Mozaic cultural - Interviu - Astazi, sculptorul Constantin Milea Sandu - „ Am trait intotdeauna la orizontul misterului ... „

„ Daca il zaresti in treacat pe strada, ai impresia ca este un artist din secol XIX ratacit in mileniul trei. Iti atrage atentia privirea cautatoare, ce fixeaza cu o lacomie juvenila lucrurile din jur, basca si fularul asezate intr-o maniera sic, artistica. In Brasov, printre cunoscuti i se spune „ omul cu coloana „, caci intr-adevar, la ea se raporteaza, visul lui fiind sa lase forme pe care se lupta sa le scoata din spiritul materiei. Lucrarila sale, expuse de curand in spatiul expozitional al bibliotecii universitare, atat de unitare, par a fi permutari continue de elemente ale unei matrice. Forme si simboluri se succed in zeci de lucrari capatand noi si noi valente prin contextualizare si recontextualizare. Artistul n-are casa, n-are masa, ci doar un atelir in care slujeste, un bagaj cu dalti, ciocane, lemn si...o mare credinta in D-zeu si arta sa. Este o lume a lui prin care traieste si despre care vorbeste cu o deosebita placere...”

 (  Gabriela Banu-Noaghiu )

  GBN -  Pareti a fi un drumet de cale lunga, domnule Constantin Milea Sandu, plecat din Banat, oprit o vreme de  Moldova, iar acum „ prizonier de Transilvania”, cel putin de vreo sase ani incoace. Ce v-a obligat la itinerarul acesta ?

 CMS  -  Mi-am urmat destinul, eu am trait intotdeauna la orizontul misterului si imi place sa cred ca am navigat permanent intr-un ocean de eter-aer-foc. Vedeti, chiar si aici lipseste elementul pamant. Nu am avut niciodata pamant, dar nu-mi este frica. Toata viata mi-am dorit sa  fiu un mare artist, sa traiesc din drepturi de autor, de fapt deja eu traiesc din arta, din creatia mea proprie, cu dalta, cu ciocanul si cu mainile mele imi castig painea. N-am luat si nu voi lua nicidata nimic de la nimeni.

 GBN -  Pentru Brasov cum v-ati hotarat ?

 CMS -  Am dat cu banu’ , nu stiam unde sa merg la Bucuresti sau la Brasov, si pentru ca in Capitala era canicola la vremea aceea, am ales zona de munte. Am venit cu o expozitie de sculptura la Poiana Brasov, aici am avut prima cerere de lucrare monumentala, „ Apollon vanator „, pentru un restaurant, dupa aceea am plecat la Festivalul medieval de la Sighisoara, am participat la fel si fel de targuri, in perioada Festivalului „ Cerbul de aur „ am expus pe stazi, apoi am inchiriat un atelier unde am continuat sa lucrez. Am facut in acesti sase ani peste 150 de sculpturi, majoritatea in lemn. Am aici un atelier pentru care m-ar invidia orice artist, este ca o biserica, acolo slujesc eu...

 GBN - ...traiti si experimentati...

 CMS -  Cu altfel ? In arta nu poti sa evoluezi, daca nu treci prin cele trei mari experiente: o experienta la limita mortii, o experienta in afara corpului si o stare modificata a constiintei. Aceste trei mari experiente trebuie traite de orice mare artist,

altfel nu se poate continua, arta este, asa cum am mai spus, felul lui D-zeu de a se descoperi omului si atunci cand intri in relatie personala cu D-zeu te iei in serios, nu mai poti altfel.

 GBN – D-vs. Aveti un parcurs bogat nu numai in ceea ce priveste kilometrajul, dar si in ceea ce priveste formele de exprimare. Ati facut si modelaj in lut, si actorie, ati si pictat, si desenat, toate astea pana in 1989, cand ati descoperit lemnul si sculptura in lemn. Ce va determinat sa urmati calea sfantului de la Hobita, domnule Constantin Milea Sandu

 CMS – Puterea, posibilitatea de a-mi descoperii Infinitul si Eternitatea...

   GBN -  Si ca urmare, v-ati propus sa compuneti si sa recompuneti geometria formelor....

   CMS -  Da, numai ca, vedeti dvs., spre deosebire de Brancusi, care nu opera cu goluri, eu operez cu goluri si plinuri echivalente. Exista in creatia mea monumentala si o influenta din marele sculptor englez Henry Moore. Brancusi spunea ca golurile nasc umbre si era urmarit de aceste umbre. Golurile lui Henry Moore n-au nascut umbre, ci viziuni spre gaurile negre, spre alte lumi, spre alte energii, au fost ca niste ferestre. Accentele brancusiene le pastrez mai mult ca pe niste simboluri consacrate, sunt cateva teme pe care le dezvolt, de fapt daca fac o sinteza pe ultimii cinsprezece ani – am un ciclu de 12 blazoane, de 12 regine, de 12 coloane, 12 scaune, fragmente de trupuri, vanatori, stramosi... Aceste sunt temele pe care le dezvolt in cicluri si mi-asi dori foarte mult sa fac o retrospectiva, sa adun lucrarile pe care le am in colectii particulare.

  Dupa cum va spuneam, lucrurile nu sunt greu de facut, ce este greu e sa te pui in starea de a le face. „Geneza „ , de exemplu, s-a nascut dintr-un desen de tip mandala, adica olinie continua, care nu trece de doua ori prin acelasi loc si se inchide intr-un cerc si reprezinta o anumita figura, in cazul meu reprezinta  o sinteza  a capului de femeie si de barbat. Din acest desen de tip mandala s-a nascut  toata geometria secreta a reginelor. In fiecare coroana exista o geometrie secreta, o constructie speciala, care poate sa capteze energia, focul divin.

  GBN -  Ce conditioneaza starea de a face lucrurile ?

  CMS -  in cazul meu, dragostea. Daca nu sunt indragostit, nu pot lucra, toate reginele mele ascund cate o femeie. „ Printesa X”, de exemplu, este prima mea dragoste. Toate lucrarile mele au la baza o amintire frumoasa. „ Facerea lumii „ s-a nascut multumita unei nobile doamne care m-a inspirat. Cand mana ei a ajuns in mana mea am stiut ca de aici se va naste o lucrare.

  GBN -  Ce sa va fi transmis oare ?

  CMS -  Tot ceea ce tine de dragoste, de om, de D-zeu, de continuitate, de expansiune infinita...

  GBN -  Si lemnul v-a ajutat sa transfigurati trairea aceea de moment, nu l-ati simtit potrivnic ?

  CMS -  Oh, nu, este o placere sa lucrezi in lemn, daca vreti sa faceti terapie, sa va vindecati de ceva, luati un lemn, descoperiti-i fibra si patrundeti in spiritul materiei. Are si un efect calmant, dar si unul energizant. Sa va spun un secret, in atelier port niste saboti din lemn, deci la mine se inchide un circuit perfect. Am saboti din lemn in picioare si am si lemnul in mana cand lucrez. Apare un efect de rezonanta, atunci cand lovesti cu dalta, cu ciocanul, altfel spus cand filosofezi, apare un fel de rezonanta

de sunete. Desenul meu se intalneste cu fibra lemnului. In momentul cand lovesti mai mult si mai mult, iar suntul se schimba, te opresti, altfel ratazi. Trebuie sa te bazez pe miscari foarte precise, caci in lemn nu poti sa pui inapoi. Cum bine spunea maestrul Brancusi – adevarata sculptura se face nu prin acoperire, ci prin descoperire, deci scoti materialul si ramane figura, nu faci o armatura si o acoperi cu lut. In sculptura tai, desenezi, iarasi tai, desenezi, niciodata nu iese exact ceea ce ai desenat, elaborezi tot timpul.

  GBN – Si daca se intampla sa gresiti ?

  CMS -  Daca gresesc, inseamna ca este ceva in neregula cu starea sufletului meu si atunci o iau de la inceput. E ca atunci cand esti indragostit, daca gresesti, nu-ti ramane  decat sa o iei de la inceput. Sa va spun o intamplare, dintr-un accident s-a nascut o lucrare, lucram la o coloana si i s-au rupt niste aripi si mi-amintesc ca atunci a venit in atelier o prietena foarte buna, actrita, si m-a intrebat: „ Tu nu poti sa faci o coloana din forma aceasta a  vanatorului „ Si a luat vanatorul de pe stativ, l-a rasucit de vreo trei- patru ori si atunci  in miscarea vanatorului am vazut alte elemente din coloana si am creat a doua zi o coloana noua.

 GBN – Se impaca sculptura cu pictura ?

 CMS -  Nu prea, acum ca am descoperit magia formelor... Sculptura este tridimensionala si in momentul cand lucrezi in tridimensional sigur ca pictura ramane  un pic la urma cu perspectiva ei, cu forma, culoarea, muzicalitatea ei. Chiar lucrez la un tratat despre forma si cred ca o sa lucrez la el toata viata.

 GBN -  Dar lemnul cu bronzul ?

 CMS -  Lemnul absoarbe lumina, bronzul ii da stralucire, de ceea imi doresc ca tot mai multe lucrari din lemn sa le torn in bronz.

 GBN -  Domnule Constantin Milea Sandu, la sfarsit de zi, cand va luati ragazul unei pauze de respiratie va puneti intrebari cu privire la rostul muncii dvs., la ecourile ei ? Stiu ca aveti o ampla dizertatie ce incearca sa raspunda la intrebarea: La ce bun omul de cultura ?

  CMS -  Este o necesitate biologica, el are o misiune, aceea de a arata lumea care nu se vede. Cred ca pentru asta se lupta si traieste prin forma, culoare, ritm, armonie. Eu am misiunea de a lasa ceva in urma mea, ca fiecare de altfel. In ceea ce ma priveste, eu las forme pe care m-am luptat  toata viata sa le scot din spiritul materiei.

 GBN – Sincer, va ascult, va privesc si ma intreb cum traieste un om in zilele noastre hranit de zei, soare, lumina ? Cum se impaca grija pentru forma cu grija pentru intretinere, bucata de paine necesara maine ?

  CMS - Au fost momente cand timp de trei luni de zile am mancat cartofi cu ulei si cu sare si cand n-am mai avut ulei, am mancat doar cartofi copti, simpli.  Si in cuda acestui fapt am lucrat si am asteptat sa vand, nu mi-am pierdut credinta in arta, am mers mai departe. Credeti ca sunt singurul artist din Romania care face foame ?

  GBN -  Va puneti speranta in vremuri mai bune ?

  CMS – Nu, norocul meu este ca de obicei nu ma amagesc. Stiti, mi-a placut un raspuns dat de Petre Tutea cand distinsul filosof a fost intrebat ce este cu democratia ? „ Democratia ? Sa fim seriosi, cum sa unesti geniile cu imbecilii ? ! „ .

                                                                               Gabriela – Banu Noaghiu

   (  Gazeta de Transilvania -  Brasov - Foaie pentru minte, inima si literatura – Sambata-Duminica, 3 - 4 februarie  2007 )