Foto:
Coloana Femeia ingerul melancoliei ( lemn de cires)
Pentru
Amba, Ambica, Ambalica, Amaterasu, Adama, Ana, Anica, Anisoara,
Angela, Angelica, Artemis, Aphrodite, Astarte, Beatrice, Belagina,
Bellona, Bendis, Brigit, Cassandra, Cassiopeia, Claudia, Copia,
Cotytto, Cosinziana, Dalila, Danaida, Dana, Dike, Daphne, Dea-Dia,
Debora, Demeter, Danae, Deverra, Discordia, Diana, Dina, Daniela,
Didina, Domnica, Elena, Eirene, Enyo, Eos, Epona, Eris, Eurydike,
Europe, Eurynome, Euterpe, Eva, Fama, Fames, Faustitas, Fecioara
Maria, Feronia, Flora, Florina, Fornax, Fortuna, Freyja, Fulla,
Furina, Gaia, Galateia, Ganga, Gabriela, Hainuwele, Harmonia, Haris,
Helene, Helpis, Hekate, Hera, Hertha, Hespera, Hestia, Hila, Hina,
Hine-Ahu, Hippolyte, Hortensia, Isis, Iris, Irina, Ishtar, Iuno,
Iulia, Iuliana, Iana, Julieta, Ki, Kala, Kali, Kami, Keto, Klotho,
Klymene, Koleada, Kubaba, Kybele, Kamelia, Kleitho, Laka, Lakshumi,
Lamia, Lara, Larisa, Lato, Leto, Lebe, Leda, Lethe, Leukippe, Lenuta,
Lilith, Liliana, Luminita, Luna, Maia, Maitryi, Margareta, Medeia,
Meder, Medusa, Melusine, Meriem, Metis, Minerva, Maria, Magdalena,
Mariana, Mira, Miriam, Mirela, Narcisa, Nemesis, Nike, Niobe,
Nundina, Nut, Nyx, Ofelia, Onelia, Ortansa, Pales, Pandora, Parvati,
Penelope, Persephone, Phoibe, Pomona, Proserpina, Patricia, Raluca, Radha,
Rhea, Rodica, Ruth, Rumia, Selena, Sarasvati, Semele, Semonia,
Sirene, Sinziana, Steluta, Stefana, Tatiana, Tanith,Themis, Thetis,
Ultio, Umai, Uni, Urania, Uto, Uttu, Utu, Uza, Vach, Vacuna, Vana,
Venus, Vesta, Veronica, Zemora!
Şi
pentru toate femeile pe care le-am iubit de la naşterea mea şi pe
care le voi iubi etern şi chiar după aceea – şi mă scuz pentru
celelalte bucatele de femei (care, fără îndoială, sunt şi ele
jumătatea infinită a bărbatului) pe care le-am putut uita pe drum,
în călătoria mea atemporală, prin Coloana soarelui de vis, de pe
axa pământului pe axa Cerului cristalin.
Motto:
“Du-mă
fericire în Sus, izbeşte-mi fruntea de stele, până când se face
coloana sau altceva, mult mai înalt şi mult mai curând!...Ţărmul
s-a rupt de mal şi te-a urmat, ca o umbră, ca un şarpe
dezarmat!...Trec fantome ale verii în declin...corăbiile sufletului
meu marin...Mai pune odată, mama, mâna pe ceafa mea, vezi, nu ţi
se udă de sânge!? M-a lovit îngerul în spinare, mama, nu sub
forma plăcerii, ci sub forma durerii!...” (Nichita Stănescu)
"Fiecare
om are în el un înger, nu îngerul păzitor, ci îngerul care geme
închis în întunecimile sufletului fiecăruia dintre noi, şi pe
care arareori, numai rareori, izbutim să-l descătuşăm, să-l
lăsăm liber să-şi ia zborul, să se înalţe, şi atunci, o dată
cu el, se purifică şi se înalţă şi sufletul nostru"
(Mircea Eliade)
“Cineva
spunea că un popor rămâne liber câtă vreme îşi păstrează
zeii şi limba. E foarte discutabil dacă noi ne-am păstrat zeii.
Prin zei înţeleg, fireşte, valorile esenţiale în care noi
trebuie să credem. Mă tem că din multe puncte de vedere am putea
să parafrazăm în modul nostru specific afirmaţia lui Malraux
“secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, în sensul că
pentru noi, ca popor, dacă ne vom descoperi zeii pe care i-am
pierdut sau pe care i-am degradat, va exista viitor. Dacă nu, nu!”
(Octavian Paler)
Mă
bucur că ne-am cunoscut, fie şi numai virtual, pe reţeaua de
socializare Facebook.
O
zi bună să-ţi dea Dumnezeu, cer înalt şi idealuri pe măsura
cerului Cristalin!
Într-un
răgaz de linişte şi de meditaţie artistică, în scurtă
dimineaţa cenuşie, la o primă deschidere a raţiunii, pe care
rugăciunea inimii nu o cunoaşte, pentru că ea urmează cântecul
de cocos al pozitivismului; la micul dejun, în zenitul umanităţii
din amiaza soarelui antic, sau poate chiar în ceasul serii, la
apusul “Ultimului soare-negru înainte de 2081”, în momentul
celei mai scurte umbre, de care suntem toţi atinşi, acum, în
sfârşitul istoriei celei mai mari înşelătorii umane - s-ar putea
să te regăseşti în această ultimă Scrisoare de tranziţie din
Mileniul III către Prinţesa X. (Legenda Ei o vei găsi în finalul
scrisorii)
Nu
ştiu cine eşti, cum nu ştiu nici cine este “Prinţesa X” sau
“Negresa Blondă” a lui Brâncuşi. Uni exegeţi ai operei
maestrului spun că ar putea fi chiar o stră-strănepoată a lui Mathusalem sau o strănepoata a împăratului
Napoleon, cândva, patroana oraşului Paris. Dar, după felul cum a
tăiat-o Brâncuşi în materie cu măsura propriei lui fiinţe, în
mod sigur Ea există de mii de ani. Dovada că, “Prinţesa X
Bonaparte”, expusă la New York, la începutul Secolului trecut, a
scandalizat toată “elita” mondială a vremii, afirmând că e
“indecenta”, şi tot atunci a fost scoasă din Salonul
internaţional al expoziţiei.
S-ar
putea ca, la un moment dat, tot ce a sculptat Brâncuşi, să fie
continuat şi de alţi artişti, şi recunoscut drept model universal
prin Matricea stilistică, şi prin ceea ce am sculptat eu -
prelungind “Coloana fără de sfârşit” (prelungind, de fapt,
“Stâlpul Moştenirii”, al unui alt “Brâncuşi rămas în
ţară”) de pe axa pământului pe axa Cerului cristalin, prin
“Coloana soarelui de vis”, prin Geneze, şi prin aceste
“imagini-regine”, printre ele, posibil, câteva Preotese ale
soarelui, cu reminiscente din primele zeiţe-mume ale pământului
venite din cer, pline de senzualitate, de bogăţie şi mister,
provenite dintr-o Cultură matrilocala paşnică din vechea Europa,
care s-a menţinut vreme de douăzeci de mii de ani, până la
invaziile indo-europene în jurul anilor 7000 i.H.
Eu,
spun, ca Brâncuşi, trăieşte. Astfel, când trupul lui Brâncuşi
îi moare pe pământ, o copie a lui va muri pe Soare, care colcăie
de fiinţe înaripate, de fiinţe de lumină ce întrece toate
luminile, pentru ca să se nască apoi un alt “Brâncuşi întors
în ţară”. Motivul instrucţiunilor de a aduce trupul lui
Brâncuşi de la Paris în ţară, nu poate fi altul decât
deschiderea Porţii stelare către cer, care nu se poate deschide
decât dinăuntru, pentru aflarea altor “Chei” de deschidere a
altor Porţi stelare. Brâncuşi e “cheia” şi “medalionul”
acestei ţări, care nu se poate deschide decât dinăuntru.
Astfel,
viaţa lui Brâncuşi continuă şi azi (chiar dacă nu în formă
actuală, ci doar “teleportat fotonic” în Sfântul Soare, mereu
într-o călătorie atemporală, prin 231 de Porţi stelare).
Brâncuşi a promis că se va întoarce în ţara mama, numită de
toţi comentatorii antichităţii Terra mirabilis! Un fragment din
Testamentul lui sună aşa: “Nici nu vă puteţi da încă seama de
ceea ce vă las Eu!...Coloana fără de sfârşit este negarea
Labirintului...mă aflu, acum, foarte aproape de bunul Dumnezeu; şi
nu îmi mai trebuie decât să întind o mână înspre El, ca să îl
pipăi!...O voi face, când mă voi întoarce în tara-mama... Il voi
aştepta pe bunul Dumnezeu în Atelierul meu...Nu mai sunt demult al
acestei Lumii: Sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu
trup – mă aflu printre lucrurile esenţiale...într-o călătorie
atemporală spre tara-mama, Terra Mirabilis!...”.
Brâncuşi
a fost primul părinte al artei moderne. Prin Complexul arhitectonic
creat la Targu-Jiu, prin lucrările Începutul Lumii, Cocoşul,
Coloana infinită, Domnişoara Pogany şi prin cele 49 de Păsări
măiestre, expuse toate, la un moment dat în New York, într-un
“salon oval”, Brâncuşi a fost primul înger de lumină care a
ieşit prin Cercul de foc al pământului, şi a rupt lanţurile din
“temniţa îngerilor”, din primul cer, al Lunii, din închisoarea
noastră de lut, ca să descoperim, apoi, singuri, cine suntem, de
unde venim şi încotro mergem.
Se
spune că o nobilă doamnă (o Prinţesă moldavă, pe care Brâncuşi
o cunoscuse la Paris) văzând în expoziţie la New York toate
aceste 49 de Păsări măiestre expuse în “salonul oval”, a
îngenunchiat în fata lucrării “Pasăre în spaţiu umplând
Bolta Cerului” (din marmură, 189 cm) şi s-a rugat la Ea, cu
rugăciune creştină, spunând că vede în lucrare o “flacără
de lumânare care se urcă până la cer”. Aceasta, mărturiseşte
Brâncuşi spre sfârşitul vieţii, a fost pentru el cea mai mare
recunoaştere a artei sale.
“Caut
forma în tot ce fac, pentru a rezolva problema dificilă şi
nebunească de a obţine toate formele într-una singură. Cred că o
formă adevărată ar trebui să pară că şi cum ar pleca din masa
într-o existenţa mai perfectă şi mai completă.”, spunea
Brâncuşi, într-unul din aforismele lui.
Brâncuşi,
ştia că noi suntem Atlanţi, veniţi din stele; ca noi şi stelele
suntem una, şi visa să unească toate formele într-una singură...
Brâncuşi, ştia că structura noastră interioară este identică
cu structură stelelor...ştia că există o Formă întreaga care
poate să unească toate formele într-o singură Coloana infinită;
într-o Coloană fără de sfârşit, despre care Nichita Stănescu
spunea că vede în Ea “nişte sicrie dacice puse unul peste altul
care se urcă la cer”.
Eu
nu am făcut altceva prin sculptura mea, decât să deschid
“romboidul” din Coloana fără de sfârşit; să deschid aceste
“sicrie dacice”, în care am găsit “Coloana soarelui de vis”,
“săgeata de aur” a lui Abaris şi “Genezele”, prin implant
şi prin interferenţa, care sunt chiar armele lui Apollon
Hiperboreanul – “Vânătorul stelelor”; şi un ciclu de
“imagii-regine”, venite din cer, pline de senzualitate, de
bogăţie şi mister. De aceea, este posibil să nu mai mă regăsesc
nici eu în această lume, aflată, acum, pe pământ fără centru
iar în cer într-un război al focului stelar.
De
fapt, toţi suntem acum nişte copii care nu vor să-şi împrumute,
unii altora, jucăriile, pentru că sunt deja stricate, şi suntem
incapabili să le mai reparăm...pentru că noi am ajuns acum ca
nişte “maşinuţe biologice”, care funcţionează cu baterii
lunare şi solare. Cineva, un extraterestru (ET-X-Y), pentru că nici
el nu ştie originea acestor “maşinuţe biologice', se joacă nu
noi; se joacă cu Cuburile ADN-urilor noastre, le tot schimba mereu
structură, pentru că altceva nu ştie nici el ce să facă. Cu alte
cuvinte, le schimba doar “bateriile” lunare cu cele solare şi
viceversa. Brâncuşi cred că ştia asta, şi de aceea a hotărât
să spargă limbajul artistic, să devină el însuşi Coloana
infinită.
Nu
este exclus ca Brâncuşi, deposedat de umanitate, să se fi
“teleportat fotonic” doar până în staţia finală - Sfântul
Soare, pentru că omul din el – omul de la zeu - nu se mai plasa pe
nici o listă a societăţilor omenirii. Dovada că, după ce a trăit
53 de ani de exil la Paris, la sfârşitul vieţii, când a dorit să
doneze opera lui de sculptură poporului român, statul român, prin
reprezentanţii lui din vremea aceea, a refuzat opera artistului;
printre reprezentanţii care au refuzat să semneze actul de donaţie
a artistului, se afla şi marele scriitor Mihail Sadoveanu şi marele
critic al vremii, George Călinescu, cel care a scris “Scrinul
negru” (mai bine l-ar fi numit “soarele negru”, căci negru a
rămas până azi.).
Brâncuşi,
prin Coloana infinită, a devenit STÂLPUL MOŞTENIRII, şi STEAUA
NOASTRĂ NOROCOASĂ, care ne apăra ţara de trădători.
Cine
vede şi cunoaşte semnificaţia acestei Coloane infinite, vedea
lumina ce întrece toate luminile; vede lumina Sfântului Soare, şi
lumina acestei “STELE arzătoare cu opt raze” care arde prin
implozie atât de puternică, încât expansionează cu măsură şi
ordinul de opt la puterea 64 de “Stele arzătoare cu opt raze”;
arde într-o uriaşă Simfonie a Durerii şi Fericirii umane. E
absolut CLAR că sufletul lui Brâncuşi era solar. Se va ţine de
Soarele Atlanţilor din Carpaţi! Brâncuşi, a găsit calea dreaptă.
Categoric, exista o cale să-ţi aperi Tara de Trădători...”
Numai
această “Coloană fără de sfârşit”, prelungită, prin
“Coloana soarelui de vis”, de pe axa pământului pe axa Cerului
cristalin, şi e de ajuns pentru a continua expansiunea Atlanţilor
din Carpaţi, pe ideea ascensiunilor celeste, cu alte “semne
arbitrare” şi “simboluri consacrate', cu un “semnal” de la
omul din lumea de dincolo, “teleportat fotonic” în “pulberea
stelară”. Numai această artă, care face parte din familia
sacrului, şi este de ajuns pentru că România se devină Stâlpul
Central al viitoarelor State Unite ale Europei; şi să redevină,
ceea ce a fost din timpuri imemoriale, primul regat-sacru din Terra
Mirabilis şi primul Centru de spiritualitate crestina si solară din
lume.
În
eseul “Brâncuşi în conştiinţa românească”, puteţi găsi
şi alte detalii despre această artă sacră, românească.
Voi
continua această Scrisoare cu un citat de T.S.Eliot, care se leagă
într-un fel de “teleportare fotonica” al lui Brancusi in Stele,
in “pulberea stelara”, in ascensiunea lui celesta prin cele nouă
sau zece ceruri, pana in Pragul Tronului lui Dumnezeu.
“Este un timp pentru a clădi şi un timp pentru a trăi şi a naşte,
şi un timp ca vântul să spargă geamul ce se clatină”. Şi tot
T.S.Eliot, dacă îmi amintesc bine, mai spune: “Plecaţi, plecaţi,
a spus zburătoarea, specia umană nu poate suporta prea multă
realitate!”.
Eu
sunt de mult convins ca, o parte din noi suntem copiii soarelui,
călărind pe “săgeată magică”, pe “săgeata de aur” a lui
Abaris spre staţia finală – Sfântul Soare!!...Ca să nu mai spun
despre femei, care în mod sigur sunt păsări stralucitoare venite
din cer, printre ele şi câteva Păsări măiestre care şi-au
pierdut nu tare de mult “aripile”, şi care zboară acum pe cerul
deschis în toate sensurile posibile; zboara doar cu o singură
“aripă” - unele, doar pe faţa nevăzută a Lunii, altele, spre
Staţia finală: Sfântul Soare! - cu sofisticata aeronava “Virgin
Galactic Space”!!!
Nu
ştiu ce va fi în viitorul apropiat pe Planeta albastra , dar cred
ca stiu ce va fi pe Terra Mirabilis. Văd, adeseori, in Gradina
Maicii Domnului, femei strălucitoare închise într-un uriaş Cub
negru (în “Cubul negru” de Bacovia), ori închise într-o
“cameră obscură”; le văd cum le cresc “aripi” ascuţite
până la Cerul cristalin, care sparg cu ele “camera obscură” şi
sfarmă neîncetat colţurile Cubului. Văd “Lecţia despre cub”,
despre cubul sfărmat, de Nichita Stănescu; văd “Noduri şi
semne”, mereu alte “semne arbitrare” şi alte “simboluri
consacrate” în Holograma cosmică, in holograma Europei, în cazul
nostru. E că un experiment sau poate chiar un Joc serios – “Iocari
serio” – cu “Pisica lui Schrodingger” închisă în cameră
obscură. Nu degeaba se spune că romanul are şapte vieţi, mai
puţin cu două decât pisica, care are nouă.
Nu
ştiu ce se va întâmpla cu noi, pamantenii, în viitorul apropiat,
dar văd că trăim parcă din ce în ce mai intens în ultimul
imperiu al globalizării lucrurilor şi al noilor tribalizari şi
detribalizări a persoanelor. Trăim într-un timp al mişcărilor
violente şi accelerate într-un Cosmos demonizat in “spaţiul
sublunar”, supus corupţiei. Pe de o parte se încearcă acum să
se opreasca trecerea din universul tehnologic (care, aşa cum este
acum, încă legat de “lampa lui Lenin”, în mod sigur ne va
elibera către nimic) în evoluţia naturală a ştiinţei viului,
iar pe de altă parte, se încearcă, prin Arta-transformarii, să
parcurgem impreuna Marea Trecere, să transformăm pământul în
Stea. Adica, să transformăm Primul Principiu din care s-au ivit in
copilaria umanitatii cei trei eoni distincti, primordiali, existenta,
forma şi beatitudinea, într-un “pamant nou” sub un “cer
nou”, in care intraga omenire sa poata evolua pe o singura axa, de
pe axa pamantului pe axa Cerului cristalin; pe o noua axa crestina,
in care calauza sa ne fie la toti inceputul Eonului mesianic, nu si
eonul Dracului, care mai are putin de trait pe pamant.
Trăim
un timp sacru si o noua sacralizare a Facerii Lumii; un timp care se
comprima si se dilata sub ochii nostri; un timp care, cu Mână
Destinului, slujeşte creşterea, iar cu cealaltă mână
distrugerea, descreşterea si desacralizarea lumii, dezvrajirea ei
din vechea ordine. Sau, cum spunea poetul Vasco Popa: “ Intr-o
palma ploua, intr-una creste iarba”. Dar cu ce “ploua”acum din
cer, peste sufletele noastre lovite de indoiala si mister, si ce
“iarba” va creste pe “noul pamant” in Gradina Maicii
Domnului, numai Ei stiu (prin noua tehnologie Haarp si prin genetica
moleculara)! Ei si bunul Dumnezeu!! Faca-se voia Ta, Doamne!
Cu alte
cuvinte, trăim într-un timp în care pe de o parte se încearcă
distrugerea iremediabilă a omenirii, iar pe de altă parte salvarea
ei. Daca nu vom reconstrui Europa – leaganul civilizatiilor Lumii -
pe o noua axa crestina, nu este exclus sa fim ultima generatie de
pamanteni. Însă, după părerea mea, nicio tiranie sau dictatură
din lume nu cred că ar mai putea acum, în Secolul XXI, să distrugă
fiinţele de lumină, solare. Aşa cum nu poate să distrugă o mare
şi adevărata personalitate.
Aşa
cum am citit intr-un comentariu pe facebook, cred că esti cu
adevărat o fiinţă feminină solară, marcată de o personalitate
puternică, venită dintr-o stea nobila cu lumina şi căldură
proprie, dar şi cu o mare misiune pe pământ. Grea şi mare, de
altfel, pentru toţi pamantenii si nepamantenii acum. Cred că ai un
suflet bun, romanesc, şi ar fi păcat să nu il folosesti în sensul
dorit.
Aşa
cum bine şti, poporul român este un popor solar, are o mare misiune
pe pământ, şi o extraordinară vitalitate, o judecată severă şi
o îndurare totală, şi o putere de a asimila toate popoarele lumii,
fără să-şi piardă zestrea lui genetică. De aceea, cred că este
posibil să începem să dezvoltăm împreună statul cultural,
pentru că, în primul rând, cultura este puterea popoarelor, apoi
să începem să unim cele zece triburi atlante în ţara mama,
România, numită de toţi comentatorii antichităţii Terra
Mirabilis. În articolul “Despre regionalizarea României şi
pericolul islamizării Europei” am încercat să prezint şi un
posibil scenariu de unificare a acestor zece triburi atlante în
Terra Mirabilis.
După
părerea mea, după comunism şi capitalism, nici un sistem politic
nu mai poate opri acum evoluţia omenirii pe o singură axă, cum nu
poate opri, de exemplu, Transferul de personalitate, care este alfa
şi omega tuturor experienţelor umane din toate timpurile.
O
personalitate autentică rezista în orice sistem politic său
religios, chiar şi pe rug, aşa cum a rezistat Giordano Bruno. “Mai
tare vă este vouă frică să mă condamnaţi decât mie să accept
sentinţa voastră”, acestea au fost ultimele cuvinte înainte de a
intra în rugul aprins. Nu este exclus că Bruno să fi văzut în
propriu-i rug actul final al unei schimbări care se îndeplinise în
el însuşi deja cu mult timp înainte: deposedarea de umanitate,
statui ale memoriei artificiale (pe care dorea să le facă cunoscute
oamenilor), trecerea la o condiţie divină (prin teleportarea
fotonică, care se poate realiza astăzi, după patru sute de ani).
Nicio
tiranie din lume nu mai poate acum să-ţi interzică cercetarea
stiintifica, creaţia artistică, ascensiunile celeste, şi să
gândeşti liber. Creez, deci exist, nu-i aşa? Ca să-l parafrazez
pe R.Descartes.
“În
cea mai absolută dictatura a lumii moderne – în ordinele
călugăreşti stareţul calabrez Gioacchino din Fiore, în urma unei
experienţe mistice, a primit viziunile libertăţii, egalităţii şi
demnităţii umane”, ne spune Mircea Eliade într-un articol
publicat în Cuvântul din 1935.
Cu
alte cuvinte, stareţul Gioacchino a primit “viziuni şi profeţii”,
care apoi au fost furate de Toma d' Aquino, şi după ce l-au
condamnat pe Gioacchino prin protocolul din Anagni, din aceste
„viziuni şi profeţii” s-a putut gândi din nou toată teologia
creştină.
“S-a
putut gândi” aceste “viziuni şi profeţii” din care s-a scris
şi “standardizat” Summa Theologiae a lui Toma d' Aquino. Atâtea
“libertăţi, egalităţi şi demnităţi umane” avem noi astăzi,
câte libertăţi, egalităţi şi demnităţi i-au fost furate de
Toma d' Aquino stareţului calabrez Gioacchino din Fiore.
Dar
chiar şi cu aceste furturi de viziuni, inchiziţii şi condamnări,
Renaşterea a cunoscut o libertate mai mare decât o avem noi astăzi.
Prin Summa Theologiae a lui Toma d' Aquino, omul modern este silit să
renunţe la libertate pentru drepturile care îi sunt date de alţii
– de biserică şi de ONU, de exemplu. Drepturi de care, însă, nu
profita aproape nimeni în statele moderne de azi, din UE şi de
pretutindeni. Căci omul modern accepta să-şi ia “dreptul dat de
alţii”, neştiind că, acceptând acest drept, îşi pierde toată
libertatea.
Un
om cu adevărat liber este numai acela care nu acceptă drepturi date
de alţi oameni, sau de instituţii, nationale sau internationale, la
capătul căruia se afla tot un om (de cele mai multe ori un tiran),
de decidentă căruia depinde dreptul, egalitatea, demnitatea şi
libertatea ta. După părerea mea, nu ar trebui să existe decât un
singur drept şi o singură egalitate, demnitate şi libertate pentru
toată lumea, garantate de o singură Constituţie Universală.
Ideea
ca, drepturile omului nu ar trebuie sa existe, ci numai indatoriri,
este falsa si inumana. Asa cum exista Contract social, scris de J.J.
Rousseau, care a functionat peste 250 de ani, tot astfel trebuie sa
existe si un “Contract natural”, in care, printr-o Constitutie
Universala, sa fie scrise Drepturile si indatoririle fundamentale a
omului universal, la nivel social planetar, ca sa terminam odata cu
utopiile hitleriste, fasciste, comuniste si legionare, care toate isi
au esenta in “Paradisul prin distrugerea omenirii”, si adversari
pe oamenii insisi.
Cu
alte cuvinte, ori se bucura toţi oamenii de aceste libertăţi,
drepturi, egalităţi şi demnităţi şi umane, ori nu se mai bucura
nimeni pe pământ. Nu poţi să spui că toţi oamenii sunt liberi
şi responsabili de viaţa lor; adică o poţi pierde, sau o poţi
crea, în funcţie de ţară de care te naşti, de ghetoul religios,
sau de ghetoul comunist sau capitalist, căci atunci devenim toţi un
fel de “automate ale morţii colective”, adică rataţi, sau
oameni vii şi întregi. Omul viu şi întreg = Cerul întreg, nu-i
aşa?
Cum
nu poţi să spui că toţi oamenii sunt egali în faţa lui
Dumnezeu, dar există uni care sunt mai egali decât alţii. Nu poţi
să ai un univers tehnologic schizoid că acesta – diavolocentric,
adică centrat pe pământ – un univers tehnologic care în mod
sigur ne va elibera către nimic – şi unul centrat pe Dumnezeu. Nu
merge!
Lumea
atârna de Dumnezeu numai prin faptul că toţi oamenii, dar absolut
toţi, evoluăm acum pe o singură axă, de pe axa Pământului pe
axa Cerului cristalin, şi pentru că toţi ne învârtim şi
alunecam odată cu cerul, cu Lună şi cu Soarele, în armonie
deplină cu Cosmosul şi cu Dumnezeu. Aceasta înseamnă deja o
legătură foarte puternică între noi.
Fără
susţinerea cosmosului de Dumnezeu, lucrurile şi fiinţele ar cădea
unele peste altele şi “ordinea secretă” s-ar strica în 24 de
ore. Or, această “ordine secrete” este chiar Iubirea care există
dinaintea Facerii Lumii.
Nicio
societate secretă, nici măcar natură, nu poate face nimic
împotriva omului creator; nu poate suprima creaţia sau un geniu
adevărat, o personalitate autentică. Cu cât apăsă o dogmă sau o
doctrină peste o astfel de personalitate autentică, cu atât mai
mult spiritul ei – de vreme ce s-a născut sub semnul luminii –
va ieşi la lumină.
Să
nu ne înşelăm asupra sensului libertăţii , egalitatii si
demnitatii umane. Sau asupra acestor cuvinte: munca si lucrare;
creaţie şi spiritualitate. Cultul muncii nemotivate mă revoltă la
culme. Pentru că, “munca este o tortură psihică şi morală”,
a spus-o Emile Zola în romanul Munca în urmă cu aproape două sute
de ani. Cum să ai cultul torturii psihice şi morale? Nu! Nu se
poate guverna la nivel social planetar cu aceste metode de tortură
umană. Cuvântul “muncă” trebuie scos din dicţionare şi
înlocuit cu cuvântul “lucrare”. Pentru că numai lucrarea
făcută fără constrângere, de oameni liberi, prin creaţie de
idei, dezvolta omenirea spre un progres real. In privinta cuvintelor
creatie si spiritualitate, nu e vorba doar de creaţii artistice sau
ştiinţifice, de experienţe metafizice şi spirituale exprimate
prin gânduri şi emoţii. Ci este vorba de o „libertate fără
efort” şi de stabilirea unui echilibru sufletesc în relaţiile
dintre oamenii de la zei şi oamenii creştini, care, împreună, au
Datoria şi misiunea vieţii lor (Asta îmi aminteşte de celebrele
conferinţe ţinute de Vasile Pârvan, publicate într-o cărţulie
mică după revoluţie sub titlul de “Datoria vieţii noastre”) -
de ai salva pe ceilalţi oameni: pe oamenii din oameni şi pe oamenii
fără destin, în mijlocul vieţii obiective în care trăim toţi
acum „cu viii şi cu morţii laolaltă”, cum bine spunea Nichita
Stănescu în ultima lui carte „Noduri şi semne”.
Creştinismul,
de exemplu, a însemnată în istorie mai mult decât toate
războaiele şi revoluţiile la un loc, pentru că a înlocuit veche
ordine economică a Legii, care se făcea prin profeţi, cu noua
economie şi religie a Iubirii.
Cu
excepţia cenzurii din Summa Theologiae a lui Toma d' Aquino,
creştinismul la origine a fost o religie a Iubirii, în timp ce
islamul ultimului profet Mahomed a rămas până azi o religie a urii
şi a războiului, a invaziilor de barbari, care prin bastioanele
create deja în UE vor lua cu asalt Europa şi întreaga lume
civilizată a Occidentului.
Este
cea mai mare sfidare ideologică, politica şi religioasă, aruncată
omenirii de cei mai perverşi filozofi, înalţi preoţi şi
politicieni, să afirmi că în momentele limita popoarele optează
între compromisul libertăţii şi sinucidere (sacrificiu) după
modelul ştiinţific practicat de Giordano Bruno şi Galileo Galilei.
Primul şi-a susţinut public ideile lui de a reforma întreaga
societate la nivel social-planetar, însă ideile pe care se întemeia
societatea prin vechea ordine (din Summa Thelogiae a lui Toma d'
Aquino) se aflau într-un raport conflictual. Iar al doilea, Galileo
Galilei, a pactizat cu biserica catolică.
Este
o mare nedreptate care i se face şi azi lui Giordano Bruno să
afirmi că Bruno a murit înainte de vreme nu pentru că ar fi
cunoscut concepţia heliocentrică, ci pentru că nu a cunoscut aşa
zisul adevăr sociologic potrivit căruia nici un establishment nu se
schimbă din temelie. Şi că, vezi Doamne, GG în schimb ştia asta
şi a supravieţuit. GG a fost un trădător, pentru că a preferat
să-şi vândă sacii cu ştiinţa bisericii catolice, după care s-a
exilat cu saci cu tot în Olanda, pentru că îi plăceau gâştele
grase şi vinul roşu. Iar biserica catolică a expansionat la nivel
social-planetar cu ştiinţa furată de la Bruno şi de la GG. În
schimb, Bruno a preferat să moară ca un erou, sacrificat de
biserica catolică, decât să-şi vândă ştiinţa bisericii. Bruno
a vrut să schimbe din temelie societatea şi cursul istoriei. Exact
ceea ce a dorit şi Ioan Petru Culianu, care a plătit cu propria lui
viaţă, la fel ca idolul lui, Bruno.
A
doua mare nedreptate, făcută popoarelor de către filozofi şi
sociologi, este să afirmi că societăţile, ca şi speciile, nu se
sacrifica în favoarea individului. Că ele tind în mod „natural”
să-şi conserve vechea ordine stabilită, confiscând în acest scop
elementele rebele, considerate o ameninţare la adresa vechii ordini.
Sau că, o ordine radicală cere fie sacrificarea individului care
încearcă să o introducă (cazul Iisus, Gioacchino, I.P. Culianu),
fie eliminarea rebelilor care o boicotează (cazul revoluţiilor).
Când
te opui cursului istoriei - pe care o face de regula o foarte mică
minoritate; o face de regulă prin crime organizate şi prin războaie
genocidare - ai trei opţiuni: 1. Să alegi între sinucidere sau
exil (deportare); 2. Să te refugiezi într-o existenţa subumană
sau în evaziune; 3. Să lupţi cu Sistemul, pentru a-l rescrie in
intregime si a-l reforma din temelie. În spatele paravanului care
desparte lumea văzută de lumea nevăzută – lumea sacră
camuflată în profan şi lumea profana camuflată în sacru – are
loc un furt de tehnologie înaltă, solara, pentru a putea guverna
restul lumii.
Vestul
şi Restul, nu-i aşa? Paradoxal, chiar cu această tehnologie
înaltă, ciber-, nano-, bio-, are loc acest furt de tehnologie
solară, dar în acelaşi timp are loc şi un jaf în dragoste, între
arhonţii care se reproduc pe cale hermafrodită şi îngerii şi
demonii care se reproduc între ei în societăţi secrete, în ceea
ce analiştii politici şi sociologii ştiu deja ce se întâmplă
acolo, şi le numesc o „rasă în interiorul rasei”, care deţin
puterea politică la nivel social-planetar, sub denumirea de
Aristocraţia neagră.
Şi
cu asta închei această mult prea lungă „Introducere la bunătatea
timpului nostru”, ca să-l parafrazez pe Constantin Noica, care
şi-a intitulat o carte chiar cu acest titlu.
Draga
Printesa X, voi încerca să îţi scriu acum despre un alt timp
sacru si o alta sacralizare a Lumii, a facerii unei Lumii Noi; despre
un timp reactualizat de alte rituri sociative religioase; despre alte
rituri integratoare şi compensatorii, prin care putem practica
„zborul magic”, un fel de „teleportare fotonică” şi o formă
de meditaţie transcedentală ce ar putea lega istoria noastră de
preistoria Atlanţilor din Carpaţi.
Ca
să spun drept, m-am săturat să tot cerşesc indulgente,
“libertăţi, drepturi egale şi demnităţi umane” de la aceste
religii care practica cultul mortii, şi de la această Aristocraţie
neagră, în spatele căruia se află cea mai perversă şi
otrăvitoare aristocraţie care a existat vreodată pe pământ:
„aristocraţia muncitorească”, comunistă şi capitalista.
Despre care Marin Preda spunea in ultima parte a vietii: “Sa ne
fereasca Dumnezeu sa ajunga la putere “aristocratia muncitoreasca”,
ca atunci va veni sfarsitul lumii. Iata ca am ajuns sa traim aceste
timpuri, poate cele mai tulburi din istoria omenirii, pe care trebuie
sa le infruntam cu curaj si demnitate.
De
aceea, imediat după revoluţia din 1989 am spus: Sunt un om liber!
Voi încerca să-mi construiesc propriu meu mit, fără nici un fel
de ajutor de la stat. Acest crez al libertăţii, a fost şi a rămas
pentru mine ca un fel de jurământ pentru Arta-transformarii,
într-un fel la polul opus „jurământului pentru sărăcie,
castitate şi supunere”, practicat de religia ortodoxă.
Deşi
trăisem în mare parte şi înainte de revoluţie în afara
sistemului, cu atât mai mult după revolutia („loviluţie”) din
'89 hotărâsem să continui să trăiesc în afara sistemului, numai
din drepturi de autor. Dar, bineînţeles, pe o axă creştină.
Hotărâse să-mi construiesc propriu meu sistem, prin
Arta-transformarii, pentru că eram convins că şi capitalismul va
fi mai rău decât comunismul, mai sălbatic şi mai agresiv.
Învăţasem
de mult de la Anton Dumitriu, şi din „Fenomenologia spiritului”
şi din Logica lui Kant, că teoria sistemelor, inclusiv “sistemul
autonom” al religiilor, funcţionează pe principiul potrivit
căruia toate sistemele create, ca să funcţioneze, trebuie să se
recunoască reciproc prin implozie şi nu prin explozie, pentru că
explozia e distructivă şi descensionala, iar implozia e creativă
şi ascensională. Pentru ca aflasem de la inaintasii mei -
Eminescu, Grigorescu, Enescu, Brancusi, Eliade, Noica, Cioran, Blaga,
Nichita Stanescu si Ioan Petru Culianu - ca, in primul rand cultura
este puterea popoarelor, ca un popor fara cultura dispare din
istorie, iar istoria adevarata este stiinta faptelor care nu se
repata, tot atunci mi-am spus că, dacă statul, inclusiv biserica şi
oficialii culturii nu recunosc creaţia mea artistică, nici eu nu
voi recunoaşte puterea statului şi pe emanaţii ei: intelectuali şi
politicieni corupţi.
Târziu,
mi-am dat seama că, de fapt, aceşti „emanaţi” nu există, că
toţi aparţin de un singur clan, format din slugi şi servitori şi
din proletari, care alcătuiesc acest deşeu de „aristocraţie
muncitorească”. Dovada că şi acum, după aproape un sfert de
veac, mă văd umblând pe străzi cu o geantă în spate plină de
cataloage de sculptură, strecurându-mă pe lângă nişte ziduri
ori case cenuşi şi pătrate puse una peste alta şi încălzite de
„soarele negru”, căutând un om căruia să-i prezint catalogul
meu de creaţie artistică, ca să-l conving de necesitatea şi
utilitatea acestei arte din familia sacrului, argumentând de multe
ori cu citate din Eminescu sau Petre Tutea, precum acestea: „Cultura
este puterea popoarelor” (Eminescu) Sau:” Artă este felul lui
Dumnezeu de a se descoperii omului” (P.Tutea) – în jocul lui ce
cerul şi cu oamenii, complectam eu pe PT.
După
douăzeci de ani de la revoluţie, aveam să aflu eu însumi că, tot
traversând oraşele de-a curmezişul şi toată ţara în lung şi-n
lat, umblăm degeaba printr-un deşert spiritual, călăuzit doar de
o Stea, mereu în căutarea unui mecena sau a unui cumpărător de
artă, ca să pot continua creaţia artistică, ca să pot trăi din
drepturi de autor. Dar n-a fost cu putinţă, m-am luptat în Ro. cu
“morile de vând”.
Dacă
până în 2007, a mai mers cum a mers, după declanşarea crizei
mondiale, a inceput agonia, în 2008, ca sa pot plati chiria
atelierului de creatie in centrul Brasovului, am fost nevoit sa iau
toiagul pribegiei si am plecat si eu, ca tot romanul, în Toscana,
unde am muncit in agricultura, sperand ca la intoarcere sa pot
continua creatia in sculptura artistica, în 2009 m-am întors în
ţară pentru o comanda de Troita romaneasca, care nu s-a mai
realizat din lipsa de fonduri, iar în 2010 am pierdut atelierul de
creaţie, pe care reuşisem să-l ţin aproape zece ani, şi am dat
faliment.
Azi,
văd bine că nici măcar un „troc” nu se mai poate face, pe
criză asta mondială, când s-au tras obloanele tranziţiei şi
Titanicul românesc e tot mai avariat de Aisbergul de austeritate
aplicat de UE, care în curând se va scufunda de tot. Nu de mult
timp, mi s-a ars placa de baza de la mini laptopul meu Toshiba, abia
iesit din garantie de trei luni, si neavand bani sa-mi cumpara altul
nou, am vrut să schimb o sculptură cu un laptop şi nu am reuşit.
Adică, am vrut să schimb „orzul” lui Giordano Bruno cu o
„gască” din sacul lui Galileo Galilei. Şi nu am găsit un
„evreu cu gasca”.
Pe
puntea lui – a Titanicului românesc, înclinat acum la 45 de grade
- e degringolada, şi bărcuţe de salvare nu mai sunt nici măcar
pentru europarlamentari, darămite pentru „Eternă şi fascinanta
Românie”, care de 23 de ani a rămas cea mai săracă ţară din
UE.
După
profeţiile părintelui Iustin Parvu, care s-a dus la Dumnezeu anul
acesta, e posibil ca începând cu anul 2014, după regionalizarea
României, să cădem încet-încet de pe lume, şi să mai rămânem
foarte puţini în ţară, în „cortul lui Dumnezeu” – în
lumina dumnezeiasca în loc de soare, numită când „soarele
negru”, când „soarele mişcării”, „cel ce are ghiare şi se
hrăneşte cu inimi omeneşti pentru că vrea mereu sângele şi
regatul-sacru pierdu”, spune cartea sfântă.
Paradoxal,
o explozie solară sau o glaciaţiune ne-ar putea salva, cel puţin
pe noi, românii din Terra Mirabilis.
Aşa
cum spuneam, de la explozia primului Big-bang, legea universului
funcţionează pe principiul potrivit căruia explozia e distructivă
şi descensionala, iar implozia e creativă şi ascensională, Acesta
este de altfel şi Primul Principiu al naşterii Universului, de
conservare prin implozie prin Arta-transformarii, şi de explozie
prin sistemul politic al liberalismului conservator şi
„paleoconservator”, care ne pregătesc acum Armaghedonul,
războiul final între Orient şi Occident, între îngeri şi
demoni, între popoarele care descind din lemurieni şi popoarele
care descind din cele zece triburi atlante împrăştiate prin toate
colţurile lumii.
Ori,
eu nu sunt decât o reminiscenţă dintr-un semizeu atlant,
zdrenţuros şi teribil din munţii fabuloşi ai Destinului, care mai
are în tolba lui „săgeata lui Abaris”, Geneza prin implant şi
interferenţă, arma lui Apollon Hyperboreanul, şi pe „Apolon –
Vânătorul stelelor”. Şi un mic cont în bancă, atâta cât
să-mi iau un bilet de avion cu destinaţia în cele zece tari
atlante, în tribul Punjab, de exemplu, în ultimul trib al
mesagetilor care număra vreo sută de milioane de vorbitori de limba
romana, după cercetările dr. Lucian Iosif Cuesdean, care am citit
recent ca a intrat în polemică cu Academia Română pentru a
restabili adevărul istoric al actului de formare a poporului român.
Ca să nu mai spun că mai am şi un „cuţit” înfipt în spate
de duşmanii lui Iisus, care nu prea mă lasă să umblu în voia,
aşa cum umblam în „Tinereţe fără bătrâneţe, viaţa fără
de moarte”.
Cu
alte cuvinte, când puterile Creatorului slăbesc acolo Sus,
creatorul de jos se întreabă: De ce m-ai lepădat de stâncă care
m-a născut? Acest fapt poate fi comparat cu întâmplarea unui olar
sau sculptor căzut din cerul Hiperboreei într-un cosmos demonizat
din primul cer, al Lunii, care este pus să facă chipul unui rege şi
pe cele trei zeiţe-mume ale pământului venite din cer, pline de
senzualitate, de bogăţie şi mister. Când şi-a încheiat
lucrarea, cineva, o entitate feminină astrală, a venit în
atelierul sculptorului şi a spus: Dar regele şi zeiţele-mume al
pământului nu mai arăta aşa! Imediata puterea mâinilor
sculptorului s-a micşorat şi el a spus: Al cui chip v-a trebui să-l
fac eu acum, acela al primului rege atlant, Pelasgos, sau al celui
de-al doilea rege, Ianus-Bifrons? Aşa face şi Sfântul Soare, fie
numele lui binecuvântat, el se implica vreme de patruzeci de zile în
formarea embrionului şi, la sfârşit, femeia lui, Luna, comite
adulterul cu un alt bărbat, arhontele hermafrodit. Imediata mâinile
sculptorului slăbesc iar el spune: Al cui chip de zeiţa-mumă să-l
sculptez şi să-l tai în materie cu măsură propriei mele fiinţe
– păstrând linia conturului ce urmăreşte frumuseţea omenească
- al Dianei Sancta Potentisima, care e Maică sfântă şi preacurată
a atlanţilor din Carpaţi, îmbrăcată în haine împărăteşti
alb-argintii, cu coroana pe cap, cu marginile şi ghiletii aurii? Sau
al Maicii Domnului, care e evreică din Israel? Căci pe Diana
Artemis Bendis şi pe Diana-Luna-Hecate le-am tăiat deja şi ştiu
cine sunt acum.
Iată
ruptura!
Iată
omul! Cu o dublă faţă, divină şi umană, una de soare iar
cealaltă de Lună, întoarsă mereu spre o Simplă Coloana a
soarelui de vis. Şi cum o se le mai putem noi împacă acum pe
aceste două Maici, una creştină, cealaltă, precreştina,
izgonite, cand una, cand cealalta, din Gradina Maicii Domnului?
Eu
cred că singura soluţie ce ne-a mai rămas acum, cel puţin pentru
noi românii din Terra Mirabilis, este să învăţăm, prin
Arta-transformarii, cum să ne deschidem unul altuia Porţile către
cer. Către cele 231 de Poţi stelare din Cerul cristalin (al
nouălea) şi către cele 144000 de porţi din Cerul Lunii, care sunt
încă închise, unde ingerii sunt responsabili cu mişcarea Lunii în
jurul pământului, iar responsabili cu mişcarea Lunii în jurul
axei sale sunt arhanghelii din cel de-al doilea cer, care nu ne lasă
pe noi acum - zic ei - să vedem faţa nevăzută a Lunii.
Dinaintea
acestor Porţi stelare, iniţiatul trebuie să rostească această
formulă magică: „Şi eu sunt o Stea („Steaua arzătoare cu opt
raze”) care merge cu voi, care se iveşte din adâncuri cu razele
ei: oxyoxerthouth (cu raza Troitei-RSB - Rezonator stelar de
bioluminiscenţă solară) şi se înălţa până în Cerul
cristalin. Astfel, Zeul-paznic Foc îl face pe iniţiat să pătrundă
în lumea zeilor, regat al celor zece zei nemuritori ai cosmosului.
După ce s-a rugat şi l-a constrâns în chip magic pe zeul
soarelui, iniţiatul, omologat, nominal? Ca un vultur (din Palatul
Vulturilor de cleştar), este precedat de Helios în ascensiunea lui
spre Pol. Ajuns în faţa porţii, unde iniţiatul trebuie doar să-i
spună paznicului din dreapta intrării: „Deschide!” poarta se
deschide, şi din adâncuri apar zece Preotese ale Soarelui îmbrăcate
în mătase, cu chipurile de şerpi, ele sunt numite zeiţele celeste
ale Sorţii şi au sceptre de aur, iar una dintre ele deţine
Discul-solar. Aceste zece Preotese ale soarelui întruchipează
“Şarpele cerului”, care ţine omenirea înlănţuită genetic în
lanţuri universale de femei, de îngeri şi demoni, pe care le putem
vedea la orizontul misterului, seara şi dimineaţa, la apusul şi la
răsăritul soarelui.
Căci
numărul drepţilor trebuie să fie egal, întotdeauna, cu numărul
locurilor rămase goale, în urma căderii îngerilor serafimi din
Cerul cristalin (al nouălea) în primul cer al Lunii, unde
responsabili cu mişcarea Lunii sunt cele două cete de îngeri:
ceata „îngerilor întemniţaţi” de pe pământ şi ceata
îngerilor din primul cer al, Lunii, conduşi de Doamna Alba. Iar
viteza Lunii în jurul axei sale este cea mai mică în vizibil, şi
cea mai mare în invizibil. Dacă este aşa, deoarece toate orbitele
planetelor, inclusiv a sateliţilor acestora, sunt totuşi mişcate
de îngeri şi de arhangheli (inteligenţele separate ale grecilor şi
arabilor; adică, a Intelectului Activ şi a „intelectului angelic
solar”), rezultă că punerea lor în mişcare şi schimbarea
vitezei de revoluţie nu se face prin „contactus corpus”, ci prin
„contactus virtualis”, prin Cetatea eternă virtuală, cel puţin
în cazul Lunii, care este acum proprietatea demonilor pământeşti.
În
acest caz de conştiinţă solară, uite cum face, draga Printesa X:
ştiind bine ca la Atlanţi, Soarele e zeiţa, iar Luna – zeu, eu
mai stau un timp închis în “temniţa îngerilor”, în
anticamera zeilor solari din Cerul cristalin pe „hârzobul” meu
stelar, unde mai am de deschis „că prin oglindă” vreo 87 de
Porţi, până ce voi construi Troita RSB, ca sa pot ajunge cu ea în
staţia finală – Sfântul Soare – ca să pot obţine „Cheia”
de pe Luna lui Saturn, de la Principele Orifiel al planetei Saturn,
din cel de-al şaptelea Cer, iar tu, care vei deveni din Printesa X o
Preoteasă a soarelui a Atlantilor din Carpati (încă nu ştiu care
din cele zece), va trebui intre timp să intri în contact cu cei
doi arhangheli (extratereştri ET-Y-X) din cerul al doilea şi să le
spui aşa: Noi (Ielele şi Walkiriile din Terra Mirabilis) deţinem
Cheia de deblocare mareică a Lunii (Cheia de deblocare mareică a
Lunii e pe Luna lui Saturn şi un model al ei este la mine, şi
negociez acum cu Principele stelei Saturn să fac o copie a ei, fara
de care nu se mai poate pleca în Stele, nici măcar pe Marte), Cheie
pe care voi, arhangheli şi arhonţi nebuni, pretindeţi că o aveţi
şi, mai mult, pretindeţi că sunteţi acum proprietari pe Lună şi
stăpâni pe pământ şi pe destinele noastre.
Cu
alte cuvinte, le propui un „troc” cu privire la unghiul de
incidenta între planul cosmic şi planul uman, pe care vor să-l
închidă Ei acum. Dar nu au nici o şansă. Le ceri pur şi simplu
să cedeze în 24 de ore puterea militară, politica, economică şi
culturală în proporţie de 75% din Programul Terra (nu toată
puterea, ci doar 75% din PT), în schimbul Cheii de „deblocare
mareică” a Lunii, care e la noi, Atlanţii din Carpaţi. Dacă nu
sunt de acord, spune-le celor doi arhangheli (ET-Y-X) să le
transmită arhonţilor hermafrodiţi că, cu “Troiţa RSB”, în
patru minute ajungem la soare (în patru minute, nu în opt, după
calculul lui A.Einstein), şi în 30 de secunde „deblocam mareic”
Luna din regiunile ei ultraceleste, îi mărim viteza de rotaţie în
jurul axei sale şi o întoarcem într-o Zi mare de 72 de ore cu faţa
spre Pământ, astfel încât să vadă toată lumea, cum cad de pe
lume, din Cosmosul demonizat, de pe Lună si de pe pământ o cohortă
de demoni sublunari, supusi coruptiei.
Dacă
nici aşa nu acceptă acest „troc”, spune-le că, dacă nu
cedează femeilor Atlantilor din Carpati puterea planetei Terra
Mirabilis, lăsându-le popoarelor atlante suveranitatea, ca să
putem ieşi din valurile de criză mondială în care ne-au băgat,
80% din femei veti intra în Parlamentul Europei şi în toate
Camerele Reprezentanţilor Lumii, inclusiv Lumea a Treia, după care
veţi declanşa o Mişcare feministă universală, pornită
alternativ din nucleul cel mai fecund al latinităţii – România,
Italia, Spania, etc., şi la polul opus – SUA – care prin
amestecul raselor şi prin „naţiunile transplantate” din
euro-afro-asia în America Latină şi din AL în cea de Nord, a
devenit acum cea mai puternică naţiune din lume.
Şi
dacă nici de această „mişcare feministă universală” nu se
sperie, spune-le celor doi arhangheli că în 24 de ore declanşaţi
o Grevă generală la malul Mării Negre, sau în largul oceanului
care înconjoară lumea aceasta, pe un Titanic special, la care vor
adera toate femeile bogate de pe planetă, inclusiv cele din FMI şi
din Walkiriile matriarhatului darvinist al Angelei Merkel, iar ei vor
rămâne singuri, fără cele mai frumoase femei, pe care tot vor sa
le duca pe alte planete cu sofisticata aeronava “Virgin Galactic
Space”; spune-le ca nu au nici o sansa sa plece, ca sunt legati
inca de blestemul Marelui Sfânt şi al Marelui Spirit: Sfântul
Soare.
Mai
spune-le celor doi extratereştri (ET-Y-X) că toate Cheile
Împărăţiei sufletelor de lumină fără de sfârşit sunt tot la
noi, la Sfinţii Părinţi. Şi să-i ferească Dumnezeu de blestemul
Marelui Sfânt, că le închidem nu numai „marea cu porţi”, dar
le închidem şi cele nouă ceruri până în Cerul cristalin, şi nu
vor mai avea acces la Cerul Empireu, ca să se poată reîntoarce
acum macar pe Marte, ori pe planetele lor de unde au venit pe pământ.
Spune-le ca vor rămâne singuri, la fel ca şi noi, în singurătatea
atomică, sub Centura de foc a pamantului, la Bariera atomilor
mulţimii.
Şi
dacă nici aşa nu vor vrea să cedeze suveranitatea popoarelor
atlante, pe care vor să o fure ei acum, vom aplica soluţia finală:
intrăm într-o meditaţie transcedentală de gradul 12, declanşăm
cu Discul-solar o explozie solară sau o glaciatiune şi le ardem
placă video şi placa de bază a Computerului selenar, şi
întrerupem comunicarea Pământ-Lună, cu regiunile infraceleste.
Punem
apoi în circulaţie Discul-solar cu Ceas cosmic şi Troita-RSB
(Rezonator stelar de bioluminiscenţă solară cu 12 laseri
biofotonici) şi începem comunicarea telepatică între cele zece
triburi atlante din „fortăreaţa carpatică”, la început cu
doar 1% din omenire, şi cu restul popoarelor declanşăm marea
migraţie spirituală prin trupuri succesive, astfel:
În
prima fază, construim din Troita-RSB un “talisman” cu 12
sigilii, care ne va permite intrarea şi ieşirea în si din staţia
finală – Sfântul Soare - şi ascensiunea celestă a sufletelor de
lumina prin cele nouă ceruri până în Cerul cristalin al stelelor
fixe, până în Pragul Tronului lui Dumnezeu, ca să putem trece de
barierele celeste, păzite de „puteri” sau de arhonţi.
În
faza a doua, construim după modelul „Stelei arzătoare cu opt
raze” o Hesperossfera diafană şi perfect translucidă. O
Hesperossfera este o Terra Mirabilis în miniatură, care se
autoreproduce în expansiune infinită, printr-o pulsaţie şi
oscilaţie mare de elongaţie în sens trigonometric, de pe axa
pământului pe axa Cerului cristalin.
Cu
alte cuvinte, aceasta Hesperossfera în miniatură expansionează în
patru minute până la Soare, prin cele nouă ceruri până în Cerul
cristalin din cerul stelelor fixe, unde se afla Pragul Tronului lui
Dumnezeu, se încarcă astfel energetic cu sămânţa de lumina din
Panspermia stelară de la Sfântul Soare şi de la toate celelalte
planete, şi în următoarele patru minute se întoarce pe Pământ
cu această sămânţă a Artei-transformarii, numai bună de
însămânţat acum toate femeile, pe care le pregătesc cei doi
arhonţii hermafrodiţi (ET-Y-X) să le închidă pântecul lor,
începând cu cele bogate şi aristocrate si terminand cu cele mai
necajite si nefericite din Lumea a Treia.
Te
vei intreba, desigur, cum se poate autoreproduce aceasta
Hesperossfera? O Hesterossfera se autoreproduce acum pe calea
„dornelor genetice” acţionate prin “Panspermia stelară”,
începând cu cea mai mare „drona genetică”, care e cât un
„ţânţar” (care te înţeapă la degetul cel mic, aşa, ca sa
vada daca mai ai suflet in tine si să-ţi ia doar analiza genetică
a sângelui proaspăt ( a LNH-ului) pentru noile laboratoare din nouă
Hesperosfera) şi până la cea mai mică drona, care acţionează
acum prin implant informatic. Adică, îţi intră prin irisul
ochiului stâng şi iese prin ochiul drept, ca să meargă prin
reţeaua IT din care vezi şi scri direct în “Ochiul bionic”,
în Ochiul Lumii, si in Scanerul biofotonic cu 12 laseri, care
controlează totul în cer şi pe pământ. Sau îţi intră mini
drona genetica printr-o ureche, în chiar clipa aceasta, şi îţi
iese prin cealaltă ureche (de aceea e bine să porţi la ureche o
pereche de cercei sau măcar o mică Stea a zeiţei Venus, atârnată
la urechea ta dreaptă - de preferat, acum, dupa modelul „Stelei
arzătoare cu opt raze”, tăiată cu laser dintr-un material nobil:
aur, argint, wolfram sau „oricalcul”). Sau îţi intră mini
drona direct prin creştetul capului şi îţi iese, uneori, prin cea
mai misterioasă instalaţie erotică dintre coapsele tale, după
care, timp de şapte sau nouă luni, începi să simţi şi tu că,
ori „astrocitele” tale scânteiază văzând cu ochii (scânteiază
pe umeri, pe piept şi pe cap, în funcţie de „talismanul cu
Stea”), ori simţi pur şi simplu cum îţi creşte în pântec o
Hesperossfera diafan şi perfect translucidă. Lucrul acesta se
întâmplă de altfel în primele patruzeci de zile de la formare
embrionului uman, prin intervenţia Eonului mesianic, după care
embrionul este atacat de alte entităţi malefice lunare prin care se
produce adulterul de către femeie.
Acum,
să spun drept adevărul din inima - aşa cum îl simt şi îl văd
eu cu adevăr divin, dar şi cu o judecată severă şi o îndurare
totală - eu văd o reproducere pe cale telepatică prin „teleportare
fotonică” într-o Hesperossfera uriaşă care îmbracă pământul
cu o Centură fotonică prin care circulă aproximativ un miliard de
Prinţese Ovul şi vreo şapte miliarde de spermatozoizi care
expansionează prin cele 144000 de astrocite cu banda mentala a
IQ-ului cea mai largă.
Acum,
vorbesc serios, eu chiar m-aş implica vreme de patruzeci de zile în
formarea unui astfel de „embrion umano-solaroid” pe acest
planetoid viu care abia ne mai rabdă pe toţi pământenii, dar mă
tem că, la sfârşit, dintr-un miliard de Prinţese Ovul, (care
circulă acum prin Centura fotonică, via Internetului-celest)
999,999% dintre ele vor comite iarăşi un adulter cu arhontele
hermafrodit (ET-Y-X), şi doar una singură dintr-un milion de
Prinţese Ovul s-ar putea să aleagă o reminiscenţa din forma unui
semizeu atlant.
Sansă ca un bărbat fără bani, fie el chiar si
genial, sau un copil solar din euro-afro-asia sau de aiurea care
moare de foame, să-şi găsească, primul o femeie solară, iar
copilul o mamă adoptivă, este una la un milion. Dar şi aceasta
înseamnă deja o mare şansă şi o legătură foarte puternică
între noi, pentru ca, într-adevăr, acum evoluam toţi pe o singură
axă, de pe axa Pământului pe axa Cerului cristalin.
De aceea,
trebuie urgent acordat acest “Venit Minim Garantat, Necondiţionat”,
aşa cum bine s-a luat Iniţiativă anul acesta la nivelul cel mai
înalte de o parte a elitei creştine europene. Se pare că această
Iniţiativă VMG, luată la nivelul cel mai înalt, a venit cam prea
târziu, pentru că,acum, aproape 80% din omenire este deja
hibridizata, aflată în comă tehnică şi politica la nivel social
planetar. De aceea nu i se acorda atenţia cuvenită. Apoi, trebuie
acordată o protecţie socială minimă la toţi, dar absolut la toţi
pământenii, câţi suntem acum pe planetă, vreo şapte miliarde,
în acest ceas.
Cum bine spunea filozoful existenţialist francez,
J.P. Sartre, ca: „În faţa unui copil care moare de foame nu
rezistă nicio carte” -
Într-adevăr, fără acest VMG la nivel
social planetar, nu rezista nicio o civilizaţie a cărţii, fie ea
chiar şi virtuală; nu rezista nici un sistem politic, după
comunism şi capitalism, pentru ca lăţimea de banda mentală umană
este acum tot mai îngustă, iar starea de sărăcie a lumii a impus
o povară psihică asemănătoare cu pierderea a 16 puncte din IQ.
Dar aceasta pierdere nu este valabil şi în cazul popoarelor
atlante, solare, care şi-au resuscitat “astrocitele” şi acum
ştiu bine ce au de făcut. De remarcat este faptul că aceasta
“resuscitate” a astrocitelor solare se face acum prin meditaţie
transcedentală, însă atunci când deţi şi nişte instrumente de
comunicare telepatică, se poate spune că manifestarea stărilor
“născânde” şi a celor trei experienţe (ELM, EAC şi SMC) este
benefică pentru întreaga omenire.
Din păcate, aşa cum spuneam, se
pare ca 80% din omenire este deja hibridizata şi spălata pe creier,
oamenii şi-au pierdut capacitatea de a iubi, de a trăi viaţa
celuilalt, pur şi simplu ne-am urâţit aproape toţi la suflet.
Trăim, practic, paradoxal, o “tragedie fără morţi”, care va
avea un final apolinic. Sau cum spunea Maică Tereza: „Dacă ai
ochi, să vezi. Ori unde ai merge, vei găsi oameni nedoriţi,
neiubiţi, neîngrijiţi, respinşi de societate, complet uitaţi,
complet rămaşi singuri, Aceasta este cea mai mare sărăcie a
ţărilor bogate”. Dar aceasta este şi cea mai mare groapa a
mizeriei comune, să continui sa ţi in UE, de 75 de ani, popoare
sărace din Estul Europei în pragul sărăciei cu venituri de doar
150 de euro pe lună, în timp ce alte popoare să le dai, haotic,
venituri de 3000 de euro pe lună, ca să nu mai vorbim că
statisticile spun azi că peste 50% din tinerii din UE nu mai au un
loc de muncă, în timp ce salariile europarlamentarilor au ajuns la
10.000 de euro pe lună.
După
părerea mea, exista riscul ca în mai puţin de şapte ani, să ne
trezim cu sute de milioane de oameni care tânjesc după muncă şi
pensii pe care nu le vor mai găsi nicăieri acum, după declanşarea,
artificială, a acestor cinci valuri de criza mondială financiară,
si dupa aplicarea masurilor de Austeritate economica de catre
germania, pentru pierderea suveranitatii popoarelor si cedarea
granitelor lor istorice. De aceea, consider ca, fără această
Iniţiativă VMG, nu văd cum s-ar mai putea porni motorul economiei
din UE şi din întreaga lume liberă.
La urma urmei, banii sunt acum
virtuali, şi nimeni nu mai poate controla distribuţia lor la nivel
social planetar, în afară de aşa zisii bangheri care sunt toti
acum in solda Guvernului Mondial, prin asa zisului fenomen de
globalizare forţată a lucrurilor şi de tribalizare a persoanelor,
pe care se ştie bine acum ce societati secrete face lucrul acesta,
si cu ce scop.
Soluţii de energie libera exista, exista generatoare
electrice fără fir, însă nu se doreşte aplicarea lor, pentru ca
o bestie triumfătoare tot mai vrea să conducă omenirea cu aceleaşi
utopii, cu biciul fascist şi hitlerist, care biciuieşte omenirea
comuniste şi capitaliste spre groapă mizeriei comune, înlănţuita
şi legată încă de “lampa lui Lenin”; legata de cureaua ultra
comunistă, care acţionează prin aşa zisa globalizare forţată,
şi de angrenajul capitalist, în care suntem prinşi toţi acum, şi
nu mai scăpa nimeni, a spus-o chiar Marx în ultimele file ale
capitalului.
Un capitalist bogat face mulţi morţi, în final vor fi
foarte puţin capitalişti bogaţi şi foarte mulţi morţi, aceasta
era unul din secretele cărţii Capitalul lui Marx. De aceea, azi,
viaţa celui mai mic patron corporatist face cât o mie de sărăntoci.
Toate utopiile îşi au esenţa în Paradisul prin distrugerea
omenirii, şi îi au ca adversari pe oamenii înşişi. Soluţia nu
este alta decât să restabileşti libertatea, egalitatea şi
demnitatea umană la nivel social planetar, printr-o Constituţie
Universală a drepturilor si indatoririlor omului. “Sărăcia nu
este un viciu, numai mizeria este un viciu”, spunea Dostoievsky.
În
cazul acestor tari aşa zis „bogate”, care trăiesc în mizerie,
care şi-au pierdut simţul măsurii şi nu mai au capacitatea de a
trăi viaţa celuilalt, eu nu văd altă soluţie decât să le
trimitem o mini armată de un milion de „mini drone genetice” cu
care să-i lovim pe uni în ceafă, iar pe alţii în iris, trei zile
vor muri, după care îşi vor recăpăta dintr-o dată forţele şi,
revenindu-şi, vor suferi o neaşteptată schimbare de viaţă. Dacă
nu o facem noi, o vor face Ei, înaintea noastră, aşa cum se
întâmpla acum cu organismele modificate genetic, cu “OMG -
Monsanto”. Am scris pe blog şi pe revista Confluente literare mai
multe articol despre aceste fenomene.
Dar,
să mă întorc acum la Arta-transformarii şi la ascensiunile mele
celeste. Spunem, aşadar, că m-aş implica vreme de patruzeci de
zile în formarea unui embrion hesperossferoidal-viu, printr-o
donaţie de „intelect-angelic”, cât încă mai ştiu bine că
sămânţa mea e “creier bicameral” din “creier tricameral
solar” şi memorie universală din memoria „pulberii stelare”,
cu atât mai mult cu cât încă mai simt bine cum în extazul meu
sex-eros-intelec-ual
apollinico-atlantiano-carpato-danubiano-pontic toată inteligenţa mea luminoasă e stoarsă
şi pompată în cea mai misterioasă instalaţie erotică dintre
coapsele tale.
Acum,
după ce am sculptat câteva sute de sculpturi, Cruci de lumina şi
alte “Stele arzătoare cu opt raze”, Geneze prin implant şi prin
interferenţă, “imagini-regine” şi o duzina de Coloane
infinite, după ce am tăiat în materie măsura propriei mele
fiinţe, cred că am început să cunosc deja “coapsa” ta, de
argint (posibil, cu inel din „coapsa de aur” a lui Pitagora), aşa
cum cunosc coapsele tuturor mamelor mele genetice şi spirituale,
contemporane, creştine şi paleocreştine, născute din „coapsa
lui Iacob”, sau din coapsa mai ştiu eu căror femei din Dinastia
Atlanţilor şi Lemurienilor sau din Dinastia Merovingienilor, care
de două mii de ani nasc una din cealaltă acelaşi copil: un copil
cu o fată de soare în două mâini, din care se naşte, în chiar
clipa aceasta, un alt copil cu o dubla-fata, divină şi umană, una
de soare, iar cealaltă de Lună întoarsă mereu spre o simplă
Colana a soarelui de vis.
Dar,
sincer să fiu, tot n-aş putea şti bine dacă va ieşi din coapsa
ta un popor ales, aşa cum a ieşit din „coapsa lui Iacov”. Dar
în mod sigur din două sămânţe de lumină, una a maestrului
Artei-transformarii şi cealaltă a Madonnei Inteligenzza, şi din
două celule care atunci când se unesc şi vine şi Dumnezeu şi
pune “scânteia divină, va ieşi un neam de atlanţi, blonzi şi
înalţi şi cu ochii verzi sau albaştri, care va fi condus de femei
în viitorul Oraş Sacru - Atlantisul – Oraşul Coroanelor din
Terra Mirabilis. Va fi condus printr-o Cultură matrifocala şi
matrilocala paşnică, aşa cum a fost în vechea Europa matriarhala
în urmă cu 50000 de ani. Sunt gata să-ţi încredinţez “Geneza”
şi „săgeata de aur” al lui Abaris, în semn de supunere, dacă
inelul din „coapsa de aur” a lui Pitagora se v-a arata pe capsa
ta.
Strigătul
meu ancestral de atlant: Sunt în Centrul Lumii! Deţin Stâlpul
Central! Am în proiect Discul-solar cu Ceas cosmic, Troita-RSB,
Tronul şi Coroana regală! Ar trebui să dezvăluie lumii întregi
semnificaţiile acestor stări „născânde”, semnificaţiile
acestor instrumente de „comunicare telepatică”, dar mai ales
semnificaţiile cele mai profunde ale spaţiului sacru din Terra
Mirabilis. Cu aceste instrumente de comunicare telepatică, Soarele,
Luna, Pământul, Cerul cristalin şi alte ceruri inferioare, pot
comunica deplin, şi pot evolua pe o singură axa – Axis mundi.
Cu
alte cuvinte, vom striga iar, aşa cum am strigat întotdeauna în
istorie şi în preistorie, şi vom fi salvaţi în Noul Ierusalim al
Atlanţilor din Carpaţi, pentru că se găseşte în Centrul Lumii.
Pliniu cel Bătrân ne spune că Centrul Lumii este locul pe unde
trece axa pământului, şi că locul acela să află în ţara
hiperboreenilor din Terra Mirabilis. Este locul de unde izvorâse
puterea regilor Atlanţi şi unde se născuse Oraşul Sacru –
Atlantisul – Oraşul Coroanelor. Poetul Ovidiu indica cu mai multă
precizie locul: „Viaţa mi-o petrec departe de patrie, sub axa
boreală \Pe pământul care se afla în stânga Marii Euxine.” În
Ponticele Ovidiu întăreşte aceasta afirmaţii: „Dar eu care sunt
la extremitatea lumii sub tatanele lumii, Şi te văd venind de la
Roma în mijlocul geţilor!”
PS:
Draga Printesa X, voi continua această scrisoare pe o temă care
s-ar putea să te intereseze. Este vorba despre războiul dintre
forţele infernale şi cele cereşti, ce se petrece, în chiar clipa
aceasta, în sufletele, în inimile şi în minţile noastre. Este
vorba de războiul “dronelor genetice” între două generaţii de
zei care s-au întors pe pământ şi ne caută acum, pentru a
declansa ultimul razboi cosmic, Armaghedon dintre popoarele atlante
şi popoarele lemuriene, care în mod sigur se va da la noi în
Grădina Maicii Domnului.
Scenariu
acestui ultim razboi cosmic – al Armaghedonului, în războiul
final între Orient şi Occident, al „dronelor genetice” - ar
putea fi articulat în zece secvenţe magice care preced trezirea
„morţilor electrici” din „anamneza” celor zece triburi
atlante. Enumăr doar primele şapte:
Mesagerele
Dreptăţii: acţionează prin Eonul mesianic cu cele trei zeiţe-mume
ale pământului, opt Sophii, 64 de fecioare şi 1000 de Albine
lucrătoare-de-lumină. Toate aceste entităţi feminine vor fi
„coordonate” – iartă-mi expresia – princiar de o Preoteasă
a Soarelui, care va administra dreptatea prin cele trei Erinii, prin
comunicare telepatică, cu instrumente speciale în acest sens.
(despre aceste instrumente speciale am scris ceva pe blog)
Culoarea
sufletelor (divine, raţionale şi moarte) va fi stabilită cu o
Coroană regală, confecţionată după modelul “Stelei arzătoare
cu opt raze”. Aceasta va fi acoperită cu un strat de sulfură de
calciu. De îndată ce o vei pune pe cap şi vei începe să
vorbeşti, coroana va deveni fosforescenţă, apoi luminoasă,
deasupra ei emanând nişte raze colorate sub formă de „oduri”
sau de „globuri de lumină” colorate. În funcţie de culoarea
lor se va stabili numele, gradul şi calitatea sufletelor. Toate
pasiunile pământeşti ale dragostei lasă cicatrice pe suflet,
incarnate şi dez incarnate; stabilite de Plutarh la cinci culori:
roşu, galben, albastru, alb şi violet.
Soarta
iniţiaţilor paranormali: se va stabili prin cele trei mari
experienţe ale extazului (o experienţă la limita morţii (ELM), o
experienţă în afară corpului (EAC) şi o stare modificată a
conştiinţei (SMC), prin posesiunea apolinico-dionisiaca de Zeiţa
extazului Eurynome-Mnemosyne. Aceste experienţe vor avea loc în
ashramuri speciale, la templul solar, in “Templul dragostei, al
meditaţiei, al contemplării şi al eliberării” (TDMCE), sau în
grote dionisiace, numite Lethe şi Mnemosyne, în cazuri extreme.
(Orfism şi Eleusis)
Ascensiunea
sufletelor prin „Coloana soarelui de vis” – se va face cu
Discul-solar cu Ceas cosmic, Troita-RSB cu 12 laseri biofotonici,
Tronul regal şi Coroana regală.
Oracolul
lui Apollon Hiperboreeanul – are la baza mitul Tinereţii fără
bătrâneţii, viaţa fără de moarte, din basmul românesc.
„Vânătorul stelelor” este doar Calul năzdravan care se mişcă
între două galaxii, prin „trei mişcări într-una singură”,
de pe un târam pe altul.
Reproducerile
pe calea dronelor genetice – este posibil să se facă şi prin
Panspermie stelară, prin incubaţie şi catalepsie, dar şi prin
„morte di bacio”.
Metensomatoza
– se va face în noul Templu al dragostei, al meditaţiei, al
contemplării şi al eliberării (TDMCE)!
Dragă
Printesa X, până la urmă am decis să-ţi trimit Fantasmagoria,
chiar şi aşa neterminată şi necorectata.
Voi
reveni şi cu alte ascensiuni, mai pământene!
Te
îmbrăţişez cu mult drag, Omul cu Coloana din “fortareata
carpatica”!
Arte
e amore mio!
Cu
prietenie şi admiraţie, din Cerul cristalin - deschis acum în
toate sensurile posibile – Constantin! Alias SMC! (A nu se citi
Sandu Milea Constantin, ci stare modificată a conştiinţei de a
dreaptă spre stânga şi Cartea morţii şi a celor şapte suflete
Ka, viceversa. Mai puţin cu două decât pisica, care are nouă.
PS:
Vezi ce faci cu “Pisica lui Schrodingger” în camera obscură.
Dacă vezi că îi cresc “aripi”, sparge cu ele “geamul ce se
clatina”...sparge si “Cubul negru”, daca poti!!. Dacă nu, ieşi
din “cub” şi construieşte-ţi un “ashram” octogonal, dupa
modelul TDMCE!! Acest model de TDMCE il poti gasi in articolul meu,
“De ce sunt eu atat de singur?”, publicata pe
blogg:coloanasoareluidevis.blogspot.com. Grazie!
Să
auzim numai de bine! Si mult succes în ascensiunile tale celeste!
*
* *
PS:
Pentru a şti despre ce Prinţesă X este vorba, public această
legendă mai jos:
Legenda:
Prinţesa X = creştinism (MD-MM + cele trei Diana D3, respectiv
Maica Domnului, Maria Magdalena, Diana-Luna-Hecate,
Diana-Artemis-Bendis, Diana Sancta Potentisima) + islamism (F3 Fatima
+ cele 72 de Fecioare) + new age & satanism (Marea Zeiţă,
înfăţişată adeseori sub aspectul teribil de regină a Morţilor
+ Lilith, Isis, Kali, Shakti, Eurynomes, Mnemosynes, Iele, Valkirii,
etc.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu