Două coloane infinite care sprijină cerul
(Pe 19 februarie 1876, la Hobița, în judeţul Gorj, s-a născut Constantin Brâncuşi)
Stimată doamnă, stimate domnule, dragi prieteni, de pe Facebook, de pretutindeni şi de oriunde vă aflaţi la orizontul misterului...O zi bună să vă dea Dumnezeu, cer înalt şi idealuri pe măsura Cerului Cristalin!
(Pe 19 februarie 1876, la Hobița, în judeţul Gorj, s-a născut Constantin Brâncuşi)
Stimată doamnă, stimate domnule, dragi prieteni, de pe Facebook, de pretutindeni şi de oriunde vă aflaţi la orizontul misterului...O zi bună să vă dea Dumnezeu, cer înalt şi idealuri pe măsura Cerului Cristalin!
Poate
că o să vă surprindă ceea ce scriu acum, să vă pară ceva ori prea romantic şi
întârziat sau, dimpotrivă, ceva paranormal. După o cercetare a formelor
sculpturale de peste un sfert de veac, sunt tot mai interesat de a surprinde structura
de funcţionare a lumii, de la început până la sfârşit. Şi de felul cum s-ar putea declanşa o mişcare
feministă universală, pornită alternativ din nucleul ce mai fecund al
latinităţii - România - şi la polul opus
- Statele Unite şi Marea Britaniei.
În
mod special, în ultimii patru ani sunt interesat de o anumită formă de
programare a oamenilor viitorului, prin transformare cuantică, prin
Arta-transformării PP-EFB*, inclusiv prin “coloane cuantice”, programare genetică
şi neurolingvistică (PNL). Pentru aceasta am scris în 2012 un eseu teatrologic
– manifest feminist universal (120 de
pagini) şi “144 de Scrisori de tranziţie din Mileniul III către prinţesa X”,
jumătate din aceste scrisori sunt publicate pe revista Confluenţe literare.
Între timp, am prezentat pe albumul foto sculpturi pe Facebook câteva proiecte
culturale, printre care şi schiţa unui site: “Vatra Atlanţilor din Carpaţi” sau
“TERRA MIRABILIS
HABITAT – Comunitate autosustenabilă – PROCESSIO PER CONVERSIO – Ediţie
Solară – Prietenii aurice şi proteice în artă şi ştiinţă”, în colaborare cu
Raluca Crina Florescu.
Pentru mine, femeia este o entitate spirituală superioară, o
Stea arzătoare cu opt raze în Templul Iubirii. Un templu al iubirii care nu e
altul decât cerul-pământesc. (Un templu ovoidal, mult visat de C. Brâncuşi,
numit “Templul Dragostei, al Meditaţiei, al Contemplării şi al Eliberării”
(TDMCE). Din nefericire, nerealizat nici azi). Femeia este doar înrudită cu
Dumnezeu, prin raza lui, de aceea o numim mama lui Dumnezeu, adevărata regina
coeli, stea mântuitoare care mijloceşte în folosul umanităţii. Ea nu este şi
nici n-a fost vreodată o iubită pământeană. Femeia este creatoare de îngeri şi
demoni pe pământ, nu creată de zei pământeni. Civilizaţia Iubirii este singură
constantă în univers, pentru că Iubirea există dinaintea Facerii Lumii. Iubirea
este flacăra din Infinit, din Soarele Central Vindecător, şi memorie eternă din
pulberea stelară.
Bărbatul e
cel ce iubeşte, femeia e chiar iubirea, şi jumătatea infinită a bărbatului. Într-adevăr,
între două inimi există o fereastră de lumină cărui ziua-i zicem soare iar
noaptea lună. Într-adevăr, razele corpului nostru luminos cresc odată cu
spaţial curbat care stă între noi şi un alt corp luminos, cum e lună sau
soarele sau o altă fiinţă luminoasă. Dar de ce cresc şi descresc aceste raze
luminoase şi spaţii curbate din fereastră în fereastră numai Dumnezeu ştie, noi
nu ştim!
În ultimii patru
ani, am vizitat online profilul Dvs., şi m-am bucurat să vad că majoritatea
sunteţi marcaţi de o personalitate tot mai puternică, am descoperit acolo,
printre altele, “imagini-regine” care cuceresc lumea în progresie exponenţială,
de la marginea lumii la centru şi de la centru la capătul lumii, cu frumuseţea,
talentul şi ştiinţa dumneavoastră. Desigur,
este bine să ne vindem talentul şi ştiinţa, dar nu pe gratis, cum fac eu acum, şi
mulţi alţi prieteni. Dar şi mai bine ar fi să ne valorificăm împreună talentul
şi ştiinţa într-o Comunitate autosustenabilă, despre care voi încerca să scriu
şi azi câte ceva.
Din păcate, mulţi români atât din ţară cât şi din străinătate încă îşi vând
capul cu preţul inimii şi inima cu preţul capului, uneori, doar pentru a
supraveţui la limita existenţei. Asta ne face să rătăcim pe drumuri fără
întoarcere, femeile pe “calea numelor pierdute”, iar bărbaţii pe “cărarea
numelor” şi a “codurilor” care, cu cât acestea sunt mai greu de înţeles, cu
atât mai înalt este rangul lor.
Fiii
mei şi Fiicele mele, scopul nostru nu este acela de a ne opri în faţa unei singure
existenţe, forme şi beatitudini finite, chiar dacă aceşti trei eoni distincţi
primordiali ce s-au ivit în copilăria umanităţii aparţin de un ordin înalt. Mai
degrabă îndreptaţi-vă spre “cărarea numelor”, retificaţi-vă numele pierdut,
renunţaţi la Intelectul Activ (talmudic, cabalistic şi nenominalizat) şi
întoarceţi-vă cu faţa spre “scara creaturală”, prin Stâlpul Central sau Coloana
soarelui de vis la Intelectul angelic şi universal, la Mama-natură, Mama celor
Vii, al treilea eon din Ogdoadă.
Ce
înseamnă aceasta? Înseamnă că, numai dacă vom uni împreună Primul Principiu din
prima triadă, existenţa-formă-beatitudinea, cu cea de-a două triadă,
materia-energia-informaţia, vom putea opţine a treia triadă esenţială:
creaţia-procreaţia-casa. Căci acestea sunt primele trei fericiri. Şi în toate
trei există Dumnezeu. Numai făcând lucrul acesta, la un moment dat, vom ajunge
să schimbăm împreună sensul forţei pe axă şi pe scara creaturală, şi să punem
în mişcare o forţă uriaşă a Renaşterii şi a Adevărului Creaţiei de idei mari
precum Infinitul şi Eternitatea pe care nu o vom mai putea controla, dar care,
în schimb, ne va controla într-un fel sigur, secret şi fidel, raţiunea,
intelectele angelice şi universale şi gândirea noastră.
După
cum ştim, semiotica iubirii, care operează cu semnele arbitrare şi simboluri
consacrate, are scopul de a ajuta la perceperea a ceea ce este greu de înţeles
azi. Iar evoluţia noastră va depinde de buna folosire a acestor semne şi
simboluri, în Marea Trecere din universul tehnologic în evoluţia naturală în
ştiinţa viului, în “preştiinţa divină”.
Lumea
de azi ar trebui să vadă şi să înţeleagă că toţi, dar absolut toţi, trăim acum
sfârşitul istoriei celei mai mari înşelătorii umane. Trăim pe un pământ rămas
fără centru, iar în cer suntem deja într-un război al focului stelar. Din
păcate, încă suntem manipulaţi pe o cale greşită de o pseudospecie umană, de un
duh rău şi ascuns vederii noastre, care vrea cu orice preţ să ne ţină sub un
control total al minţii (prin legea “Big Brother”), şi să suprime trei sferturi
din omenire. Lumea e sortită să piară, trebuie să ne grăbim, iar eu mă aflu
aici ca să vă ajut. Şi să vă spun că suntem destine în vremuri de război
mondial: rece sau cald, biologic sau psihotronic; “la început în război cu noi
înşine şi în final în război cu toată lumea; toţi împotriva tururor”, după cum
spunea W. Faulkner şi Eugen Ionesco în ultimul său Jurnal.
