Coloana Soarelui de vis, Genaza si Maria Magdalena
Eu stiu ca razele corpului nostru luminos
cresc si descresc odata cu spatiul curbat care sta intre noi si un alt corp
luminos, cum e luna sau soarele, sau o alta fiinta luminoasa. Aceasta e marea
descoperire a artei mele. Dar de ce cresc si descresc aceste raze luminoase din
fereastra in fereastra, numai Dumnezeu stie, eu nu stiu ! De aceea va scriu, ca sa aflu.
La un moment dat, tot
cautand pe net, din “ fereastra in fereastra”, speram ca voi gasi o raza de
lumina intr-o femeie frumoasa, deschisa spre paradisul artei mele, care sa ma sustina
chiar si financiar in creatia mea de sculptura artistica… Acum, nici macar nu
mai sper.
Din nefericire, am
constatat cu tristete ca, de fapt, toti traim in Europa de Est cu viii si cu “mortii
electrici” laolalta, intr-o tragica pierdere de oameni, de energie si de timp.
Acum toti, dar absolut toti, dupa comunism si capitalism, traim in utopia “Paradisului
prin distrugere”, intr-un proces diabolic de globalizare a lucrurilor si de tribalizare
a persoanelor, condusi din umbra de oculta FMI a Guvernului
Mondial.
Paradisul prin distrugere, aceasta este esenta orcarei
otopii. Din nefericire, utopia ii are ca adversari pe oamenii insisi.
Daca in
urma cu o suta de ani sansa ca o femeie sa ia un barbat fara bani era de una la
o suta de mii, acum sansa este de una la un milion. Dovada este ca barbatii
romantici sunt pe cale de disparitie, iar “femeile frumoase,” pe care Lucian
Blaga le numea “ferestre deschise spre
paradis” , trec acum din “fereastra in fereastra” in utopia “ Paradisului prin
distrugere” si ne sparg toate apele ochilui – ferestrele sufletului - locul
unde ceva se intampla definitiv.
Toata viata mea,
din " Tinerete fara batranete si viata fara de moarte ", am visat ca voi ajunge
sa traiesc intr-un “ Templu al Dragostei, al Meditatiei transcedentale, al
Contemplarii si al Eliberarii”. Un templu al eliberari din ciclul devenirilor
tehnologice, din ciclul reincarnarilor si din vesnicul balans intre mai bine si
mai rau al celor multi. Un templu pe care, de altfel, l-am si proiectat in urma
cu vreo 20 de ani . Pentru ca, in final, sa aflu ca de fapt traiesc in doua
universuri paralele: unul, metafizic, al Artei-transformarii; celalalt, fizic,
al eliberarii tehnologice.
Daca primul univers,
cel al Artei-transformarii Primului Principiu din care s-au ivit cei trei eoni
distincti: existenta, forma si beatitudinea, ne poate oferii cu adevarat sansa
de a-l cunoaste pe Dumnezeu, si prin Acesta de a ne elibera de toate nevrozele, de toate spaimele
existentiale si de toate conflictele dintre famailii, clanuri si natiuni; al
doilea univers, cel al eliberarii tehnologice, va asigur ca nu va fi decat o
eliberare tehnologica catre nimic. Caci nu va trece nici cinci ani si sute de
milioane de someri si pensionari din Europa vor tanji dupa munca si pensi si nu
le vor mai gasi nicaieri.
Iata de ce singura mea speranta a mai ramas in
Dumnezeu si in viitorul Artei-transformarii. O Arta care face parte din familia
sacrului, care, asa cum am mai spus, este chiar felul lui Dumnezeu de a se
descoperii omului, in jocul lui cu cerul si cu oamenii.
Cred ca intr-o zi
mare lumea va vedea si va intelege semnificatia sculpturilor mele: Genezele, Coloanei Soarelui de Vis, Vanatorul
stelelor si Reginele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu