN: http://diasporaprogresista.eu/societatea-civila/initiativa-cetatenilor-pentru-un-venit-minim-garantatneconditionat-ubi.

* * *

PS: Pentru a şti despre ce Prinţesă X este vorba, public această legendă mai jos:

* * *

Jurnal de Atelier I – Agonia Uniunii Europene – eseu (4) Fragment din 144 de Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X – (42)

Foto: ”Geneza” (cupru electrolitic 98%), 1991

Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor,

Dacă în primele trei părţi a eseului am încercat să prezint cauzele crizei economice şi de identitate a UE – aflată între o religie a urii (islamul coranic) şi o religie a iubirii (“comunismul creştin”) - în partea a patra şi a cincea voi încerca să scriu despre viitorul Europei – aflată între catastrofă şi mesianism. Adică, alternanţa între eonul Dracului şi începutul Eonului mesianic.

Pentru că mi-am propus eu însumi să aprofundez nu numai în sculptură ci şi în literatură acest dublu fenomen pe “scara creaturală”, ba chiar să-i schimb sensul forţei pe axă pentru a transforma catastrofa în mesianism, voi structura a patra parte a eseului după teoria lui Mircea Eliade, “Sacrul şi profanul”, potrivit căreia “sacru e camuflat în profan şi profanul în sacru”.

Precizez faptul că, această “teorie” a lui Eliade, transformată în “sistem” şi aplicată greşit la nivel social-planetar, poate să aducă Europa şi întreaga Lume la consecinţe incalculabile: la catastrofă sau mesianism. Tot aşa cum axioma lui Descartes “cuget, deci exist” - care ar fi trebuit să fie postulată exact invers, adică, “exist, deci cuget” -, pentru că a fost postulată şi aplicată greşit de aproape patru sute de ani, a adus grave consecinţe “Spiritului Adevărului” şi aşa-zisei “ştiinţei universale” proclamată de Descartes.

Mai trebuie să fac o ultimă precizare, pentru a şti care e diferenţa dintre “teorie” şi “sistem”: Teoria are întotdeuna baza sa de sprijin în afara ei, în timp ce Sistemul se fondează exclusiv pe construcţia lui interioară.

Cu alte cuvinte, dacă sistemul se fondează pe ştiinţa exactă, cartesiană (logică, matematică, fizică, biologie; pe raţiune, deci; pe “Idei clare şi distincte”, etc.), teoria, fie fizică, fie metafizică, se sprijină pe axa Pământului prelungită pe axa Cerului cristalin. Astfel, Pământul se sprijină fizic pe oscilaţia Soarelui galactic, şi matafizic, pe contemplaţie, viziune şi intuiţie; adică, pe intelectul angelic sau universal şi pe “ştiinţa zeilor” care lucrează prin Stâlpul Central sau “Coloana soarelui de vis”, Sursă a intuţiilor intelectuale prime conceput ca fiind suflet viu, parte din Sufletul lui Dumnezeu.

Dacă este aşa (şi nici nu poate fi altfel), rezultă că toate planetelor sunt mişcate de Cârmuitori Eonici şi de îngeri planetari, astfel: prin oscilaţia Soarelui (“prin contactus virtutis”) de către Ierarhia Inteligenţelor Luminoase separate ale Atlanţilor din Carpaţi (CE); şi prin mişcarea sateliţilor (naturali şi artificiali) pe orbitelor cele mai apropiate de Pământ (prin “contactus corporis”) de către inteligenţele separate ale lemurienilor, grecilor şi arabilor).

Aşa se explică cum epoca noastră (de la apogeul călătoriilor în alte lumi, de la Mahomed la Dante şi de la Dante până la sfârşitul Evului Mediu), a transformat teoria – adică ştiinţa zeilor – în sisteme moarte şi reci cu consecinţe incalculabile.

La urma “urmei de zenit” nu au existat decât cinci perioade de evoluţie spirituală a Pământului închise în “Capsula timpului”: polară, hiperboreeană, lemuriană, atlanteeană şi greco-romană-creştină. În Grecia antică, ştiinţa zeilor – care era în egală măsură şi a oamenilor – era o teorie. Numai epoca noastră modernă, începând cu Evul Mediu, a sfărmat “Capsula timpului ontologic” şi a transformat ştiinţa zeilor în sisteme moarte şi reci.

Şi cu asta intru direct în spiritul materiei fără să mai fac dovada importaţei subiectului meu. (Am spus că intru în spiritul materiei, nu în materie sau în mai ştiu eu ce “Spirit al Adevărului”, care se pare că de data asta va aparţine în întregime “ştiinţei zeilor solari” care vor opera la nivel social-planetar şi galactic-universal în termeni de fractali, prin “teoria laserilor biofotonci” şi prin “teoria rezonatorului de bioluminiscenţă solară”. Căci, aşa cum am creat în sculptură - tăind în spritul materie cu măsura propriei mele fiinţe - acum tai prin “cuvinte de cod”şi operez, pe socoteala mea, cu stiinţa zeilor Atlanţi din Carpaţi).

În articolul “Catastrofă şi mesianism (Note pentru o Teologie a Istoriei)” din aprilie 1952, Mircea Eliade face o exegeză a Bibliei din Vechiul Testament (în doar şase pagini), prin care dacă nu reuşeşte să-l transforme pe Dumnezeu din VT într-un Dumnezeu al tuturor popoarelor, reuşeste, cel puţin, să-L transforme într-un Arhanghel al popoarelor şi să demonstrează cu argumente clare drama poporului ales şi DE CE ISRAIL TREBUIE SĂ TRĂIASCĂ ÎN VIITOR”.

Voi cita un fragment din acest articol, pentru a înţelege mai bine destinul acestui “popor ales”, după care voi încerca să dezvolt felul cum s-a aplicat, la nivel social-planetar, controversata teorie a lui Eliade potrivit căruia “sacrul e camuflat în profan şi profanul în sacru”. Îmi cer scuze pentru lungimea fragmentului, dar constat că e încă plin de Adevărul Creaţiei, alternativă la toată “Istoria ideile şi credinţele religioase.

“ATUNCI au strigat către Domnul şi s-au tânguit: Păcătuit-am fiindcă am părăsit pe Domnul şi am slujit Baalilor şi Astharteelor; însă acum scapă-ne din mâna duşmanilor noştri, şi-ţi vom sluji Ţie” (Samuil, 12, 10) Textul acesta rezumă întreaga istorie a lui Israil, de la patriarhi şi până la profeţi… Adică, alternanţa între Iahve şi Baal între slujirea Dumnezeului adevărat şi adorarea idoliilor. Adică, între theofania absolută mozaică, şi comodă, foarte adesea agreabila religiozitate a celorlalte popoare înconjurătoare. Evreii nu se depărtau de Iahve pentru că ar fi avut îndoieli religioase; nu deveneau atei, liberi-cugetători, sceptici, agnostici, etc., adică nu se “despărţeau de Dumnezeu”. Ei, pur şi simplu, schimbau pe Dumnezeu. Israil, tras de însuşi Dumnezeu şi călăuzit de Moise, începuse a fi pregătit pentru a revala lumii o nouă theofanie, de data asta cutremurătoare. Pentru poporul evreu, despărţirea de Iahve, echivala cu un adulter – căci raporturile între poporul ales şi Dumnezeul său fuseseră legitimate marital. Numai simbolismul nupţial explica atât gelozia lui Iahve, răzbunarea lui cumplită, pedeapsa oricărei trădări, cât şi iertările cu care îşi milostivea mireasa…Pe poporul ales l-a lovit Dumnezeu de nenumărate ori, dar niciodată nu l-a pierdut – aşa cum a lăsat să piară toate celelalte “lafammi” (“popor care nu e al meu”)

Profeţii n-au făcut decât să confirme şi să amplifice în teribile viziuni pedeapsa inevitabilă a lui Iahve, cumplita răzbunare împotriva poporului ales care nu a ştiut să-i păstreze credinţă. Astfel, Ierusalimul capituează. Pocăiţi, evreii se reântorc la Dumnezeul părinţilor lor...O prima deportare decimează elitele iudeene. Noul rege, Sedecias, repetă greşala înaintaşilor săi: încearcă să salveze statul cu mijloace politice şi militare, uitând că misiunea poporului ales depăşea cu mult vicistitudinile momentului istoric, că datoria lui nu era să triumfe politic, să-şi recapete autonomia politică, gloria militară şi prosperitatea economică (n.n: capcana care i-a fost întinsă lui Hitler în WW2), ci să asculte de cuvântul Domnului, să realizeze nunta mistică între Israil şi Iahve. Sedecias este atras în alianţa egipteană (n.n: de la Cairo aşteptam şi noi celebra “telegramă” prin care trebuia să începem negocierile de Armistiţiu după terminarea celui de Al doilea Război Mondial), şi în 586 Nacuchodonosor îl atacă mâniat. Ierusalimul este distrus, templul ars, o nouă teribilă deportare istoveşte poporul iudeean. Această a doua captivitate babiloniană va dura mult. Suferinţele ei răzbat încă până la noi: “La apa Vavilonului...”.

Asemenea atâtor alte neamuri deportate, Israil s-ar fi pierdut cu totul în haosul etnic al vastului imperiu neobabilonian. (n.n: SUA este numită azi, după căderea “turnurilor gemene” din 11.09.2001, “Turnul Babel răsturnat”) Israilul, ar fi fost dacă nu în întregime asimilat, cel puţin adulterat, prin sincretisme orientale, repăgânizat; şi în cele din urmă “să trăiască în prezent”. Dar, Legea şi Profeţii, prezic că misiunea lui Israil e proiectată în viitor, că el e singurul stat care poate realiza acest paradox de “a trăi în viitor”.

Evreii (n.n: prin “Legea, Profeţii şi Srierile”) înţeleseseră că nici distrugerea templui, nici anihilarera statului nu sunt hotărâtoare pentru destinul lor; că toate aceste TRAGEDII ISTORICE sunt meritate, deoarece sunt PEDEPSELE DOMNULUI, şi că REGENERAREA RELIGIOASĂ, dacă va avea loc, va fi un eveniment mult mai important decât CATASTROFA ISTORICĂ.

Israil trebuie să trăiască în viitor. (n.n: asta prezic toţi Profeţii poporului ales) Nu un Stat, nu o putere militară, ci o comunitate mistică, apolitică. Vicistitudinile nu-l mai pot schimba. Israil durează, în timp ce toate celelalte popoare, mari şi mici, apar pe orbita istoriei, strălucesc un veac sau câteva veacuri, şi apoi se pierd în neant. (n.n: Dar exact la fel s-a întâmplat şi în cele două Războaie Mondiale. În mărturia unui evreu foarte bine informat, mai concret, în discursul ţinut de Benjamin H. Freedman, consilierul preşedintelui american W. Wilson, în 1961, aflăm detalii incredibile despre consecinţele acestor două războaie mondiale şi cât a plătit Omenirea pentru înfiinţarea statului Israel)

Mântuirea Israilului i-a venit din dezastrele lui. Profeţii au salvat Israilul, pentru că istoria e catastrofală.

În concluzie, mai spune Mircea Eliade, “fără îndoială că apariţia creştinsimului nu se poate înţelege fără profetism şi mesianism. Dacă într-adevăr Mesia trebuia să vină ca să mântuiască întreaga omenire, el nu putea veni decât după ce Israil suferise tot ce suferise. Tot, dar absolut tot, fusese necesar, TREBUIA să se întâmple aşa...”

(n.n: prin “Legea, Profeţii şi Scrierile”, subscriu, la cele spuse de Eliade în ‘52).

Pentru alte detali, vă recomand să citiţi articolul în întregime, în cartea “Profetism românesc” de Mircea Eliade, Volumul 1, Editura “Roza Vânturilor”, Bucureşti 1990 – cu o prefaţă de Dan Zamfirescu. Prefaţă din care voi cita doar o singură frază, pentru a-i face dreptate altui mare cărturar.

“Profetismul lui Mircea Eliade a implicat, de la început, acest mesaj (n.n: se referă la “ciuma roşie comunistă”), şi este secretul gloriei lui mondiale. Nu istoricul religiilor, nu savantul, nu exegetul miturilor omenirii a fascinat pe contemporani, ci profetul Eliade, păşit din “pustiul” ţării natale pe scena mondială o dată cu cea mai teribilă catastrofă ce-i lovise neamul”)

Acum, după ce v-am făcut “capul calendar” cu acest fragment lung cât Roata cerului din profetismul lui Mircea Eliade, vă veţi întreba, poate: cum este posibil ca poporul ales Israel să trăiască “în viitor”, în timp ce restul popoarelor să rezistă în ispita de a trăi doar “în trecut”, în “timpurile idilice”, şi în acelaşi timp “în prezent”, în Timpurile Moderne, aşa cum trăim noi acum, popoarele occidentale şi orientale, fără viitor?

Ei bine, “a trăi în viitor” - ne spune Mircea Eliade în cartea sa Sacrul şi profanul*(scrisă în 1956) – este posibil prin teoria “sacrului camuflat în profan şi a profanului camuflat în sacru”.

Cu alte cuvinte, un astfel de sistem de exegeză “inversă” a VT, cum este cel prezentat de teoria lui Eliade, aplicat în dualismul religios (pentru a separa “poporul ales” de popoarele nesemite), continuă să funcţioneze până azi în Arborele gnozei prin “teoria fractalilor”, dincolo de posibilităţile propriu-zis religioase. Astfel, de câte ori îşi face “apariţia” Maica Domnului pentru a-L naşte pe noul Cristos-copil, noi, în loc să le recunoaştem entitatea celestă, îi omorâm.

Aceste Sistemul de generare a “crimelor cu semnficaţie rituală şi intelectuală”, îl putem regăsi în sistemele politice şi religioase europene sau în nihilismul postmodernist contemporan.

*Cartea “Sacrul şi profanul”, gândită şi scrisă pentru marele public, este un excelent manual de antropologie culturală, istorică şi religioasă (în doar două sute de pagini), care nu ar trebuie să lipsească din nici o casă, şcoală şi instituţie românească.

Dacă veţi avea răgazul să o citiţi, veţi afla, de exemplu, în Capitolul “Timpul sacru şi miturile”, cum şi în ce fel omul – contemporan periodic cu zeii – reactualizează miturile. Veţi află cum “omul, asemenea zeului care a ucis monstrul marin şi l-a sfărtecat pentru a crea Cosmosul, repetă acestă jertfă sângeroasă, câteodată omenească, atunci când trebuie să întemeiaze un stat, un templu ori o casă” (citat din “Sacrul şi profanul” de M. Eliade, Editura Humanitas, ediţia 1995, pag. 89).

Da, evreii pot “trăi în viitor”, confiscând viitorul restului de popoare nesemite, prin Legea, Profeţii şi Scrierile şi prin jurământul Kol Nidre în Ziua Iertării.

“Jurmântul Kol Nidre în Ziua Iertării este o rugă a evreilor care se referă la un acord pe care-l faci în clipa aceea cu Atotputernicul Dumnezeu, în sensul că orice promisiune, declaraţie sau jurământ pe care-l vei face în următoarele 12 luni să fie nul şi neavenit. Jurământul nu va fi jurământ; promisiunea nu va fi promisiune. Acestea nu vor avea nicio valoare. Cu atât mai mult, Cele Două Talmuduri (de la Ierusalim şi din Babilon) reamintesc evreului că ori de câte ori face o promisiune sau un jurământ, să nu uite că legământul făcut sub “Kol Nidre, de Ziua Iertării”, îl scuteşte de respectarea lor”. (citat din discursul lui Benjamin H. Freedman, din 1961)

Din păcate, în cazul nostru, al popoarelor nesemite, “trăim în viitor” doar prin jocul politic de-a “Alba-Neagra” în Parlament Europei şi în toate Camerele Reprezentanţilor Lumii; şi prin teoria “îngerului travestit în demon şi a demonului travestit în înger cu mască sau “cască” de reptilian”; sau sub masca Marelui Arhonte sau Demiurg ignorant în “Jocul de-a Dumnezeu” cu Cristos-copil.

Când nu mai ai în suflet pe Dumnezeu la care să te raportezi, egalitatea de şanse a popoarelor şi a oamenilor rămâne o vorbă goală, lipsită de sens. De aceea este nevoie de o axă creştină în Europa. Nu poţi să afirmi că toţi suntem egali în faţa lui Dumnezeu, dar există uni mai egali decât alţii. Aşa, nu merge! Nu poţi să trăieşti într-un univers schizoid ca acesta, cu două sisteme - unul centrat pe Titanul Pământ care practică cultul morţii şi o religie a urii prin sisteme moarte şi rece, şi unul centrat pe Dumnezeu care practică o religie a iubirii şi care are la bază evoluţia naturală în ştiinţa viului. Nu merge! Lumea atârnă de Dumnezeu nu numai prin faptul că a fost creată de El prin Iubirea care există dinaintea Facerii Lumii, ci mai ales prin faptul că fără susţinerea Lui nu ar exista echilibrul între forţele infernale şi cele cereşti, orice existenţă ar cădea în neant şi ordinea secretă în lucruri şi fiinţe s-ar strica.

Lumea întreagă trebuie să înţeleagă că, acum toţi trăim în sfârşitul istoriei celei mai mari înşelătorii umane. Şi că valoarea centrală a civilizaţiei Occidentului, care s-a construit pe o axă creştină – valoare pe care acesta o împarte cu Islamul coranic -, este demnitatea şi libertatea politică şi religioasă, deopotrivă. Ori ne bucurăm toţi de o singură demnitate, ori până la urmă nu se va mai bucura nimeni. Libertatea ori este atât religioasă, cât şi politică, ori nu există deloc.

Cred însă că este posibil “a trăi în viitor” şi în cazul celorlalte popoare, practicând Meditaţie transcendentală în Grupuri de conştiinţă până la Gradul XII în Templul Soarelui, printr-o formă nouă de ascensiune celestă cu n-dimensiuni prin Cerul cristalin.

Popoarele din vechea Europa matriarhală şi matrifocă, lemuriene, atlanteene şi postatlanteene, cu deosebire popoarele solare, descendente din cele zece triburi ale Atlanţilor din Carpaţi, din cele zece ţări şi regate atlante, aveau această calitate: de “a trăi în viitor”. Şi de a intra în relaţie directă cu Dumnezeu - cu Dumnezeu din Cerul Empireu. Şi prin Oglinda Cerului cristalin puteau “comunica telepatic” cu Staţia Cubului dumnezeului bibilic (CS), cu Staţia finală – Sfântul Soare (SS) (cu cel de-al cincilea soare – soarele mişcării, care are ghiare şi se hrăneşte cu inimi omeneşti pentru că vrea mereu sângele şi regatul de aur pierdut) -, şi cu cel de-al şaselea soare - Soarele Alb al Atlanţilor din “fortăreaţa carpatică” – România – ţara verde numită de toţi comentatorii antichităţii Terra Mirabilis (SAR - TM)! Aici, la noi, în Terra Mirabilis, e particola SAR, “Particola Dumnezeu” şi “Bosonul Higgs” pe care-l căutaţi cu atâta ardoare.

Din nefericire, însă, prin proiectul greşit al Uniunii Europene, popoarelor aşa zis “integrate” în UE li s-au confiscat viitorul de peste o jumătate de veac, pentru că încă nu avem o Constituţie europeană, dar şi pentru că ne aflăm la apogeul călătorilor în alte lumi. Pentru că unghiul de incidenţă între planul cosmic şi planul uman le-a fost închis popoarelor înghiţite deja în sfera de putere a Timpurilor Moderne. Excepţie fac azi poate doar poporul israel şi poporul român. Ambele popoare au codurile numerice al mărcii genetice foarte apropiate: evreii 664 şi românii 666. Acest cod numeric al mărcii genetice 666 este atestat în Apocalipsa lui Isus Hristos în Bibile, dar şi pe “placa de marmură de la Tomis”, despre care am scris mereu în alte scrisori de tranziţie.

Numai cu un “pat genetic” apropiat roabele lui Dumnezeu pot să nască “fii ai făgăduinţei” (prin cele două coduri numerice al mărcii genetice 666-664).

Iată de ce în România nu mai poate fi vorba de o scindare între îngerii SD şi îngerii LI. Războiul îngerilor ar face imposibilă continuarea evoluţiei în ştiinţa viului.

De la Mahomed la Dante Alighieri şi de la Dante la Ioan Petru Culianu, călătoriile în lumea de dincolo au fost, cred eu, sub control privat în “economia spirituală a Creştinătăţii”, care nu mai funcţionează de 1444 de ani. De aceea, foarte puţin dintre pământeni au avut acces la aceste călătorii interplanetare, atemporale, “în viitor”. Dar asta nu înseamnă că nu au existat printre noi pământeni şi nepământeni, preoţi ai Artei lui Dumnezeu, Străjeri ai Sfântului Graal, şamani ori Cârmuitori Eonici care au practicat ascensiuni celeste cu n-dimensiuni, fără ca noi să ştim.

Dacă, de exemplu, în urmă cu peste 40 de ani aş fi spus românilor şi “elitei” din vremea aceea că, “unghiul de incidenţă (de “bifurcaţie”)dintre planul cosmic şi planul uman este deja deschis pe “scara creaturală” la 36 de grade în Grădina Maicii Domnului – deschis încă din 1937 de antena de rezonanţa cosmică a “Coloanei fără de sfârşit” de la Târgu Jiu (Fontă alămită, în romboide, pe tronsoane de oţel. 2935 X 90 X 90), care oscilează în sens trigonometric şi pulsează de pe axa Pământului pe axa Cerului cristalin (via “Babele – Sfinxul – Vârful Omul”, etc.); şi că acelaşi “unghi de incidenţă” de 36 de grade, prin stratificarea Coloanei în contextul “teoriei bifurcaţiei”, este închis de pe axa Cerului cristalin pe axa Pământului, diametral-opus-romboidal, la 36 de grade, până în cele două Centre de putere şi control al unei Duble-Piramide a Puterii - Rusia şi SUA” – 99,99% dintre românii m-ar fi declarat nebun. Şi paznicii lui Ceauşescu m-ar fi bătut, arestat şi închis pentru spionaj împotriva statului şi tentativă de evadare din lagărul comunist.

Chestiunea este că eu chiar am fost exilat pe pământ şi în cer şi bătut de soartă şi la propriu şi la figurat, pentru că vedeam acest “unghi de incidenţă”, aveam astfel de “viziuni celeste”, dar şi pentru că am încercat apoi să evadez de trei ori de sub “Cortina de fier”, din lagărul “ciumei roşii comuniste şi anticreştine” (la 18, la 24 şi la 28 de ani). Da, numai un “nebun” ca mine ar fi putut să creadă în vremea “ciumei roşii comuniste” în “teoria bifurcaţiei” şi în “viziuni celeste”. Şi pentru aceasta am fost bătut cu “coroane de spini” şi apoi marginalizat şi aruncat de diavolii comunişti şi bolşevici în “temniţa îngerilor”, peste care o cohortă de demoni sublunari, la care a pus umărul din greu Înţelepciunea Vremilor şi Fata Corupţiei, a răsturnat “Placa modernităţii” peste mine. Placă pe care de 40 de ani o ţin în spate şi de tot atâţia ani mă lupt să ridic singur Lespedea Neagră de pe Mormântul umanităţii.

Chestiunea este că eu nu mai sunt de mult un simplu “nebun”, între timp, graţie bunului Dumnezeu, mi-am construit singur, pe socoteala mea, o “Coloana a soarelui de vis”, prin care am prelungit “Coloana fără de sfârşit” (al unui “alt Brâncuşi rămas în ţară”) de pe axa pământului pe axa Cerului cristalin. Coloană care de 24 de ani scrutează Cerul cristalin, şi prin care se poate vedea cum Cineva din adâncimile Cerului măsoară Unghiul de incidenţă dintre planul cosmic şi planul uman. Îl văd tot mai clar cum măsoară cu “Două compasuri oscilante”, diametral opuse, făcute din Opt Raze cosmice care “închid/deschid” prin “desprinderea conurilor”, pe “scara creaturală”, primul “romboid-capsulă” de cristal din Stâlpul Central al “Coloanei soarelui de vis”, care topeşte, la un “semnal”, zăpada din Moscova “ţarului” V. Putin şi gheaţa din New York-ul preşedintelui american,B. Obama.

Văd cum al doilea “romboid-capsulă”, în succesiune ritmică pe Coloană, prin alte Opt Raze cosmice, topeşte acum Groenlanda; al treilea “romboid”, scoate “Turnul Londrei” din ceaţă, pentru ca, al patrulea, al cincilea şi al şaselea “romboid-capsulă” să facă să leşine mîndra Franţă, să se cutremure frumoasa Italie, să falimenteze călita Germanie, să scufunde înfloritoarele State Unite, şi în final să cadă toată Troia asta de carton din aşa-zisa “Uniunea Europeană”, cu tot imperialismul sionismului internaţional şi cu tot Imperiul ei Maculist din Rusia până în America şi din Statele Unite până în România - ţara verde numită de toţi comentatorii antichităţii - Terra Mirabilis!

(Nu, nu! Fiţi liniştiţi, că nu “bat câmpii” degeaba, ce văd eu vede şi Ervin Laszlo în “Transformarea cuantică”(E. Laszlo este Preşedintele Consiliului Superior al Înţelepţilor Lumii) şi mulţi alţi iniţiaţi ai Artei-transformării Primului Principiu din care s-au ivit în copilăria umanităţii cei trei eoni distincţi: Exitenţa, Forma şi Beatitutudinea.)

Şi aş putea continua aşa, migrând spiritual prin trupuri succesive (EFB), prelungind Coloana fără de sfârşit de pe axa Pământului pe axa Cerului cristalin, dar mă tem că, la fel ca în urmă cu 30 de ani, o să fiu numit un “nebun” care vrea să schimbe axa pământului (deşi eu nu mai sunt de mult un simplu “nebun”). Axă pe care de altfel eu chiar reuşesc să îi schimb polaritatea şi sensul, însă puţini oameni văd lucrul acesta. Şi care-l văd, tac, pentru că, trăind într-un “dublu-personaj”, ei sunt deja deposedaţi de umanitatea noastră (tot mai hibridizată, aflată în comă tehnică şi politică); ei tac şi doar trec printre noi (fiinţe monstruoase), încă din timpul vieţii la o condiţie divină; ori sunt deja la a cincea resemnare, pentru că au aflat că trăim în al cincilea ciclu de existenţă umană, şi poate în ultima generaţie de pământeni. Ei tac şi nu se mai strădui, ca mine, să rescrie sistemul formal axiomatic în întregime, ba chiar să vrea să postuleze “Argumentul ontologic al Omului cu Coloana soarelui de vis” pentru a demonstra existenţa lui Dumnezeu-copil şi a Atlanţilor din Carpaţi”.

Chiar acum văd cum cele patru, opt, şaisprezece, treizecişidouă şi şaizecişipatru de Raze cosmice “romboidale” - care oscilează în contextul teoriei “bifurcaţiei” la un unghi de incidenţă 36 de grade între planul cosmic şi planul uman, de pe axa Pământului pe axa Cerului cristalin, şi pulsează printr-o “Stea arzătoare cu opt raze” în succesiune ritmică pe Stâlpul Central al “Coloannei soarelui de vis” - sunt identice cu “locul fără de loc” al celor 8 la puterea 64 de Răsărituri şi Apusuri; adică, pe “locul fără de loc” într-un “topos atopos”; adică, în Occident şi în Orient în acelaşi timp în cer şi pe pământ, unde se petrece “uciderea soarelui” prin “moarte integrală” şi naşterea noului Soare uriaş al Atlanţilor din Carpaţi.

“Şi a fost seară – Morgeland - mai precis Occident, adică tărâmul unde se-ndeplineşte uciderea soarelui prin moarte integrală – Şi a fost dimineaţă – Abendland , adică Orient – Zi, întâi – primind setea Duhului fără spaţiu şi timp şi intrarea în Neantul Divin prin Coloanele de popoare înlănţuite genetic, devenind călători neînfricaţi spre împărăţia sufletelor de lumina fără de sfârşit, prin Stâlpul Central sau “Coloana Soarelui de vis”. Dar această Împărăţie- Înălţare-Împlinire nu vine atunci când o cauţi, ci numai atunci cand eşti pregătit să împlineşti un mare Destin, ca acela al românilor; şi să-ţi primeşti moartea din dragoste ca pe un semn de lumină, “trăind în viitor” cu Iubirea care există dinaintea Facerii Lumii”, notam eu în Jurnalul de atelier prin anii ‘82.
Dar uite cum metafizica mea “întoarsă de dos” din vremuri de tristă amintire şi “Coloana soarelui de vis”care mă absoarbe la cer - ascensionând cu n-dimensiuni prin Cerul cristalin, ce mă face să văd mereu cerul răsturnat şi deasupra alte stele precum focurile altor oameni locuind în cer – nu mă lasă pe mine acum să răspund coerent la întrebarea obligatorie şi în legitimă apărare: de ce trebuie ca doar un singur “popor ales” să trăiască “în viitor”, în timp ce toate celelalte popoare înghiţite deja în sfera de putere a Timurilor Moderne să trăiască doar în “trecut” şi în “prezent”?

Un prim răspuns la această întrebare legitimă este dat de o “elită” mondiale extremistă, de dreapta heideggeriană, nihilistă, nazistă şi bolşevică care are curajul să afirmă şi azi, la peste o sută de ani de când a năvălit în lume “ciuma roşie comunistă” că: “drepturile omului nu pot fi definite înaintea definirii omului”. Ceea ce este o prostie ateistă mare până la cer. Căci dacă Dumnezeu, Creatorul cerului şi a pământului şi-a încununat creaţia făcându-l pe om după chipul şi asemănarea Sa - ce, Doamne iartă-mă, altă definiţie ar mai putea să primească omul acum?

Al doilea răspuns este dat de cealaltă parte a “elitei” mondiale, de stânga heideggeriană, globalistă şi globalizată, care susţine ce se afirmă de altfel în cele două Talmuduri (de la Ierusalim şi din Babilon), în “Legea, Profeţii şi Scrierile”(“cei vechi” şi “cei noi”, profeţii mari şi mici – “navi şi “neviim”, în ebraica veche) – şi anume că Europa e putredă şi plină de popoare de ”viermi”, adică, de goimi, şi că numai un “popor ales” ar avea dreptul la fericire, să se bucure deplin de drepturile omului, de libertate, egalitate şi demnitate umană, în timp ce celelalte popoare de goimi (“înfieraţi cu fierul roşu”) trebuie să trăiască nefericite, în alternanţa dintre un “trecut fantomatic” şi un “prezent fantezist” şi incert; adică, cu viii şi cu morţii “electrici” laolaltă, exploatate, manipulate şi înfierate cu “fierul roşu”, şi conduse ca o turmă de animale, într-un “marş funebru”, pe linii prestabilite, cu un alt “Tren al morţii”, spre Groapa mizeriei comune a Uniunii Europene; ca în “Ferma animalelor orwelliene”, pentru, eventual, o altă “Fermă de animale rare”, inserate pe “creierul bicameral” cu cipul RIFD şi care se vor reproduce doar prin “implant uterin”. Nu-i aşa că e bestial acest răspuns? Dar, exact acest răspuns ne este dat de aşa-zisul filizof şi “profet”, mic şi “neviim”, în persoana lui H.R. Patapievici, care în “Politice”, ediţia 1996, pag. 64, ne spune că:„Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu”.

Ei bine, dacă pentru H.R. Patapievici românii nu pot alcătui un popor, pentru că poartă „semnul fierului roşu” - eu spun că românii sunt un neam ales, un popor solar, descind din hiperboreeni şi pelasgi, din traci (care au fost protagoniştii războiului troian din Iliada de Homer), din geto-daci şi din Atlanţii din Carpaţi. Românii au codul numeric al mărcii genetice 666 (atestat în Biblie în Apocalipsa lui Isus Hristos, şi pe „placa de marmură de la Tomis”), şi este chiar superior poporului evreu care are codul 664, şi care descind din Lemurieni, din sefarzi bibilici (care sunt doar 10%), iar restul de 90% din cei aproximativ 16 milioane de israieliţi, descind dintr-un trib de aschenazy, care au o apariţie stranie în istorie. Aceştia din urmă sunt mai degrabă compatibili genetic cu triburile lui Gingis Han, care vin din Caucaz, ba chiar se spune că ar exista printre ei şi un „al 13-lea trib” care vine din cer.

Iată ce specii stranii de globalişti globalizaţi şi extratereştri ET-X-Y-Z, hibridizaţi, aflaţi în comă tehnică şi politică la nivel social-planetar, trăiesc printre noi, fără să ştim. Şi care tot încearcă (uni) de vreo 30 de ani să ne confişte „viitorul”, să ne omoare naţia, mamele şi copiii, şi să ne distrugă Grădina Maicii Domnului – prin aşa-zisa „Societatea deschisă şi noii ei duşmani”(o carte scrisă de filozoful englez Karl Popper şi aplicată prin noua doctrină „economică” de discipolul său, G. Soros, prin FDSC, GDS şi ICR - Vă sună familial, aceste trei mari instituţii care conduc România de 24 de ani, nu-i aşa?)

Dragi prieteni, mai faceţi-vă câte o cafea tare ori dulce şi amară sau un ceai fierbinte să rezistaţi în luna lui Gerar şi încercaţi şi lectura părţii a cincea din eseul Agonia UE.

Mulţumesc pentru atenţia acordată!

* * *

PS: Pentru a şti despre ce Prinţesă X este vorba, public această legendă mai jos:

* * *

Jurnal de Atelier I - Agonia Uniunii Europene - eseu (5) Fragment din 144 de Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X- (41)

Foto: ”Steaua arzătoare cu opt raze” (ulei pe carton)- 1997

“Curăţă câmpul, ca să aibă loc să aterizeze îngerii”

( Nichita Stănescu)

Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor,

Vă trimit spre lectură şi analiză ultima parte a eseului Agonia Uniunii Europene – între catastrofă şi mesianism.

Peste toate vicistitudinile istoriei celei mai mari înşelătorii umane, pe care le trăim până în ziua de azi, poporul român a rezistat în acelaşi loc de mii de ani, pentru că am avut profeţi, cărturari, artişti şi savanţi de geniu. Amintesc doar câţiva dintre aceşti martiri, care au ştiut cum să ţină flacăra aprinsă a neamului nostru: Cantemir, Bălcescu, Haşdeu, Densuşianu, Eminescu, Grigorescu, Enescu, Brâncuşi, N. Tesla, H. Coandă, C. Gogu, H. Oberth, Iorga, Pârvan, Goga, Nae Ionescu, Blaga, Eliade, Cioran, Ionesco, Noica, Nichita Stănescu şi Ioan Petru Culianu.

Printre aceşti profeţi şi cărturari de geniu, care au dorit să descifreze căile viitorului unui neam ales sub voinţa lui Dumnezeu, a existat un profet şi savant tânăr, genial, Ioan Petru Culianu (1950-1991), care a anticipat încă din 1981 toate schimbările de paradigmă ale omenirii.

Dacă Mircea Eliade (1907-1986), considerat azi cel mai mare istoric al religiilor din epoca noastră, atingea intensitatea şi luminozitatea geniului în eseistică şi în romanele şi nuvelele sale de structură fantastică, în aceiaşi măsură în care excela şi în Istoria ideilor şi credinţelor religioase - Ioan Petru Culianu avea scânteia acelui Arhitect genial şi Cârmuitor Eonic care nu numai că vedea unghiul de incidenţă dintre planul cosmic şi planul uman, dar, mai mult, cu „Trusa istoricului şi savantului pentru a patra dimensiune”, ştia să deschidă cele nouă ceruri până în Cerul cristalin. Cu ştiinţa zeilor şi a zeiţelor solare venite din cer, pline de senzualitate, de bogăţie şi mister, şi cu o „preştiinţă divină” parcă numai de el ştiută şi cunoscută, I.P. Culianu călătorea în lumea de dincolo, contempla lumea din afara ei şi în acelaşi timp trăia în ea.

În ultimii zece ani, conectat la Computerul organic universal, practica o formă de ascensiune celestă cu n-dimensiuni, şi ajunsese la o „Mathesis universalis” uluitoare, prin care opera, la nivel social-planetar, în „religia ca sistem” în termeni de fractali, şi adapta teoria fractalilor la realitatea istorică contemporană.

Curios lucru, Andrei Oişteanu, care i-a prefaţat ultima lui carte „semnal” – „Călătorii în lumea de dincolo”, publicată în 1991 în S.U.A (în original: „Out of this World. Otherworldly Journeeys from Gilgameş to Albert Einstein” şi reeditată în România la Editura Nemira în 1994, se întreabă: „dacă în volum şi-ar fi găsit locul şi un capitol privind modul cum au fost imaginate de I.P. Culianu călătoriile pe lumea cealaltă şi (n.n: mai ales) u-topografia lumii de dincolo în spaţiul carpato-dunărean?”

Răspunsul meu dat lui Andrei Oişteanu este că, poate tocmai acesta era marele secret a lui I.P. Culianu: elementul pur românesc inserat în „vehiculul sufletului, în naveta spaţială şi în carul ceresc din „u-topografia spaţiului carpato-dunărean” & Grădina Maicii Domnului, cu care „Călătorea în lumea de dincolo”, despre care nu cred că ar fi scris niciodată, sau, cel puţin, nu ar fi dat detalii „tehnice” în acest sens.

După o cercetare a formelor sculpturale de peste 30 de ani, sculptând, pe socoteala mea, zeci de Coloane infinite, Geneze, Regine şi Cruci cosmice (printre acestea, în 1997, am conceput şi o „Stea arzătoare cu opt raze”, pe care am lansat-o tot atunci pe internet, ca proiect de monument în memoria lui Ioan Petru Culianu), îmi dau seama foarte bine acum că lui I.P. Culianu puţin i-a lipsit să ajungă la Cârma Lumii. Căci o „planetă virtuală” (fictivă) construită de el sub forma Terrei Mirabilis în mod sigur o conducea. După cum o mărturiseşte chiar I.P. Culianu în romanul autobiografic “Tozgrec”: „Scopul meu este de a surprinde structura şi funcţionarea lumii, de la început şi până la sfârşit”.

Nu este exclus că I.P. Culianu, asemenea idolului său Bruno, să fi fost, cât a trăit pe pământ, un Cârmuitor Eonic şi o reîncarnare a unui Atlant din „fortăreaţa carpatică”, care trăia într-un „dublu-personaj”, în cer şi pe pământ în acelaşi timp. Deposedat de umanitatea noastră (tot mai hibridizată, aflată în comă tehnică şi politică) şi trecut (printre noi) încă din timpul vieţii la o condiţie divină, ca „un fractal în spaţiul Hilbert”, cu o „preştiinţă divină” numai de el cunoscută, I.P. Culianu s-a luptat tot timpul de la egal la egal nu cu valeţii ci cu zeii, cu demonii sublunari, cu Stăpânii Lumii, cu marile Familii Regale şi cu Marele Arhonte, extraterestrul ET-X-Y-Z, care în cele din urmă i-a curmat viaţa.

Căci trebuie spus, ca să se ştie de toată lumea, că I.P. Culianu s-a luptat cu Marele Arhonte pentru neamul românesc până în ultima clipă a vieţii, cu un curaj şi cu o demnitate cerească şi pământeană ce nu a putut fi egalată până azi de nici un alt român. De aceea, se cuvine să-i cinstim memoria şi curajul ca pe unul din cei mai mari eroi, cărturari şi profeţi ai neamului românesc.

I.P. Culianu a fost un Arhitect genial al Artei-transformării, un Prinţ al Artei lui Dumnezeu şi un Străjer al Sfântului Graal. În ultimii zece ani, ajunsese la o „Mathesis universalis” şi era interesat în mod special de „o bătălie privind „modul de programare” a oamenilor viitorului”, pe care o anticipează începând din anul 1981 în romanul autobiografic Tozgrec. I.P. Culianu credea cu adevărat în zei şi zeiţe, dar în acelaşi timp credea în Apocalipsul Sfintei Mame a lui Dumnezeu şi în Apocalipsul Sfintei Fecioare, pe numele lor adevărat Diana Sancta Potentisima şi Zeiţa Eurinome – Zeiţa Extazului.

Mekor Hayym (stăpâna grădinilor lui Tozgrec), Zeiţa de smarald şi Tozgrec erau cele trei mari entităţi celeste care îl purtau în Călătorii în lumea de dincolo, pe tărâmuri galactice şi extragalactice numai de el văzute şi cunoscute. I.P. Culianu era conectat la Computerul organic universal, prin Harta Minţii lui Dumnezeu. Dacă ar mai fi trăit printre noi, am fi aflat poate mai multe profeţii din cărţile lui decât dintr-o întreagă bibliotecă despre istoria timpului. Oare câţi dintre profeţii mari şi mici ai neamului românesc – (“navi” şi “neviim”, în ebraica veche), care doresc să descifreze căile viitorului unui neam ales sub voinţa lui Dumnezeu - îl regretă? Câţi au participat prin tăcere la complotul marelui dispărut? Şi cine va mai scrie azi un alt „Manifest al Crinului Alb”?

Pe 5 ianuarie 2014, I.P. Culianu ar fi împlinit 64 de ani. „După unele informaţii, venite din reţeaua generalului Ion Pacepa şi necontrazis de fostul şef din 1991 al noilor servicii secrete din România, Virgil Măgureanu, la executarea ordinului criminal dat din România ar fi participat şase oameni – dintre care doi s-ar fi deplasat la Chicago. FBI nu comunică nimic nici până azi, după 23 de ani de la asasinat, decât că ancheta este în curs”, precizează în Biografia lui I.P. Culianu, sora acestuia, Tereza Culianu-Petrescu.

I.P. Culianu scria în şase limbi şi vorbea în cel puţin douăsprezece limbi cu o ştiinţă savantă ce uimea pe orice erudit al vremii. Povestirile lui „science fiction - politic”, cu un impact cutremurător în realitatea noastră istorică - Intervenţia zorabilor în Jormania (revista Asmodeus, Milano, ianuarie 1986; La collezione di smeraldi (racconti) Milano, Jaca Book, martie 1989); Jormania liberă (Aprilie 1990. Agora, Philadephia) şi romanele sale de structură fantastică sau chiar fantastic-feminist-poliţiste precum Hesperus (Univers, 1992; Nemira, 1998); Jocul de smarald (Poliron, 2005, 2008); Tozgrec (Polirom, 2010); Arta fugii (Polirom, 2002); Pergamentul diafan. Ultimele povestiri (Nemira, 1994) - au creat un „delir mistic şi feminist” în lumea elitei contemporană.

Cărţile de ştiinţă, peste 15 volume, dintre care amintesc doar studiul monografic “Mircea Eliade”(Milano, 1977); Eros şi magie în Renaştere. 1584 (Nemira, 1994); Gnozele dualiste ale Occidentului (Nemira, 1995); Dicţionar al religiilor - Eliade/Culianu, în colaborare cu H.S. Wiesner (Humanitas, 1993) şi Păcatul împotriva spiritului (Polirom, 2005) şi câteva sute de articole şi studii de specialitate, publicate în timpul vieţii, în mare parte în limba franceză şi italiană, au fost traduse în peste 30 de limbi şi cunoscute în toată lumea.

Ca o curiozitate, în Franţa I.P. Culianu şi-a luat două doctorate; doctoratul de stat, troiseme cycle din 1980 (Science des Religions (Histoire et Philosophie) la Sorbona, cu lucrarea Experiences de l’extase et symboles de l’Ascension de l’Hellenisme a l’Islam) şi la 10 ianuarie 1987 susţine tot la Sorbona (Paris IV) teza de doctorat cu titlul Gnozele dualiste ale Occidentului (Recherches sur les dualisme d’Occident); dar, paradoxal, nelocuind în Franţa, ci doar făcând naveta.

Din nefericire, în 1991, la mai puţin de o lună de la întâlnirea din aprilie cu Regele românilor Mihai I şi cu Principesa Margareta – una din aceste zeiţe ale pământului venite din cer, pline de senzualitate, de bogăţie şi mister, pe care el le adora, l-a împins „în afara acestei lumi” Că a fost zeiţa Mekor Hayym (stăpâna grădinii), Zeiţa de smarald sau Zeiţa Eurinome – Zeiţa extazului, numai Dumnezeu ştie, noi nu ştim! Ştim că a trăit pe pământ doar 41 de ani, că a plecat din România la 22 de ani şi că a făcut o carieră strălucită în cele mai mari universităţi din lume, era deja cunoscut încă din timpul vieţii de marea elită mondială şi socotit drept revelaţia tinerei generaţii din Europa şi, poate, din întreaga lume liberă.

Ce se întâmplase la vremea aceea? Aflăm azi câteva detalii importante din articolul - „O biografie” - publicat în Observatorul Cultural de sora marelui dispărut, Tereza Culianu-Petrescu, din care voi cita un fragment.

„Solicitat să se ocupe de primirea familiei regale la Divinity School, I.P. Culianu acceptă cu toată politeţea s-o facă. Ia parte la manifestările comunităţii româneşti din Chicago (de cca 50.000 de membri, între care foşti legionari şi neolegionari).

Comunitatea, se pare, s-a scindat cu această ocazie: „adversarii” vizitei au fost „puţini numeroşi, dar agresivi” (notează un participant; după cum scrie în articolul „Un rege, un savant, o crimă”, interviu consemnat de Victor Bârsan, 22, 31 mai 1991, p. 7).

În decembrie 1990, regele Mihai I încercase să facă o vizită în ţară împreună cu Principesa Margareta şi fusese expulzat de însuşi preşedintele interimar al României, Ion Iliescu, după încurcături groteşti, iar mediile din România se aflau într-o isterie antimonarhică. În acele zile de aprilie, I.P. Culianu primeşte din nou ameninţări cu moartea. În holul lui „Drake Hotel”, unde urma să aibă loc o conferinţă de presă, un individ ţinând, după toate probabilităţile, un pistol sub haină, îi spune că va fi omorât „dacă lucrează cu regele”.

Or, din raţiuni pur pragmatice, convins de întâlnirea cu regele Mihai I că revenirea acestuia în România ar favoriza în momentul acela, schimbări economice şi sociale pozitive, I.P.Culianu, într-adevăr se hotărâse să „lucreze” cu regele”; faptul cel mai important, care poate a fost ştiut, poate doar bănuit, este că reuşise rapid să găsească suporteri serioşi ai acestei idei şi fondurile aferente.

La 16-17 mai se ţine la Divinity School un colocviu organizat de I.P. Culianu, pe tema: „Other Realms: Death, Ecstasy and Otherworldy Journeys în Recent Ssholarship - Journeys from Gilgaesh to Albert Einstein”, cu participarea multor savanţi cunoscuţi din Statele Unite şi din alte ţări. În 18 mai, îi comunică familiei hotărârea să de a-şi amâna din nou călătoria în România”.

Acest Prinţ român al Artei-transformării şi Cârmuitor Eonic al Europei şi, poate, al Lumii întregi, n-a mai apucat să „lucreze” cu Regele românilor, pentru că - sub comanda unei „crime cu semnificaţie rituală” - a căzut victimă unui complot internaţional şi a fost omorât de „bestiile triumfătoare”.

După cum afirmă şi Andrei Oişteanu în prefaţa ultimei sale cărţi „Călătorii în lumea de dincolo”, editura Nemira, 1994: a fost un „omor cu semnificaţie rituală”; o altă parte a „elitei” mondiale spune că a fost o „crimă cu semnificaţie intelectuală”, un „asasinat-avertisment”. „Asasinatul nu a fost revendicat, adică „motivat” şi „semnat” (aşa cum o făceau legionarii în urmă cu jumătate de veac şi cum o fac toate organizaţiile teroriste de astăzi)”, mai scrie Andrei Oişteanu.

În Biografia lui Culianu, publicată de sora acestuia Tereza Culianu-Petrescu, există însă un detaliu, poate cel mai important, ce ar putea să dezlege într-un fel misterul acestui „asasinat-avertisment”: „omor cu semnificaţie rituală”? Sau „crimă cu semnificaţie intelectuală”?.

I.P. Culianu, cu un curaj dumnezeiesc de Cârmuitor Eonic se implică total în conjunctura momentului istoric al României şi începând cu 1990 hotărăşte să schimbe singur destinul poporului român (poate şi al Europei), care o luase pe o cale greşită, după lovitura de stat din 22 decembrie 1989 dată de Ion Iliescu cu sprijinul Moscovei.

Să recitim fragmentul din Biografia I.P.Culianu, pentru a înţelege clar în ce a constat această implicare.

„În 1991, I.P. Culianu schiţase planul unei alte cărţi despre Mircea Eliade, cu o alcătuire mai complexă (n.n: primul studiu monografic Mircea Eliade a fost publicat în 1977): documentele ar fi trebuit trimise multor personalităţi ale lumii culturale, unele implicate şi altele încă neimplicate în discutarea „chestiunii Eliade”, care ar fi fost rugate să-şi spună părerea asupra lor, într-un număr limitat de pagini. În mai 1991, cu câteva zile înainte de dispariţie, primise din varii direcţii scrisori şi materiale legate de acest subiect (independent, probabil, de noua carte proiectată, rămasă în stadiul de simplă schiţă); după tragedia petrecută, prezenţa acestor hârtii pe masa lui de lucru se încărca de sumbre semnificaţii.

I.P. Culianu a încercat să echilibreze loialitatea, onestitatea (intelectuală şi nu numai) şi „această veche, depăşită noţiune de onoare” (formulă care apare în mai multe scrisori ale sale); întreprinderea a putut fi purtătoare de enorme riscuri – până la riscul suprem, asupra căruia Eliade însuşi păruse să-l avertizeze: în cercetarea acestui trecut, crede Eliade, „o atitudine „obiectivă” poate fi fatală autorului” (scrisoare din 17 ian. 1978)

Eliade, după cum se vede, îi cunoştea bine pe actorii tragediilor din anii româneşti ‘30; între aceştia, unii îi erau încă foarte apropiaţi – poate prea apropiaţi, chiar după gustul său, şi îngrădindu-i puţin acea libertate de care afirma, în mai multe scrisori, că se bucură”.

Ce vroia, de fapt, I.P. Culianu cu această nouă „monografie Mircea Eliade”? Vroia să afle autorii morali ai „loviturii de stat din 1947, care au schimbat forma de guvernământ din monarhie în republică şi, posibil, „lista” cu actorii asasinatelor politice din anii ’30, pe care Eliade îi cunoştea bine. Nu întâmplător s-a scris, după stingerea din viaţă a lui Eliade, că ar exista chiar şi „lista lui Eliade” cu aceşti actorii ai asasinatelor politice.

În aprilie 1991, I.P. Culianu participă la manifestările comunităţii româneşti din Chicago, printre aceştia întâlneşte legionari şi neolegionari antimonarhişti care - în urma celebrei lui conferinţe internaţionale din 16-17 mai despre „Moarte, extaz şi călătorii în lumea de dincolo”, la Universitatea din Chicago – tot atunci s-au scindat, iar un grup de legionari agresivi şi antimonarhişti i-au dejucat planul lui Culianu de „a lucra cu Regele” şi, în cârdăşie cu actorii loviturii de stat din 1989, în trei zile au pus la cale asasinarea lui I.P. Culianu.

În 18 mai, Culianu îi comunică familiei hotărârea să de a-şi amâna din nou călătoria în România.

Evenimentele s-au derulat, ai spune, cu o viteză astronomică: în trei zile I.P. Culianu urma să pună în aplicare „planul de a lucra cu Regele”. Căci în mod sigur a existat un „scenariu” de a schimba forma de guvernământ de la Bucureşti, de a-l aduce pe Tron pe Regele Mihai I şi a schimba cursul istoriei şi jocurile de putere între Moscova şi New York.

I.P. Culianu, cu o erudiţie metalică şi solară, ieşită din comun, era un expert în astfel de „scenarii” şi nu ar fi dat greş în aplicarea lui. Şi totuşi, se pune întrebarea: ştia, oare, I.P. Culianu că jocurile de putere pot interveni tragic în jocurile minţi – şi că astfel pot muri oameni, în timp ce mintea lor desfăşură harta jocurilor pure? Ştia! „Iocari serio” era vocaţia lui. Şi dacă ştia, atunci, se naşte întrebarea legitimă şi obligatorie (dacă nu a pus-o nimeni până acum, o pun eu): cine din cercul apropiat a lui I.P. Culianu ar fi putut să ştie în detaliu acest „plan secret de a „lucra” cu Regele”, în afară de Regele Mihai I şi Principesa Margareta?

În primul rând ar fi putut şti detalii importante despre acest „plan secret” logodnica lui, Hillary Susan Wiesner, cu care urma să se căsătorească în august acelaşi an. (laureata de la Horvard, în compania căreia îşi aprofundează cunoştinţele despre iudaism şi-şi exprima dorinţa de a se converti la religia ei, iudaismul, în compania căreia din 1986 îşi scrie „la patru mâini”, poate, cărţile cele mai importante)

Nefericită soartă poate să aibă un savant român genial: să ajungi în culmea gloriei şi onoarei şi la 36 de ani (căsătorit de opt ani cu o tânără de origine română, Carmen Georgescu), la o lună de zile de la stingerea din viaţă la Chicago a maestrului său spiritual, Mircea Eliade, să cazi în ispitei unei tinere evreice, Hillary Susan Wiesner, aflată la Divinity School ca doctorandă, şi să ai cu ea timp de cinci ani o misterioasă legătură de dragoste, cu adânci implicaţii spirituale, ştiind bine că în cele mai mari comploturi din istorie omenirii întotdeauna a fost implicată o fiinţă feminină de origine evreiască.

În Iliada lui Homer, participarea femeilor la jocul sorţii se făcea prin Moarte, sau Glorie şi Onoare. Încă din perioada lemuriană, atlanteeană şi post atlanteeană, apoi în perioada elenistică şi în protoistoria poporului român, femeile trace şi geto-dace participau cu dăruire şi curaj, cu o totală supunere la hazardul războaielor cosmice, între Atlanţi şi Lemurieni, între troienii-traci şi spartani, apoi între daci şi romani.

Mă gândesc, totodată, cât de uimitor este faptul că au existat odată la noi în Dacia, în Terra Mirabilis, pe un pământ sacru, luminos şi fertil, nişte femei speciale a căror fidelitate faţă de soţi se exprimă în dorinţa lor de a-l însoţi la zei pe cel decedat. Aceste femei speciale ţineau aşa de mult la cinstea lor, încât cereau pur şi simplu să se urce pe rugurile soţilor morţi şi, ceea ce socoteau drept cel mai mare semn al curăţeniei lor, se aruncau în flăcările Rugului aprins. Acest lucru însemna că pe vremea aceea moartea era într-adevăr primită ca un semn de lumină, ca pe un „conductor de bioluminiscenţă solară, iar Marea Trecere în lumea de dincolo era posibilă, dincolo de Bariera atomilor mulţimii.

Sau: cât de teribil-umană e descrisă în Iliada scena zbaterii preafrumoasei Elena din Troia, numită mai târziu cu răutate de contemporanii noştri „căţeaua neruşinată”, din clipa în care soţul ei, Paris, părăseşte câmpul de luptă şi se refugiază ca un laş în palatul său din Troia.

„Mi-ai şi venit din război, mai bine piereai acolo,

Biete, răpus de acel cere-mi fuse bărbat înainte.

Tu te mândreai altădată că-l poţi dovedi pe Meneleau

Oricum te-ai bate cu el, cu virtute, cu braţul, cu lancea.

Hai şi pofteşte-l acum din nou pe viteazul Meneleau

Şi te măsoară cu el. Ba eu te sfătuiesc să te-astâmperi,

Pofta de harţ să curmi şi să nu mi te-apuci nebuneşte,

Luptă pieptiş să dai cu Meneleau, ca nu cumva-ndată

Suliţa-i să te doboare...”

(Iliada, Capitolul III, v. 425-433).

În ecuaţia noastră politică, din 1991, atlanteeano-lemuriano-carpato-danudiano-pontică, s-a întâmplat exact invers: „zeiţa pământului venită din cer, părăseşte câmpul de luptă – Armaghedonul (în ebraică veche, Har Magiddon) – şi, după ce îl împinge pe I.P. Culianu „în afara acestei lumi”, se închide în „Palatul Vulturilor de Cleştar” din „cea de-a şasea Romă” şi a „şaptea Troie de carton” din Uniunea Europeană, pentru „a trăi în viitor” o experienţă în afara corpului (EAC), sau a trăi în „prezent” o experientă la limita morţii (ELM) cu „Ultimul Soare negru, înainte de 2081”.

Dacă la Atlanţi, Soarele Alb era zeiţă, iar Luna – zeu, la Lemurieni, Soarele negru era zeu, iar Luna – zeiţă!

În acest caz de conştiinţă, solară şi lunară, atlanteeano-lemuriano-carpato-danubiano-pontică şi gnostică, zeiţa Soarelui negru e complice la o crimă în faţa căreia nu vrea sau nu ştie să-i recunoască transcendenţa Fiului Soarelui Alb al Atlanţilor din Carpaţi.

Cu alte cuvinte, zeiţa Soarelui negru l-am ucis pe Cristos-copil, trimis pe pământ de Sfânta Mamă a lui Dumnezeu – Sfânta Sophie, Mama celor Vii (al treilea eon din Ogdoadă) – ca să putem obţine mântuirea prin Isus Cristos, fratele „din dreapta” al Sophiei, care i-ar fi devenit „syzygos” şi ne-ar fi asigurat azi mântuirea noii umanităţi prin începutul Eonului mesianic, prin Apocalipsul Sfintei Mame a lui Dumnezeu şi a Sfintei Fecioare. Iar acum ne „mântuieşte” Marele Arhonte pe toţi cu eonul Dracului, nu-i aşa?

Aşa am ratat noi, românii, în urmă cu 23 de ani revenirea la Monarhia constituţională din 1923 şi Marea Trecere din universul tehnologic – care în mod sigur ne va elibera acum către nimic- în evoluţia naturală în ştiinţa viului.

„După unele informaţii, venite din reţeaua generalului Ion Pacepa şi necontrazis de fostul şef din 1991 al noilor servicii secrete din România, Virgil Măgureanu, la executarea ordinului criminal dat din România ar fi participat şase oameni – dintre care doi s-ar fi deplasat la Chicago. FBI nu comunică nimic nici până azi, după 23 de ani de la asasinat, decât că ancheta este în curs”, mai precizează în Biografia lui I.P. Culianu, sora acestuia, Tereza Culianu-Petrescu.

De ce am scris despre această „crimă cu semnificaţie rituală”? Pentru ca să se ştie, pe cât posibil, misterul crimei profesorului I.P. Culianu şi consecinţele grave şi incalculabile a “uciderii soarelui” prin “moarte integrală”.

Iată cum se aplică la “scara creaturală”, Reactualizarea miturilor prin “hermeneutica totală” (a lui Eliade) la Adevărul creaţiei - alternativă la „Istoria ideilor şi credinţelor religioase” - prin metoda integrală a lui Culianu (un sistem de curente religioase dualiste, definite “Idei generatoare de “obiecte ideale” care există în dimensiunea lor logică” într-un spaţiu real şi concret în care Adevărul creaţiei umane este validat în “Capsulă timpului ontologic”) şi prin teoria lui Eliade, potrivit căreia „sacrul e camuflat în profan şi profanul în sacru”.

“Erosul fiind un instrument care ajută la parcurgerea trepetelor inteligibile ce-l despart pe Dumnezeu de creaturile lui, ar fi de negândit să tratăm subiectul iubirii (n.n:Iubirii care există dinaintea Facerii Lumii) fără să ne ocupăm mai întâi de ontologie. Pe de o parte, omul ocupând între creatori o poziţie privilegiată, ele este singurul care rezumă în sine însuşi toate nivelele cosmosului, de la Dumnezeu până la materie. De aceea este şi singura fiinţă capabilă să urce până la capăt scara creaturală ce se pierde în lumile invizibile. Acest sistem de verigi succesive ale fiinţei care se comunică la nivele mereu inferioare poartă numele de “schemă alexandrină” şi a fost moştenită de Plotin de la sistemele gnostice pe care le combate: În gândirea celui dintâi neoplatonician, ea comportă o “apostrphe” (în latineşte processio) sau îndepărtare de esenţa fiinţei pe care doar omul o poate învinge prin procesul invers de “epistrophe” (conversio) sau reântoarcerea către fiinţă. La Marsilio Ficino, gradele procesiunii sunt următoarele: Dumnezeu, intelectul angelic sau universal, Raţiunea, Sufletul, natura şi Trupul.” (Eros şi magie în renaştere 1484, I.P. Culianu, Editura Nemira, 1994, pag.89)

De ce am dat acest citat? Pentru a observa că, la I.P.Culianu

treptele procesiunii pe „scara creaturală” suportă o modificare, prin procesul invers de conversie sau reântoarcere către fiinţă şi prin introducerea şi celui de-al doilea intelect – Intelectul activ -, astfel: Trupul, Sufletul, Natura-mamă, Raţiunea, Intelectul Activ şi intelectul angelic sau universal, Stâlpul Central (sau „Coloana soarelui de vis”) şi Dumnezeu. (n.m: paranteza “Csvis” îmi aparţine).

Dacă cercetăm însă cu atenţie această „scara creaturală” vom observa că, dacă „intelectul angelic sau universal” este numit pozitiv şi nominalizat a fi drept îngerul bun, adică, cel ce uneşte pe Good angel cu Fiica dragostei, „Intelectul Activ” nu are nume, ci e doar trecut cu majuscule, ceea ce înseamnă, cel puţin pentru mine, că acesta, Intelect Activ, aparţine de Demiurgul cel rău, adică, de demonii sublunari şi de arhonţii cei răi. Şi este cunoscut şi notat cu majuscule, în cele două Talmuduri (de la Ierusalim şi din Babilon) şi în tratatul de Cabala de Moshe Idel - drept „Intelect Activ”.

Ce vreau să spun prin aceasta este faptul că, este posibil ca ambele crime – „crima cu semnificaţie rituală” (“moartea integrală” prin jertfă sângeroasă) şi “crima cu semnificaţie intelectuală”(prin “ucidera soarelui”) - să vină la comanda acestui „Intelect Activ”, care fiind necunoscut, adică fără nume, dar “rectificat genetic”, operează, cred eu, prin “accidentele cromozomiale”, cum ar fi “Bărbaţii 47, YY” sau “Femeile 47, XXX”.

Pentru că şi eu, prin căsătorie, sunt afectat de un astfel de “accident”, voi puncta doar că, genetic, sunt frustat de necunoaşterea Arborelui filogenetic Y (Cornul Africii & Etiopia) şi de Consorţiul cromozomial Y(CC) din Europa & Balcani. De exemplu, Codul E-M215, E-M35, E-M281 (Y-ADN) are două ramuri vechi care conţin toţi oamenii moderni.

Oricum, un lucru e cert: ambele crime vin la comanda „bestiilor triumfătoare”(extratereştri ET-X-Y-Z) care se ascund sub aceste “coduri”, iar geneticienii, psihologii şi juriştii sunt constrânşi de aceşti arhonţi să declare că descoperirea “codurilor genetice” va rămâne un secret medical.

Mai grav însă este faptul că, prin spargerea zilnică a dublului lanţ genetic, aceste „coduri genetice” pot fi modificate prin modalitatea de a vedea lumea în n-dimensiuni. De exemplu, prin fenomenul cunoscut în medicină de sinestezie poţi vedea cum culorile se transformă în sunete şi invers, sunetele în culori, sau cum echivalenţa dintre formele goale şi formele pline interferează între ele. Astfel, prin aceaste modalităţi “sinestezice” se poate modifica ADN-ul uman prin “cuvinte de cod”, prin sunete şi “frecvenţe cu vibraţie joasă” (nocive ADN-ului nostru) sau prin “culorile negre* şi albe*”, pe care nu le mai găsim azi în valoraţia „Legământului Curcubeului” făcut de Dumnezeu cu Noe şi cu Aavram, primii părinţi ai umanităţii.

În “culorile negre, de exemplu, există şapte feluri de negru:negru vechi (cu roşu veneţian), negru proaspăt (cu albastru de Prusia), negru transparent (cu alb de titan), negru strălucitor (cu fosfor), negru argintiu (cu galben de crom pur), negru auriu (cu verde de China) şi negru “oglindă de cristal” (care conţine toate culorile “albe şi negre”, pure, care, amestecate, emit o spectroscopie stelară de bioluminiscenţă solară cu 12 laseri biofotonici). Probabil, cu aceste culori picta Apelles pe Venus ieşind din mare, storcânduşi părul din care ieşeau pete de lumină scânteietoare, sau pe Alexandru cel Mare ţinând un fulger în mână în aşa fel încât “degetele păreau că se reliefează, iar fulgerul se află în afara tabloului”, ne spune Pliniu cel Bătrân, în capitolul Istoria naturală.

Toate aceste culori există de altfel şi în culoarea “albă pură” care scânteiază. O haină biofotonică, de exemplu, confecţionată astăzi din forme goale şi din forme pline absolut echivalente şi colorată cu aceste culori pure, “albe şi negre”, poate să devină o “armă” de protecţie care “rectifică” sau neutralizeze orice atac informatic la nivelul de comandă informaţional-energetic al ADN-ului nostru.

Acesta era, cred eu, motivul pentru care I.P. Culianu se îmbrăca în negru în ultimii ani ai vieţii. Şi nu acuzaţiile nefondate şi răutăcioase aduse de academicianului Şerban C. Andronescu lui I.P. Culianu, cum că acesta ar fi fost “cel mai dotat protagonist în particularităţi expresioniste, suferinţă, decepţii, degenerare, eşec”. Şi că “a intrat poate şi în pact cu Diavolul, ca dr-ul Faust sau Giordano Bruno şi, ca urmare, a avut parte de un sfârşit infiorător” - pentru că, mai ne spune ŞA - “Culianu purta pantofi tip Mephisto, cumpăraţi de la Chicago şi că joaca rolul lui Dracula”.

Să nu-i recunoşti ştiinţa şi opera lui I.P. Culianu, dar să-l defăimezi prin motive inventate şi să-l acuzi că, “încă din studenţie a pus bazele la Iaşi unei societăţi literare anarhice “Atlantida”, că “a pactizat cu Diavolul, ca dr-ul Faus sau Bruno”, să-l acuzi de impostură şi arivism doar pentru că critică ortodoxismul şi că îi omagiează pe Moshe Idel şi Elie Wiesel şi că “întreţine relaţii cu alţi colegi versaţi în iudaism ca Moşhe Idel, Andrei Codrescu, Norman Manea, Vladimir Tismăneanu, Andrei Oişteanu” şi, culmea invidiei, că “e numit vice-preşedinte la Academia Româno-Americană din California” - asta te descalifică în primul rând ca om şi apoi ca academician.

(Toate aceste acuzaţii răutăcioase, le găsiţi în articolul din 21 martie 2012, publicat în revista “Art-emis” sub titlul “A fost I.P. Culianu “discipolul lui Mircea Eliade?”)

Ca întotdeauna, cum se întâmplă la noi, românii, ca o ironie a sorţii, când un geto-dac şi Tozgrec “ridică sabia pentru Ifigenia” se găseşte repede un alt român şi roman (academician) care “ridică sabia pentru Elena din Troia de carton” şi, de invidie sau gelozie, le omoară pe amândouă (şi pe Elena şi pe Ifigenia). Iar noi, dilematici, vechi şi noi, rămânem doar cu “garda deschisă” mereu în vizorul duşmanilor, ca în celebra replică din piesa “Ifigenia” de Mircea Eliade: “Cine ridică sabia pentru Elena nu mai poate să ridice sabia pentru Ifigenia”.

Aştept ca, mai repede decât FBI-ul (care ne tot amână cu anchetă de 23 de ani), tot Mossadul să “ridice sabia” şi să elucideze în cele din urmă misterul crimei profesorului şi savantului renumit I.P. Culianu. O crimă care pentru mine îmi este clar comisă de „bestiile triumfătoare” împotriva umanităţii şi nu în ultimul rând împotriva civilizaţiei occidentale.

De altfel, Mossadul a făcut nu de mult timp dezvăluiri incendiare şi despre aşa-zisul „accident” de automobil în care a murit Prinţesa Diana şi prinţul egiptean Dodi Fayd. Prinţesa Diana, se pare, urma să nască un copil făcut cu prinţul Dody, şi asta a deranjat, poate, cel mai mult Familia Regală britanică.

Căci nu-i uşor să alegi azi între „Copilul care joacă Dame” (din marile Familii Regale), Dionisos-copil (din Aristocraţia neagră) şi „Cristos-copil” (din economia Creştinătăţii), nu-i aşa?

Dragi prieteni, dacă am reuşit (în 80 de pagini), prin eseul Agonia UE - între catastrofă şi mesianism, între alternanţa eonului Dracului şi începutul Eonului mesianic - să vă trezesc curiozitatea şi interesul pentru a şti în ce Europă trăim, dar mai cu seamă pentru a şti “cum se poate trăi în viitor” şi cum se aplică teoria lui Mircea Eliade, “Sacrul şi profanul”, potrivit căreia „sacrul e camuflat în profan şi profanul în sacru”, înseamnă că există şanse să avem viitor. Dacă nu am reuşit, este numai vina mea.

Fără să fi anticipat iniţial, uite ce îmi trecu prin minte, în chiar clipa aceasta: ce ar fi să continuăm, la patru sau opt mâini în coautorat sau cvadriautorat, eseul “Agonia Uniunii Europene” (în 180 sau 360 de pagini, în variant SUE) şi să-l dedicăm unor mari personalităţi din marile Familii Regale şi din elita politică şi intelectuală europeană şi mondială?

În Italia lui Giordano Bruno, în Franţa lui Descartes, în Anglia elisabetană (era să zic în Anglia lui John Milton), nu ştiu dacă şi în America lui Amerigo Vespuccio, exista obiceiul ca destinatarul dedicaţiei să plătească cheltuielile de tipărire a cărţilor.

Acum o întrebare gravă şi serioasă: se vor găsi, oare, azi, 4-8-16-32-64 de personalităţi din elita mondială şi intelectuală, printre cei peste cinci sute de milioane de europeni din UE, ca să ne citească cartea, la început online, apoi să ne tipărească “Agonia Uniunii Europene” în macar o sută de mii de exemplare, ca să putem trezii şi alte conştiinţe europene?

Aştept răspuns verbal şi în scris de la domniile voastre – şi online - din raiul inimii în raiul nimănui şi retur din iadul smereniei în iadul deznădejdii.

Semnat, CMS, 26 Gerar, 2014, Provincia Raiului – Groapa Hiperboreeanului, via Văgăuna Dianei-Luna-Hecate din Creasta Anilor, Alias Grădina Maicii Domnului din Terra Mirabilis versus Terra PIG & compania programului de inginerie genetică prin „deprogramare” OMG – Monsanto!

Acum vorbesc foarte serios, chiar îmi doresc să găsesc printre domniile voastre patru, opt, şaisprezece, treizecişidouă sau şaizecişipatru de persoane, pentru a continua împreună eseul Agonia Uniunii Europene. O carte de care avem nevoie. O carte (chiar şi “virtuală”) pe care cititorul o aşteaptă. Şi de ce nu poate chiar să practicăm împreună o formă de Meditaţie transcendentală – o formă de ascensiune celestă cu n-dimensiuni, aşa cum practica I.P. Culianu, pentru ca să putem construi împreună o “planetă virtuală” în care să ne răscumpărăm cunoaşterea prin reflecţie şi revelaţie şi să ne regăsim viitorul în Statelor Unite ale Europei. Dimensiunea a 4 a, când e corectă înţeleasă, înseamnă timpul adăugat ontologic celor trei dimensiuni tradiţionale (existente în orice Idei mari şi obiecte ideale de artă)

Mulţumesc frumos pentru interesul acordat acestui proiect european pe care sper să-l pot merita în întregime sau măcar într-o oarecare măsură!

Cu respect şi admiraţie, al dumneavoastră, Constantin Milea Sandu

Post scriptum:

Promit că în ultimele patruzeci de scrisori, din “144 de Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Pinţesa X”, voi scrie despre Argumentul ontologic al omului cu “Coloana soarelui de vis” prin care se poate demonstra existenţa lui Dumnezeu pe Pământ şi a zeilor Atlanţi în “fortăreaţa carpatică”. Voi scrie, de asemenea, despre marea bătălie pe viaţă şi pe moarte care se da, în chiar clipa aceasta, între Lemurieni şi Atlanţii din Carpaţi, între alternanţa dintre cele două programe de „deprogramare” genetică a popoarelor din UE: Programul Terra PIG – Un atac extraterestru asupra omenirii (cod numeric al mărcii genetice 664) şi Programul Terra Mirabilis (cod numeric al mărcii genetice 666, atestat în Apocalipsa lui Isus Cristos în Bibile, şi pe placa de marmură de la Tomis).

Miza acestei bătălii între două mari popoare mesianice – România şi Israelul – este foarte mare.

Într-adevăr, de vreme ce doctrina „îngerilor popoarelor solare”, veche şi recunoscută de mii de ani, prevede ca toate naţiile terestre, solare şi lunare, să-şi aibă un reprezentant-înger la Înalta Curte Celestă, evreii aşteaptă acum avantaje politice, economice şi “u-topografice” imediate din faptul că reprezentantul lor celest este însuşi Dumnezeu, sau cel puţin Arhanghelul Mihail, având primul rang după Dumnezeu. În timp ce Atlanţii din Carpaţi sunt convinşi că de data aceasta reprezentantă lor pe Pământ şi în Cerul cristalin & Cerul Empireu la Înalta Curte Celestă este Sfânta Mamă a lui Dumnezeu, pe numele ei adevărat Diana Sancta Potentisima, care e deja aici la noi, în Grădina Maicii Domnului, în Creasta Anilor; şi acolo, Sus, pe Stâlpul Central sau „Coloana soarelui de vis” în vecinătate lui Dumnezeu; şi că numai Ea – Mama celor Vii - are cel mai înalt grad după Dumnezeu, Tatăl universal.

Tot mai mulţi români, încep să afle că, la Atlanţi, Soarele este zeiţă, iar Luna – zeu; că Lemurienii sunt rivalii noştri. Şi că Diana Sancta Potentisima este Mama celor Vii (al treilea Eon din Ogdoadă), a românilor din cele zece triburi atlante; din cele zece ţări şi regate. Şi că numai Mama celor Vii împreună cu Diana Sancta Potentisima şi Fecioara de lumină, sub protecţia Preoteselor Soarelui şi al Lucrătoarelor-de-lumină, îl vor naşte pe Cristos-copil, fratele „din dreapta” al Sophiei, care le devine “syzygos”.

Această nouă „naştere mistică” a lui Cristos-copil din Fecioara de lumină va dezvălui Lumii o realitate transcendentă, solară, care va fi deopotrivă temporală, în măsura în care preconizează o mântuire eschatologică a omenirii prin regina coeli, stea mântuitoare care mijloceşte în folosul omenirii prin Sfânta Mamă a lui Dumnezeu, şi spaţială, în măsura în care implică o lume nouă, supranaturală, solară, ce va transforma şi omul şi planeta Terra. (Schimbând întreaga structură de funcţionare a lumii şi a planetei din Carbon 12 în Carbon 7).

Această bătălie apocaliptică între forţele infernale şi cele cereşti, ce se petrece, în chiar clipa aceasta, în sufletele, în minţile şi în inimile noastre, este cunoscută în mitologia generală sub denumirea de Armageddon – (în ebraică veche, „Har Magiddon”) - ţinut muntos şi câmp de luptă în Grădina Maicii Domnului, unde se vor mobiliza toţi împăraţii, regii şi preşedinţii din lume, pentru a disputa marea bătălia de proporţii universale, cu intervenţi ale zeilor în mijlocul zbaterilor omeneşti, cu frecvente elemente miraculoase, prin două războaie cosmice care vor avea loc între anii 2012-2024 şi 2024-2081.

Anul 2081 va fi Anul „Ultimului Soare negru”, după care Monarhia absolută va învinge definitiv „Republica Universală” şi Pacea de o mie de ani se va instaura în întreaga lume.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

* * *

PS: Pentru a şti despre ce Prinţesă X este vorba, public această legendă mai jos:

* * *