Eu sunt tot mai convins că, în următorii 40 de ani lumea va fi condusă de femei, iar o parte din noi vom fi implicaţi intens, fără să ştim, într-un program de inginerie genetică, (PIG5), poate chiar în ultimul ciclu de existenţă umană şi în crearea unei noi generaţii de pământeni, altfel decât suntem acum. Să ne înţelegem: la capătul fiecărei familii, comunităţii, instituţii, stat de drept sau imperiu se află o femeie. De decidenţa şi implicarea acestor femei în geopolitică şi în adminsitraţia statelor va depinde soarta noastră, a Uniunii Europene şi a lumii întregi. Vindecarea economică şi culturală a celor 28 de state, aşa-zis “unite şi integrate” în UE, înălţarea, împlinirea sau cădearea Europei va depinde de calitatea şi selecţia naturală a femeilor din Europa (solare sau lunare). Suntem implicaţi până în gât într-o bătălie pe viaţă şi pe moarte, de proporţii universale, cu intervenţii ale zeităţilor în mijlocul zbaterilor omeneşti, cu frecvente elemente miraculoase, în cazul nostru, cu implicaţii ale Zeilor Cei Mari de la Dunăre, din “fortăreaţa carpatică”. Practic, trăim intens la nivel social planetar şi ne vedem, iată, într-o lumea virtuală, pe primul “continetul secret” Facebook, şi în curând pe prima planetă fictivă ce se construieşte, în chiar clipa aceasta, în sufletele, în minţile şi în inimile noastre.
Eu sunt tot mai convins că, în următorii 40 de ani lumea va fi condusă de femei, iar o parte din noi vom fi implicaţi intens, fără să ştim, într-un program de inginerie genetică, (PIG5), poate chiar în ultimul ciclu de existenţă umană şi în crearea unei noi generaţii de pământeni, altfel decât suntem acum. Să ne înţelegem: la capătul fiecărei familii, comunităţii, instituţii, stat de drept sau imperiu se află o femeie. De decidenţa şi implicarea acestor femei în geopolitică şi în adminsitraţia statelor va depinde soarta noastră, a Uniunii Europene şi a lumii întregi. Vindecarea economică şi culturală a celor 28 de state, aşa-zis “unite şi integrate” în UE, înălţarea, împlinirea sau cădearea Europei va depinde de calitatea şi selecţia naturală a femeilor din Europa (solare sau lunare). Suntem implicaţi până în gât într-o bătălie pe viaţă şi pe moarte, de proporţii universale, cu intervenţii ale zeităţilor în mijlocul zbaterilor omeneşti, cu frecvente elemente miraculoase, în cazul nostru, cu implicaţii ale Zeilor Cei Mari de la Dunăre, din “fortăreaţa carpatică”. Practic, trăim intens la nivel social planetar şi ne vedem, iată, într-o lumea virtuală, pe primul “continetul secret” Facebook, şi în curând pe prima planetă fictivă ce se construieşte, în chiar clipa aceasta, în sufletele, în minţile şi în inimile noastre.
Dar mai bine să intru direct în materie fără să mai fac elogiu şi dovada
importanţei subiectului meu. Voi fi întrebat, poate: sunt eu oare vreun prinţ
al Artei-transformării sau legiuitor, ca să scriu despre politica mondială? Răspund
că nu, şi tocmai de aceea scriu despre geopolitică. Dacă aş fi prinţ sau
legiuitor nu mi-aş mai pierde timpul să spun ce trebuie făcut: aş face pur şi
simplu ce trebuie făcut sau aş tăcea. Aş face
în primul rând o Constituţie universală a drepturilor omului, apoi, aş
reinventa insula Utopia. O insulă ADN materie pozitivă şi ADN materie negativă,
fără bani, fără state, fără nici o proprietate privată şi fără războaie. La
început, va fi un Sat ecologic sau, dacă vreţi, o Comunitate autosustenabilă, cu
100-500 maxim 5000 de familii, unde domneşte dispreţul faţă de aur şi de
consumul inutil şi nimeni nu se va îmbrăca fălos, în ţinute de gală sau în
blănuri scumpe, sau să umble cu maşini de lux. Fiecare om va preda în
depozitele publice rezultatul muncii sale şi va lua în mod liber tot ceea cei
lipseşte, dar nimic mai mult decât îi este necesar. Arhitectura va fi sacră, locuibilă pentru toate persoanele, şi strict ecologică.
Economia va fi planificată prin doctrina distributistă, strict pentru insula ADN-Utopia, fără “Capitalul” lui
Marx şi aşa-zisa “plus-valoare”. Nici vorbă nu va mai fi de acapararea averii (de
către prădătorii capitalişti şi corporatişti fascişti), care e ruşinea ruşinii
şi fiica fricii, sau de foame, frig, frică, depresie, singurătate atomică şi
negarea negaţiei. Poporul va alege liber principele şi principesa şi tot el îi
poate destitui, dacă nu respectă Divinitatea şi Legea Sacră. Tot poporul alege
preoţii; preoţii creştini ai Sfintei Familii şi preoţii Artei-transformării a lui
Dumezeu. Locuitorii acestei insule ADN-Utopia urăsc războaiele genocidare şi
onorurile pe care acestea le creează, dar îşi apără cu înverşunare graniţele
Comunităţilor autosustenabile, cu tehnologie înaltă şi “arme secrete”. Religia civilă acceptă
Intelectul Activ şi Intelectul angelic şi universal, nu contravine raţiunii şi
respinge atât mortificările inutile, cât şi convertirile forţate. Legile permit
căsătoriile între cele patru caste; permit divorţul, dar pedepsesc cu
asprime trădările conjugale şi obligă la şase ore de muncă pe zi, şi două zile
libere pentru odihnă. Noţiunea de muncă va fi înlocuită cu aceea de creaţie,
care se împarte la toţi, odihna se împarte şi ea; se împart, deasemenea, toate
bunurile şi bucatele, prin doctrina distributistă. Comunitatea autosustenabilă
va avea grijă de copii în timpul cât părinţii sunt ocupaţi cu creaţia. Bătrânii
suferinzi se vor bucura de un tratament privilegiat, pentru că aceştia elaborează
şi transmit viziunile, prin celor trei suflete: divine, raţionale şi moarte.
Eutanasia va putea pune capăt agoniilor lungi şi dureroase, dar numai la
sfatul bâtrânilor. Livezile şi grădinile de flori şi de zarzavat vor ocupa cea
mai mare parte a Comunităţilor autosustenabile şi a viitoarelor oraşe stat, şi
peste tot va răsuna o muzică dulce şi divină, ca o uriaşă Simfonia a Durerii şi
Fericirii umane. Din nefericire, eu nu pot să realizez singur această
Comunitate autosustenabilă; sunt doar un cioplitor în lemn al unui nou alfabet
arhaic.
PUTEREA DE REZONANŢĂ holografică a artei de a trăi şi a
iubi nu poate dobândi viaţă publică fără susţinerea unor prieteni admirabili,
care să-şi apropie darul lor într-o aspiraţie unică: aceea ca VALORILE
UNIVERSALE ale religiei, artei şi ştiinţei româneşti şi europene să vibreze cu
demnitate în lume, în armonie deplină cu OAMENII, cu Cerul Cristalin şi cu DUMNEZEU.
Simbolic, pentru a apăra VALORILE UMANE - IUBIREA, VISUL, ARTA, PACEA, LIBERTATEA,
DREPTATEA şi ADEVĂRUL CREAŢIEI - vă solicit un mic sprijin financiar (sau, în
cazul în care dispuneţi, o sumă mai mare, pentru care eu vă ofer în schimb
sculptura monumentală “Coloana Femeia îngerilor melancoliei”din lemn de cireş
de trei metri:10.000 de euro; sau Geneza din cupru electrolitic, 50 kg: 5000 de
euro), desigu, aceşti bain vor fi investiţi pentru a crea şi dezvolta împreună
platformă online, site: “TERRA MIRABILIS
HABITAT – Comunitate autosustenabilă – PROCESSIO PER CONVERSIO – Ediţie
Solară – Prietenii aurice şi proteice în artă şi ştiinţă”, în cadrul căreia să
publicăm la o Editură Virtuală o serie de articole şi cărţi cu tematica mai sus
amintită, printre acestea cartea “semnal” – “Agonia Uniunii Europene – O sută
de ani de război sub sabia psihotronică” (360 de pagini în trei volume
ilustrate cu imagini din sculpturile lui CSM) Primul volum este deja publicat,
începând cu 8 septembrie 2013, pe revista Confluenţe literare, în opt “Scrisori
de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X”. Iar următoarele două volume
urmează să le public, în coautorat, sau chiar cvadriautorat, semnate de mai
mulţi colaboratori şi prieteni ai Artei-transformării PP-EFB*.
Pe această
ideea de prietenie aurică şi proteică şi nevoia de susţinere materială şi
spirituală, voi cita un fragment dintr-o carte de Panait Istrate, pe care, deşi
e cam lung, merită să-l dau în întregime: "Omenirea este
un amestec ciudat de sori şi pietre de o varietate atât de infinită încât nu
mai ştim unde un om încetează să mai fie piatra şi devine soare. Nu ştim nici
măcar dacă sorii au fost creaţi pentru nevoia pietrelor de a fi încălzite sau
pietrele pentru nevoia sorilor de a răspândi căldură. Ştim numai că, sori ori
pietre, suntem cu toţii fără rost în lume de îndată ce rămânem unii fără
ceilalţi."
Permiteţi-mi, la finalul acestei scrisori de
tranziţie, o confesiune de credinţă, confidenţială, dacă se poate, pe care o
puteţi însă şi ignora, pentru că, ştiu bine, trăim toţi acum în mitul Marii
Ignoranţei şi în Dezastrul refuzului... Sau, în cel mai fericit caz, o puteţi
considera drept un studiu de caz, de conştiinţă solară sau lunară. Deşi nu
stăpânesc bine instrumentele scrisului, de vreo patru ani, mă
"chinuie" talentul literar şi nu-i mai dau de capăt - în sculptură
era mai uşor, descoperisem o “mathesis universalis”, o formă de meditaţie
artistică şi de ascensiune celestă cu n-dimensiuni prin Cerul Cristalin, cu o
trusă de instrumente de comunicare telepatică, făcută pe socoteala mea, precum Geneza
şi “Coloana soarelui de vis”, prin care ajunsesem să călătoresc atemporal în
viitor, însă tot atunci parcă Dumnezeu mi-a dat peste mână şi mi-a zis:
“Opreşte-te, întoarcete pe Terra mirabilis şi fă ce trebuie făcut acum...”. În
2008 am plecat în Toscana, pe “locul fără de loc” unde s-au născut toate
geniile Renaşterii italiene, în mod sigur cu o misiune ce ţine de taină şi de
mister (pe care am încercat să-i dezleg misterul, deocamdată, în 50 de pagini
în povestirea “Opt luni în Toscana”. În 2009 m-am întors în ţară, între timp am
scris în patru ani peste 2000 de pagini de jurnal de atelier, pe care le-am
structurat apoi în cinci cărţi, care, după ştiinţa mea, ar trebui acum să le
public la patru mâini, deci în coautorat, sau chiar în cvadriautorat (după
formula lui I.P. Culianu), eventual, să le traducem în italiană, franceză,
engleză, etc. - cu toată admiraţia fac un apel în acest sens şi la domnia
voastră.
Ce
doresc eu: Să facem împreună o carte “semnal”, să traducem şi să publicăm, în
coautorat, la o Editura Virtuală: eseul teatrologic – manifest feminist
universal – “Reportaj imaginar la un congres internaţionalal femeilor” (120 de
pagini), sau eseul geopolitic “Agonia Uniunii Europene – O sută de ani de
război sub sabia psihotronică” (în trei volume, 360 de pagini, ilustrată cu imagini
din sculpturile mele).
Pentru mine traducerea unei cărţi este tot o creaţie
literară, pentru că se interpretează un text sau o scriere literară prin unirea
a două viziuni, aceea a autorului şi a interpretului care face traducere. E un
fel de “teatru în teatru”, de aceea, atunci când viziunile se apropie, este
bine să acorzi o libertate deplină traducătorului. Ba chiar accept să se mai
taie din text sau să se adauge text nou, păstrând, bineânţeles, structura
interioară a cărţii, ideea şi viziunea centrală.
În privinţa drepturilor de autor, uite cum văd eu lucrurile: pentru că
niciodată nu am fost dependent de bani, nici când am avut bani mulţi, nici când
n-am avut deloc, ca acum, de axemplu, eu mă folosesc de modelul practicat în
Renaşterea italiană, în care autorul-meşterul, artistul muzician, pictor,
sculptor sau arhitectul-inginer lua 51% din valoarea lucrării, iar 49% (şapte
ori şapte) era acordat celor care fac lucrarea (Da capo al fine şi Da fine al
capo), în cazul nostru, traducătorului-interpret de carte.
Asta ar putea fi, cred eu, prima soluţie de reconversie a fiinţei umane
pe scara creaturală, şi o formă decentă de supraveţuire a familiilor noastre şi
nu în ultimul rând de salvare a civilizaţiei umane.
Desigur,
aştept şi la alte colaborări venite şi din partea domniilor voastre, pentru că
eu cred în viziuni şi în intuiţia feminină. Practic, după o investigaţie făcută
cu rigoare pe net, am găsit recent o nişă de piaţă, prin Editura Virtuală
(platforma amazon.com; lulu.com; etc.), unde se pot căştiga aproximativ 100.000
de euro pe an prin vânzare de cărţi digitale cu plata anticipat (aprox. 30.000
de exemplare la preţ de 8 euro cartea, sau chiar 100.000 de ex. la preţ de o
cafea) în UE, SUA, Japonia, inclusiv, în BRICS (Brazilia, Rusia, India, China,
Africa de Sud) Bineânţeles, prin tranzacţii online, cu card şi cont PayPal. (detali
despre cum se pot câştiga aceşti bani prin vânzarea de cărţi online le puteţi
găsi pe albumul foto cu ilustraţii color la cartea Agonia UE, pe Facebook)
Alte
fragmente din Jurnalul de atelier şi din eseul Agonia UE le găsiţi pe revista
Confluenţe literare. Pentru început, vă
trimit un fragment din Reportajul imaginar..., pentru lectură, analiză,
şi recunoaştere.
Vă mulţumesc pentru interesul acordat acestui proiect cultural european
de site Terra Mirabilis şi carte “semnal” pe care sper să-l pot merita în
întregime sau măcar într-o oarecare măsură.
Aştept
răspunsul Dvs. Cu prietenie şi admiraţie, Constantin Milea Sandu.
Tel:
0744994454
Contul meu curent la Banca Română de Dezvoltare BRD
Grupe Societe Generale, pe numele Sandu-Milea Constantin: în lei:
RO58BRDE080SV45322990800; şi euro în valută: RO16BRDE080SV36875130800
Şi un link cu un fragment din manifestul
feminist universal: http://confluente.ro/Reportaj_imaginar_la_un_congres_interna_constantin_milea_sandu_1336997198.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu