Foto: Soarele Atlanţilor din Carpaţi (şablon din carton, pentru Geneza II, lemn de
nuc, aflată în colecţie la Biblioteca Univerisităţii “Transilvania” în Braşov.
Procesare imagine R-C. Florescu)
“Curăţă
câmpul, ca să aibă loc să aterizeze
îngerii”
(Nichita
Stănescu)
Dragă
prietenă,
O zi bună să-ţi dea Dumnezeu, cer înalt şi
idealuri pe măsura Cerului Cristalin!
Continui cu partea a doua a scrisorii, din 19
iunie 2014, în legătură cu cartea noastră.
Acest eseu geopolitic, continuat şi
dezvoltat şi pe alte teme cum ar fi partea juridică şi economică, tradus apoi
în italiană, spaniolă, franceză, germană şi engleză, publicat în coautorat sau
chiar cvadriautorat, într-o carte“semnal” (într-o expunere de maxim 600
de pagini, în cinci volume), trimis cu o dedicaţie specială (semnată de toţi susţinătorii
acestui proiect european) la 8-16-32-64 de personalităţi din marile Familii
Regale şi din elita politică şi intelectuală europeană şi mondială, şi editat apoi
în cel puţin un milion de exemplare în Europa, ar putea să ne lecuiască de
toate nevrozele, de toate spaimele, de toate diviziunile existente şi de toate
conflictele dintre familii, clanuri şi naţiuni.
În Italia lui Giordano Bruno, în Franţa lui
Descartes, în Anglia elisabetană (era să zic în Anglia lui John Milton), nu
ştiu dacă şi în America lui Amerigo Vespuccio, exista obiceiul ca destinatarul
dedicaţiei să plătească cheltuielile de tipărire a cărţilor.
Acum o întrebare gravă şi serioasă: se vor
găsi oare şi la noi, în Europa, 8-16-32-64 de personalităţi din elita mondială
şi intelectuală, printre cei peste cinci sute de milioane de europeni din UE
(locul trei în lume, după China şi India) ca să ne citească cartea, la început
chiar şi în ediţie digitală, apoi să ne tipărească Agonia Europei măcar în o
sută de mii de exemplare, ca să putem trezii şi alte conştiinţe planetare?
Intuiesc că, dacă nu vom găsi editori speciali
în Europa, în mod sigur vom găsi prin ambasade patru-opt personalităţi
culturale din elita diplomaţiei, ca să publicăm acest eseu geopolitic în BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa
de Sud) în cel puţin un milion de exemplare în fiecare din aceste ţări. Asta
pentru că e absolut necesar să ştie întreaga civilizaţie globală ce se întâmplă
în Europa.
Consider că este foarte important să
publicăm împreună, în coautorat sau chiar în cvadriautorat, eseul Agonia
Uniunii Europene – O sută de ani de război sub sabia psihotronică (1914-2014).
O carte de care avem nevoie. O carte, chiar şi în ediţie digitală, pe care
cititorul o aşteaptă. Cu atât mai mult cu cât este trecută prin filtru a două
generaţii (generaţia optzecistă şi generaţia douămiistă), una care pune în
dezbatere publică ideile şi teoriile lumii unipolare, bipolare şi multipolare,
cealaltă care le mixează şi le energizează cu ştiinţa viului, cu “medicina
informaţională”, prin ecuaţia puterii“soft and hard”.
Şi de ce nu poate chiar să construim
împreună la un moment dat Oraşul Sacru – Atlantisul – Oraşul Coroanelor din
Terra Mirabilis. Sau măcar câteva oraşe-stat care să aibe la temelie o
Comunitate autosustenabilă – de sine stătătoare, extinsă în toată Europa şi apoi
la nivel social planetar - aşa cum
afirmi atât de frumos în proiectul tău:“TERRA MIRABILIS HABITAT -
PROCESSIO PER
CONVERSIO - Ediţia Solară - Prietenii aurice şi
proteice în arta şi în ştiinţă: un spaţiu de suflet al geniilor trezirii redat
în habitatul teren, locul unde ne vom recunoaşte uniunea, măreţia şi arta de a
trăi”
În centrul căreia – mai adaug eu - va fi
amplasat Oraşul sacru, “oraşul-navă”, cu o“grădină cu statui”
având forma Stelei arzătoare cu opt raze (cu opt intrări şi nouă ieşiri,
din centru căruia se poate“teleporta fotonic”, dus-întors, pe staţia
majoră Sfântul Soare; oraşul-fort
capabil să ofere refugiu pentru 20.000 de oameni solari), un Templu al
Dragostei, al Meditaţiei, al Contemplării şi al Eliberării (TDMCE) - mult
visat de C. Brâncuşi, cu un ashram octogonal (un“herzob lenticular”).
Va fi o construcţie transcendentală,
insensibilă la războiul informaţional, expresia strategiei de securitate
naţională şi europeană, care să aibe în ea o democraţie directă, accelerată, o economie
distributistă egală pentru toate popoarele, forţă politică, diplomaţie şi
cultură autentică, despre care am scris în câteva scrisori de tranziţie cum va
fi realizată“geometria secretă” a acetui templu solar, importanţa şi
scopul, unde să practicăm împreună o formă de meditaţie transcendentală – o
formă de ascensiune celestă cu n-dimensiuni prin Cerul Cristalin, aşa cum practica
I.P. Culianu, pentru ca să putem construi împreună la început această“Cetate
virtuală europeană”, în care să ne răscumpărăm cunoaşterea prin reflecţie
şi revelaţie şi să ne regăsim apoi viitorul în marea familie a Statelor Unite
ale Europei.
Dimensiunea a 4 a, când e corectă înţeleasă,
înseamnă timpul adăugat ontologic celor trei dimensiuni tradiţionale (existente
în orice obiecte ideale de artă şi Idei mari precum Infinitul,
Eternitatea, Adevărul Creaţiei, Legea sacră a Dragostea şi Iubirea care există
dinaintea Facerii Lumii.)
* *
*
Aşadar, adaug la această propunere de carte“semnal”
publicul urmărit, obiectul şi importanţa cărţii, din care va trebui să scriem
Introducerea cărţii, atunci când o vom tipări şi publica în coautorat. Şi o
prefaţă, pe care cel mai bine ar putea să o scrie Prof. Dr. Traian D.
Stănciulescu.
(Traian Dorinel Stănciulescu este o mare
personalitate în lumea ştiinţei şi culturii româneşti, a publicat peste 250 de articole
şi studii în volume şi reviste de specialitate din ţară şi străinătate, şi a
semnat peste 20 de cărţi de ştiinţă şi
artă, printre care O cale a raţiunii către Dumnezeu? (1990); Viaţa înaintea
vieţii? (1991); Performantica (1996); Tratat de creatologie (1998); Introducere
în filozofia creaţiei umane (1999): Metamorfozele luminii: Biofotonica, ştiinţă
a complexităţii (două volume (2001); Introducere în teoria “laserilor
biofotonci” (două volume,2001); Fundamentele biofotonicii ale conştiinţei
(volumul 3, 2003); Terapia prin lumină, Semiotica iubirii, Duhovnicul de taină,
Vestimentaţie biofotonică, etc.)
PUBLICUL URMĂRIT: Cartea “Agonia
Uniunii Europene – O sută de ani de război sub sabia psihotronică” se va
adresa celui mai larg public posibil cu o curiozitate intelectuală, cu oarece
interes pentru Arta-transformării PP-EFB*, ştiinţa cognitivă, istorie,
geopolitică, transformarea cuantică şi teoria ciocnirilor dintre culturi şi
civilizaţii, dezvăluind secretele celor trei cercuri de putere şi “teoriile”
care conduc lumea: lumea unipolară, bipolară şi multipolară.
OBIECTUL CĂRŢII: Cartea ar arăta
felul cum cele trei “teorii”care conduc lumea, teoria lumii unipolară,
bipolară şi multipolară pe care le asociem cu comunitatea modernă – cum ar fi
cele trei Cercuri de putere (Marele Cerc, Cercul Funcţiunilor şi Cercul
Interior) şi lipsa de centralitate a Pământului în sistem, pe axă şi pe “scara
creaturală” (Stâlpul Central & Raţiunea) – sunt produsul speculaţiilor teologice,
ştiinţifice şi geopolitice ale câtorva generaţii de teologi, oameni de ştiinţă,
politicieni şi gânditori nominalişti: Toma d’Aquino, Nicolaus Copernicus,
Galileo Galilei, Descartes, Kant, Hegel, Marx, Nietzsche, A. Einstein,
Heidegger, Samuel Huntington, Z. Brezezinski, Henry Kissinger, Hillary Clinton,
Victoria Nuland, Alina Mungiu Pippidi şi alţii.
Aceasta înseamnă că aceşti teologi,“maeştri
gânditori”, savanţi, politicieni şi experţi în geopolitică nu ar fi
conceput niciodată universul nostru heliocentric şi nu ar fi inventat niciodată
teoria cardiocentrică a circulaţiei sângelui prin lumile unipolare, bipolare şi
multipolare (adică războiul prin glod şi sânge), şi nici un sistem teologic
(Summa Theologiae) nu ar fi fost inventat dacă nu ar fi cunoscut mai întâi
Teoria de oscilaţie a Soarelui care sprijină Pământul, viziunile celor trei
suflete (divine, raţionale şi moarte) şi metafizica renascentistă a Luminii şi
Soarelui aflate în centru vieţii cosmice.
Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că ştiinţa în
Grecia antică era o teorie. Şi numai epoca noastră modernă a transformat teoria
– adică “preştiinţa divină” din Grecia antică într-un“sistem”.
Consecinţele sunt însă incalculabile, dacă nu vom şti să facem diferenţa între“teorie”
şi “sistem” şi anume că teoria are baza sa de sprijin în afara ei (în
oscilaţia Soarelui), şi sistemul se fondează exclusiv pe construcţia lui
interioară (pe razele nefaste de Lună).
Aceasta înseamnă că istoria filozofiei
occidentale nu e decât o notă de subsol la Platon, ceea ce e totuna cu a afirma
că Platon a fost acela care, prin opera lui filozofică, precum “Republica
interioară” unde ne-a oferit “un tip ideal de om”, a formulat cel
mai bine întreaga cultura occidentală. Iar noi am falsificat, şi ştiinţa, şi
filozofia, şi politica.
Pentru că, aşa cum afirmă filozoful Constantin
Noica în Cuvântul prevenitor la prima traducere integrală a Republicii lui
Platon – vai, către sfârşitul veacului al XX-lea abia – “Platon nu-şi
propune în dialogurile din Rebublica să ofere un tip ideal de stat, ci un tip
ideal de om şi de cetate eternă”.
Şi totuşi, Pământul se învârte şi pentru că
aşa vrem noi, oamenii de la zei, descendenţi din Zeii Cei Mari de la Dunăre şi
din Atlanţii din “fortăreaţa carpatică”! Chiar dacă uni oameni trăiesc în glod,
alţii în sânge, iar “ceilalţi” oameni în“glod şi sânge”. Şi doar
0,001% din oameni trăiesc pe un“loc fără de loc” într-un “topos
atops”, pe o “scară creaturală” a fiinţei de lumină care merge de la
exces la neant*, (vezi Coloana prizonierelor neantului divin - stejar
bătrân, 1990), pentru a schimba sensul forţei pe axă. Astfel apare pentru prima
dată în istorie contemporană conflictul sacru dintre “spaţiu” şi “loc”,
conflict cu adânci rădăcini în filozofia românească.
Pentru creatorii de Coloane infinite şi
pentru creatorii lumii noi prin Arta-transformării PP-EFB*, o
caracteristică a acestei fiinţe de lumină este să aparţină unui loc şi să se
afle totuşi în alt loc; adică, în cer şi pe pământ în acelaşi timp; în bună
măsură, asta suntem noi, Atlanţii din Carpaţi, fiinţe umane solare: exilaţi
dintr-un tărâm mai înalt într-unul inferior. Pentru a şti lucrul acesta,
trebuie să cunoşti“transformarea cuantică” prin Arta-transformării,
teleportarea fotonică şi solară de pe Pământ în staţia majoră Sfântul Soare şi
retur, şi să iubeşti Adevărul Creaţiei, alternativă la istoria ideilor şi
credinţelor religioase.
(În articolul“România eternă, Israelul şi
Grădina Maicii Domnului” şi în partea a şasea a eseului Agonia UE, articole
publicate pe revista Confluenţe literare, am încercat să explic cum are loc
acest conflict sacru între“spaţiu”şi“loc”, pe un“loc fără de
loc” într-un “topos atopos”).
Însă, cea mai gravă eroare a lui Samuel
Huntington (cel care a inventat “teoria ciocnirilor dintre culturi şi
civilizaţii”) constă în faptul că a dat curs acestor ciocniri între
curgerea“puterii hard” - care reprezintă puterea civilizaţiei globale
aflată la nivelul de comanda informaţional-energetic, susţinută de o singură
forţă economică şi militară mondială, a cărei realitate materială se impune printr-o
globalizare forţată a lucrurilor ca un fenomen malefic, creat artificial, nu
natural, de aceea nu mai poate fi controlat sau prevăzut de oameni - şi “puterea
soft” a celor şapte (opt) civilizaţii care generează puterea curgerii, prin
evoluţia naturală a popoarelor în ştiinţa viului, dar care poate să facă ca
toate cele 193 de state din ONU să îşi dorească această evoluţie naturală, prin
apeluri la tradiţia şi cultura lor şi la aceste opt (nouă) civilizaţii: minoică,
sinică, japoneză, hindusă, islamică, ortodoxă, occidentală, latino-americană şi
africană.
Există însă cea de-a zecea civilizaţie din
vechea Europă, matriarhală şi solară, a Atlanţilor din Carpaţi, care poate să
asimileze toate culturile şi civilizaţiile care se identifică cu popoarele
solare. Aceasta ar fi soluţia noastră, pentru salvarea civilizaţiei globale şi
a planetei Terra Mirabilis (despre care am scris în mai multe scrisori de
tranziţie).
La polul opus, există civilizaţia Lemuriană
care aproximează că cicnirea celor opt (nouă) civilizaţii ar fi o ciocnire a
culturilor care, în zonele de impact dintre lumea creştină (ortodoxă) şi lumea
musulmană a arabilor în special, s-ar putea transforma în conflicte majore ale
căror origini datează de la apariţia Marilor Zeiţe, a religiilor matriarhale şi
a celor două mari civilizaţii preistorice: lemuriană, atlanteeană şi
postatlanteeană .
Conflictele majore ar consta acum nu atât în
acceptarea globalizării sau a sistemului multicivilizaţional şi multicultural,
ci în acceptarea mişcării orbitelor planetare nu de către demoni sublunari ci
de îngerii solari (de“inteligenţelor separate ale grecilor şi Atlanţilor din
Carpaţi”), şi apariţia unei noi religii civile prin nuclee de Culturi
matrifocale şi matrilocale paşnice din vechea Europă de 44.000 de ani şi
împărţirea lumii în zone şi state solare şi zone şi state lunare (Statele Unite
& UE şi Rusia).
După părerea mea, pentru a opri războiul
nuclear şi a linişti spritele războinice încinse la maxim, avem două
alternative: introducem în lume energia liberă şi noile tehnologii solare, sau împărţim
iarăşi lumea în zone solare şi zone lunare: în zona solară centrală a Europei,
care aparţine celor zece triburi din cele zece ţări şi regate Atlante,
descendente din Zeii Cei Mari de la Dunăre şi din “fortăreaţa carpatică”; şi în
zona lunară, extraeuropeană, care aparţine celor douăsprezece triburi ale
evreilor aşchenazy, descendenţi din semizei, dintr-un “spirit contrafăcut”
gnostic, provenit din viciile arhonţilor cosmici lunari. Excepţie fac, cred eu,
doar evreii sefarzi care aparţin tot de cele zece triburi ale Atlanţilor din
Carpaţi.
Însă, fără o rigoare ştiinţifică şi o bază
de date genetice care să ne identifice codul numeric al mărcii genetice a
popoarele cu predilecţii solare (“codul 666” atestat în Biblie şi pe
piatra de marmură de la Tomis) şi a popoarele lunare (probabil, codul “664”),
nimeni nu ar recunoaşte azi că, aproximativ opt state aşa-zis “bogate” (G8) care se consideră solare
sunt de fapt lunare, iar ţările sărace (vreo 185) care sunt considerate lunare
sunt de fapt solare.
Există, aşa cum spuneam, foarte mulţi oameni
fără destin, fiinţe de lumină cu sufletele însângerate, sfâşiate de hienele
existenţiale, şi printre aceşti oameni există“bestii triumfătoare” care
trăiesc ca“în sânul lui Adam”, în locuri profane.
Există în acelaşi timp peste tot în lume oamenii
de la zei, oameni creştini şi popoare creştine şi solare care trăiesc în locuri
sacre de mii de ani, iar“puterea hard” guvernează prin crearea
conflictului dintre sacru şi profan, dintre“spaţiu” şi “loc”, pe
un “loc fără de loc” într-un “toposul atopos”.
Aşa cum spuneam la începutul articolului,
puterea soft este putere doar atunci când este bazată pe fenomenul hard. Astfel,“puterea
hard” guvernează peste Restul lumii (185 de state) deoarece acestea sunt
fluide, deoarece sunt forţate să emigreze din motive economice, adică să curgă “sânge
proaspăt”care e“capitalul străin” (să ne ferim să uităm asta
vreodată!) – să curgă“sânge proaspăt” şi “capital străin”
într-una într-un amestec de foc, gheaţă, pământ, apă, glod şi sânge, printre
fiare vechi, beton şi sticlă, forţate şi bombardate prin tot felul de războaie
genocidare, cutremure şi tsunami, de un fel de“guvern mondial” din
umbră, care reprezintă fanatismul unui stat global (“statul leviatan” - “Republica
Universală”) - de a face ca restul
popoarelor să îşi dorească ceea ce“străinul trimis” doreşte în ţara
respectivă, prin apeluri repetate la cultura sa, la “patentul” (modelul)
său, la ideologia şi la“Programul Terra PIG5”, al Lor.
Aşa cum fac acum apeluri disperate statul
Israel, Statele Unite şi Rusia, care prin“teoria lumii unipolare, bipolare
şi multipolare” ne propun crearea frontului unic al Uscatului contra Mării,
sau al Mării contra Uscatului. Aceasta este însă o aberaţie, să creezi un
conflic între pământ şi apă, când tu nu cunoşti sistemul solar heliocentric şi
teoria de oscilaţie a Soarelui care sprijină Pământul sau măcar formula “Oceanului
de eter-aer-foc-apă” ce înconjoară Pământul.
E ca şi cum ai vrea să ieşi prin Centura de
foc a Pământului, să călătoreşti pe Lună sau pe Marte cu bilet de plecare fără
întoarcere, când, de fapt, ai în spate şapte miliarde de oameni care aşteaptă
soluţii de supraveţuire, pe un pământ rămas fără centru, iar în cer suntem deja
într-un război al focului stelar (într-un “Război al stelelor” preconizat
de ex-preşedintele R. Regan încă din ‘81). Căci suntem orbi şi nu vedem că
trăim deja toţi cu viii şi cu morţii laolaltă, într-o “tragedie fără morţi”,
care va avea un final apolinic, dacă nu ştiaţi asta.
Însemnătatea teoretică a acestei analize
istorice este că imaginea universului nostru tehnologic nu a fost modificată de
evoluţia naturală a popoarelor în ştiinţei viului, ci doar de ştiinţa morţii,
prin cultul morţii şi speculaţii teologice şi geopolitice. Iar ştiinţa morţii, teologia şi geopolitica sunt
inextricabil legate (prin castrarea imaginaţiei umane, printr-un controlul
total al minţii) de această politică mondială de Depopulare Globale - de care
organele juridice naţionale şi internaţionale nu au voie să se atingă, deoarece
acestea sunt prerogative de securitate globală, nu-i aşa?
În concluzii, analiza oricărei evoluţii pe“scara
creaturală”, şi pe axă – de pe axa Pământului pe axa Cerului Cristalin până
în Cerul Empireu şi de acolo până în staţia majoră Sfântul Soare – indică
faptul că evoluţia noastră spirituală a fost greşită de la apariţia ultimului
profet, pe linie creştin-monoteistă, Mahomed, greşită deci de 1444 de ani
(570-2014). După părerea mea, au existat doar câteva perioade solare şi
intervale de timp foarte scurte când călătoriile în alte lumi au fost posibile:
Enumăr doar cinci perioade şi intervale de
timp pe care le cunosc eu (poate că există şi altele pe care nu le cunosc
încă):
1. Perioada profetului Mahomed (570-632),
din care doar 17 ani (615-632) a primit viziuni şi revelaţii auditive într-o
grotă de lângă Mecca şi a fost purtat la cer de arhanghelul Gabriel. Una din
revelaţii, revocată mai târziu şi atribuită Diavolului, rezervă unui grup de
trei zeiţe locale rolul de mijlocitoare pe lângă Allah. Mahomed a murit în 632
la Medina, fără să lase un moştenitor masculin;
2. Perioada stareţului calabrez Gioacchino
da Fiore (1135-1202), acesta a primit, tot revelaţie “prin vis”, către
anul 1155 de la Sfânta Mamă a lui Dumnezeu şi de la Sfânta Fecioară revelaţiile
divine şi viziunile libertăţii, egalităţii şi demnităţii umane.
M. Eliade a scris ceva foarte interesant
despre stareţul calabrez, în articolul “Renaştere şi prerenaştere”, din
1935. Citez doar un scurt fragment: “Gioacchino a încercat să expună acest “om
nou” prin datele Trinităţii şi anume că, omenirea va trebui să treacă prin
trei stări, prin trei“Veacuri”. În“Veacul” Vechiului testament,
Dumnezeu Tatăl se descoperise omului; de aici frica, trăsătura caracteristică
religiozităţii idaice. În “Veacul” Noului Testament s-a descoperit
Iisus, Dumnezeu-Fiul; de aici credinţa. În“Veacul” ce vine, Sfântul Duh
se va revela direct omului; de aceea această va fi veacul “iubirii”. La început
a fost vremea servilor, apoi a fiilor;“Veacul” aşteptat nu va cunoaşte
decât“prieteni” (oamenii vor fi, deci,“egali” şi onorabil; va
exista o singură demnitate umană, care va permite tutoror să fie egali, şi să
se iubească” (M. Eliade despre Giocchino, în “Renaştere şi prerenaştere”,
editura “Roza Vânturilor”, 1990, pag 143)
Ei, bine, aici intervine cenzura; şi în
“Veacul” lui Gioacchino şi, probabil, şi în“veacul” lui M. Eliade.
Pentru că, dacă Sfântul Duh se va revela direct omului prin “iubire”,
aceasta nu poate veni decât prin Iubirea care există dinaintea Facerii Lumii
prin Apocalipsul Sfintei Mame a lui Dumnezeu (Mama celor Vii, al treilea eon
din Ogdoadă).
Cum se explică altfel decât prin cenzură
faptul că, din peste o sută de apocalipse (mojoritate evreieşti) “prin
chemare” sau “prin alegere”, “din întâmplare” sau “prin
căutare” – de la cel mai vechi apocalips evreiesc atribuit lui I Enoh sau “Cartea
etiopiană a lui Enoh” şi până la Apocalipsul lui Pavel – numai trei sunt de
natură feminină şi anume Apocalipsul Fecioarei Maria, Apocalipsul Sfintei Mame
a lui Dumnezeu şi al treilea (pe“jumătate”) Misterele Sfântului Apostol
Ioan şi ale Sfintei Fecioare?
Îţi
dai seama, cu alte cuvinte noi am primit în urmă cu 800 de ani libertatea şi o
singură demnitatea umană, care urma să ne permită tuturor să fim egali,
prieteni, şi să ne iubim cu Iubirea care există dinaintea Facerii Lumii.
Însă, tot atunci, pentru că aceste viziuni solare nu conveneau bisericii
romano-catolice, stareţul Gioacchino a fost atacat de Sfântul Bonaventura şi
condamnat prin protocolul din Anagni, iar viziunile i-au fost furate de Sfântul
Toma din Aquino (1225-1274), pentru a rescrie în întregime sistemul teologic
prin Summa Theologiae. Atâta “demnitate, libertate şi egalitatea” avem noi
acum, câte “viziuni” i-au fost furate stareţului calabrez Gioacchino de către
biserica catolică;
3. Perioada lui Dante Aligheri (1265-1321),
acest poet şi savant genial, care avea toată cultura ştiinţifică, filozofică şi
teologică a timpului său, a călătorit în alte lumi 21 de ani, perioada când a
scris celebra operă Divina Comedie (1300-1321), compusă din Infernul (1308),
Purgatoriul (1313) şi Paradisul care a fost cunoscut abia după trecerea în
eternitate a lui Dante, când ultimele cânturi divine, crezute pierdute, au fost
descoperite prin visul unei rude, în care i s-a arătat Dante şi i-a indicat o
firidă în peretele palatului lui Guido Novello da Polenta, unde acoperite cu un
covor se găseau foile pe care erau aşternute ultimele cânturi din Paradisul. Cu
alte cuvinte, dacă Dante, din călătoria lui în lumea de dincolo, nu ar fi
apărut într-un vis (prin Stâlpul Central sau “Coloana soarelui de vis”) noi
nu am fi ştiut azi cum se termină Divina Comedie;
4. Perioada Renaşterii italiene de la
Marsilio Ficino (1433-1499), şi continuatorii Pico della Mirandola şi Leonardo
da Vinci, care cuprinde o pleiadă de genii solare şi proteice, până la ultimul
mare renascentist, savant şi magician, Giordano Bruno (1548-1600), care a conceput
în întregime sistemul solar heliocentric în interiorul unui univers infinit.
Renaşterea a fost cea mai lungă şi înfloritoare perioadă de bogăţie spirituală
şi de ascensiuni celeste, de aproximativ 100 de ani. Odată cu arderea pe rug,
în anul 1600, a lui Giordano Bruno, în istorie se stinge acea epocă de gândire
îndrăzneaţă în care cunoaşterea era inseparabilă de eros şi magie, în locul ei
instaurându-se epoca ştiinţelor exacte şi a tehnologiei moderne - peste care
s-au tras “obloanele” istoriei insolite vreme de patru sute de ani şi a
căzut Placa turnantă a Modernităţii şi Lespedea Neagră a “Postmodernismului”
peste Mormântul umanităţii; Lespedea neagră pe care o ţin şi acum îngerii
solari în spinare, închişi în“temniţa îngerilor”, şi o ridică din greu, în
timp ce alţi arhonţi şi demoni sublunari, complet tenebroşi, trag sforile,
provocând în mod violent numai distrugeri prin pasiuni reci.
“Mai tare vă este vouă frică să mă
condamnaţi, decât mie să accept sentinţa voastră”, au fost ultimele cuvinte
ale lui Bruno. Ca fapt divers, după arderea pe rug a lui Bruno, temperatura
pământului (a planetei) a scăzut la maxim timp de 60 de ani. Această perioadă
coincide cu anii cei mai friguroşi, de început de eră glaciară de pe planeta
Terra. Şi sunt convins că, pentru uciderea lui I.P. Culianu, plătim 23 de
milioane de îngeri şi, poate, vreo cinci miliarde de oameni închişi în
proiectul “Programul Terra PIG5”, (programul de inginerie genetică prin
Politica de Depopulare Globală).
5. Perioada M. Eliade (1907-1986) & I.P.
Culianu (1950-1991). După părerea mea, M. Eliade a fost un Cârmuitor Eonic, un
Atlant care, la un moment dat, după perioada amniotică (1925-1933) şi apoi cădere (1933-1943), după ce a scris, în 1956,
celebra sa carte „Sacrul şi profanul”, a preluat el însuşi cârma Lumii
(1957-1986), un ciclu solar de 19 ani. Apoi, împreună cu unicul său discipol,
I.P. Culianu, a condus Lumea până în 1986, când a predat „ştafeta” cu
toate „cheile” şi „codurile” de „intrare” şi „ieşire”
unicului său moştenitor spiritual şi testamentar, I.P. Culianu. „Eşti legatarul meu universal în tot ce
priveşte cărţile mele, încheiate sau nu“ – îi spunea M. Eliade
într-o scrisoare din 3 decembrie 1981, cu aproape cinci ani înainte de trecerea
în eternitate. I.P. Culianu, ultimul mare Atlant romantic, cărturar şi savant cu o
erudiţie solară ieşită din comun, călător în lumea de dincolo, trecut încă din
timpul vieţii la o condiţie divină, a încercat singur la un moment dat să
schimbe configuraţia întregii Lumii şi sensul forţei pe axă pământului şi pe „scara
creaturală”. A căzut însă în capcana unei „zeiţe” adverse (logodnica
lui, HSW) din Lemuria şi a fost împins în „afara acestei lumi” la doar
41 de ani, în 21 mai 1991, de către oculta mondială a arhonţilor
diavolocentrici care pretind şi azi că se află la cârma lumii şi conduc şi
influenţează planeta Terra şi destinele noastre.
Foarte interesant este faptul că ultima
perioadă când au avut loc ascensiuni celeste solare, 1970-1991, perioada
trezirii geniilor solare, când I.P. Culianu şi-a scris marea operă, coincide cu
acelaşi număr de ani, 21 de ani, din perioada lui Dante când a scris Divina
Comedie (1300-1321). Anul 1321 este anul morţii lui Dante; anul 1991 este anul
morţii lui Culianu, când a şi scris ultima lui carte „Călătorii în lumea de
dincolo”.
Cele două
citate de Nichita Stănescu şi de I.P. Culianu prezentate la începutul eseului
Agonia UE dezvăluie esenţa cărţii noastre.
Structura de rezistenţă, sau dacă vrei Stâlpul
Central sau Coloana soarelui de vis,
pe care se sprijină filozofia cărţii noastre ar fi tocmai aceasta: pe de o
parte, Primul Principiu din care s-au ivit în copilăria umanităţii cei trei
eoni distincţi, primordiali: existenţa, forma, beatitudinea (PP-EFB*); pe de
alta, ceea ce îndrăznim a numi, „fiinţa
întru mântuire”(nu „fiinţa – existenţa
–întru moarte”, aşa cum afirmă în „Dasein – zum
– Tode”, Martin Heidegger), prin
Apocalipsul Sfintei Mame a lui Dumnezeu (Mama celor Vii – al treilea eon din
Ogdoadă), având în centru pe Dumnezeu Soarele uriaş, fie văzut chiar şi din
Cerul Empireu (prin Oglinda Cerului Cristalin, al IX-lea, al Stelelor Fixe,
posibil, prin „Centura fotonică”.)
PS: Există o“teorie” în metafizica
renascentistă a Luminii şi a Soarelui care ne spune că, în Arta-transformării
(PP- EFB*) trebuie să îţi alegi ca loc de însămânţare cea mai mică celulă din
sămânţa (“scânteia”) de Inteligenţă Luminoasă a maestrului Luminii în
cea mai mare celulă din Frecvenţa Geniu a Madonnei Intelligenza, ca să poţi uni
prin“ministeria facerii”(în”organul facerii”) pe Good angel cu Fiica
dragostei în Sufletul Lumii, cu Iubirea care există dinaintea Facerii Lumii,
şi să primeşti binecuvântarea Sfintei Familii de trei ori.
Eu am ales pe Sfânta Mamă a lui Dumnezeu,
Diana Sancta Potentisima (Mama celor Vii), adevărata regina coeli, stea
mântuitoare ce mijloceşte în folosul umanităţii, pe I.P. Culianu ca maestru
spiritual al Artei-transformării şi model de Homus-Universalis, şi pe
tine ca zeiţă solară a pământului venită din cer, plină de senzualitate, de
bogăţie şi mister – “nepoata a lui Mathusalem”.
Cu înaltă şi aleasă preţuire, te îmbrăţişez
pe tine şi pe familia ta. Şi te asigur de prietenia mea cordială şi
respectoasă.
Sculptor, Constantin Milea Sandu
* * *
Post-scripum:
Stimată doamnă,
stimate domnule, dragi prieteni,
ARTA-TRANSFORMĂRII este felul lui Dumnezeu de a se descoperii omului, în
jocul Lui cu cerul şi cu oamenii, şi Primul Principiu din care s-au ivit în
copilăria umanităţii cei trei eoni distincţi primordiali: Existenţa-Forma-Beatitudinea
(PP-EFB). Aceasta este de altfel prima triadă, care poate fi transformată în
următoarele triade: materie-energie-informaţie; creaţie-procreaţie-casă;
sănătate-dragoste-bani. Căci acestea sunt cele trei fericiri. Şi în toate trei
există Dumnezeu.
PUTEREA DE REZONANŢĂ a artei de a trăi şi a iubi nu poate dobândi viaţă
publică fără susţinerea unor admirabili prieteni, care să-şi apropie darul lor
într-o aspiraţie unică: aceea ca VALORILE UNIVERSALE ale religiei, artei şi
ştiinţei româneşti şi europene să vibreze cu demnitate în lume, în armonie
deplină cu OAMENII, Cerul Cristalin şi DUMNEZEU.
Simbolic, pentru a apăra VALORILE UMANE - IUBIREA, VISUL, ARTA, PACEA, LIBERTATEA,
DREPTATEA şi ADEVĂRUL CREAŢIEI - vă solicit un sprijin financiar pentru a
publica la Editură Virtuală, într-o ediţie digitală, cartea “semnal” – “Agonia Uniunii Europene – O sută de ani de
război sub sabia psihotronică” (360 de pagini în trei volume ilustrate cu
imagini din sculpturile lui CSM) Conştiinţa şi recunoaşterea valorilor sunt
pietrele de temeile pentru fiecare familie, comunitate şi naţiune, fără de care
omenirea un poate supraveţui.
Vă mulţumesc pentru interesul acordat acestui proiect cultural european
pe care sper să-l pot merita în întregime sau măcar într-o oarecare măsură.
Cu prietenie şi admiraţie, al dumneavoastră Constantin Sandu Milea
Tel: 0744994454
Cont curent la Banca Română de Dezvoltare BRD Grupe Societe Generale, pe
numele Sandu-Milea Constantin: în lei: RO58BRDE080V45322990800; şi euro în
valută: RO16BRDE080SV36875130800.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu