Jurnal atemporal. În ce Europă trăim? Cine ne fură cultura noastră? Cine sunt teroriştii intelectuali care comit genocidul economic şi cultural, la nivel social-planetar.

                                          Atelier Braşov 2004

 

   Refugiul mea în satul Şirnea, în „Groapa Hiperboreanului” unde locuiesc în “Văgăuna Hecatei” de peste doi ani, îl consider ca pe un „Curs de supravieţuire” în ultimul război al capitalismului mondial sălbatic şi agresiv, de genocid economic şi cultural. Un război de agresiune asupra fiinţei umane, de deportare forţată de la oraş la sat şi de la sat în Satul Planetar şi european al Uniunii European. Deportat şi exilat în propria mea ţară din aşa zisă UE în care, chiar dacă oficialii care ne conduc destinele noastre ne ascund adevărata faţă a Europei, sunt deportaţi economic de 23 de ani cel puţin patru-cinci milioane de români de toate profesiile, printre care vreo trei milioane de femei care, în limbajul popular al emigrantului, „spală la fund” bătrânii din Italia, Spania, Franţa, Germania, Marea Britaniei şi din alte ţări din cele 27 de state din UE.
   Ce poate fi mai dramatic, mai tragic, mai absurd şi umilitor, decât să şti că ai o diplomă de liceu, o licenţă şi o profesie şi să fi nevoit, nevoită, să-ţi părăseşti patria, părinţii, familia şi copiii şi să emigrezi forţat din motive economice într-o ţară străină unde să ajungi gunoier, muncitor agricol, salahor pe şantier (în cazul bărbaţilor, făcând cele mai grele munci, cărând saci de ciment în spate) sau îngrijitoare şi îngrijitor de bătrâni (serviciul de altfel cel mai stabil al unui emigrant din UE)? Căci să fim realişti, dezintegrarea prin ruperea de rădăcinile patriei şi reintegrarea deplină într-o ţară străină se face în proporţie de aproximativ 1% din populaţia emigrantă, mai ales acum când întreaga lume trece prin cele mai grave crize de toate felurile, fără precedent în istorie, provocate de fenomenul globalizării prin FMI de alde Soros & comp.
   Ce poate fi mai trist şi până la urmă mai inuman în viaţa românilor, decât să fi determinat (chiar şi la vârsta de peste 50 de ani) să emigrezi din motive economice şi să te întorci în ţară ta natală odată sau de două ori pe an, pentru trei zile de sărbători, pe Paşte sau de Crăciun, ca să-ţi vezi părinţii, copiii, soţul sau soţia, rămaşi de 23 de ani în ţară fără nici o subvenţie, sau în cel mai fericit caz cu o rentă minimă de 100-150 de euro pe lună, reprezentând salariul minim pe economie în România, unde alimentele şi cheltuielile de întreţinerea a unui apartamente la bloc depăşesc de 5-10 ori preţurile faţă de celelalte state bogate din UE.
   În războiul genocidar economic şi cultural între statele bogate şi statele sărace din Uniunea Europeană -  un război condus diabolic de 23 de ani de statul hegemon, Germania, pentru pierderea suveranităţii ţărilor sărace şi câştigarea resurselor acestora - cea mai mare pierdere suferită de România în ultimii 23 de ani este emigrarea în masă a cel puţin trei milioane de românce. Ceea ce dă valoarea primordială a unui stat este în primul rând omul şi apoi resursele statului. Nu ajungi la băgăţiile şi resursele interne ale statului – la “resursele intangibile”, care sunt oamenii şi întreaga construcţie armonioasă a societăţii – dacă nu îi distrugi mai întâi fondul genetic. Or, aceste trei milioane de femei care au emigrat de 23 de ani reprezintă fondul genetic primordial pentru construcţia societăţi civile în ţară şi pentru consolidarea familiei româneşti. Cele câteva sute de euro trimise lunar familiei sărace rămasă în ţară de aceste femei românce emigrante de 23 de ani nu ajută România, ci mai degrabă o distruge, subvenţionând astfel de ani de zile un guvern corupt şi incapabil să administreze ţara, economic şi cultural.
   În concluzia, dacă aceste migraţii ale femeilor din ţările sărace în ţările bogate ale UE nu vor fi oprite, sau gestionate cum trebuie, aşa zisa Uniunea Europeană nu va fi unită niciodată şi nu va avea o Constituţie a ei prin care să se poată dezvolta într-o armonie culturală, economică şi politică. În contextul de globalizare a lucrurilor şi de noua tribalizare a persoanelor, la nivel social-planetar, doctrina politică de stat hegemonic nu mai are nici o valoare acum. Căci însuşi statul hegemon, urmând  politică de genocid economic şi cultural, la nivelul UE, îşi pierde el însuşi poziţia de lider european sau, mă rog, de “locomotivă” a Europei. 
   Cu alte cuvinte, Europa nu va va fi unită niciodată economic, dacă nu se înfăptuieşte mai întâi o unificare culturală.  O astfel de unificare culturală şi apoi economică, care să poată în final să unească Europa într-un singur stat puternic, având o singură Constituţie, a fost concepută în urmă cu 30 de ani de Mircea Eliade, apoi, prin anii ’90 de Ioan Petru Culianu, şi mai recent de Günter Grass (poet, nuvelist, dramaturg, sculptor, romancier şi grafician german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1999). Noi, toţi oamenii planetari, creăm acum adevărata revoluţie culturală de conştiinţă, pentru a crea o nouă realitatea politică globală. Creăm ce merităm. Lucrul acesta se întâmplă chiar şi pe reţelele de socializare de pe internet, cum e, de exemplu, Facebook-ul. Încâpăţânarea liderilor politici ai UE, fie ei comunişti, capitalişti,  fascişti sau globalişti globalizaţi, de a uni Europa doar economic, nu şi cultural, va duce în final la un război civil fără precedent în Europa.
   Iată şi cele două argumente pentru care Europa va trebui să se unifice mai întâi cultural şi apoi economic: 1. Argument cultural: Nu se poate construi o lume materială fără ca aceasta să fie subordonată culturii, fie ea naţională sau universală, pentru aşi regăsi bunastarea , armonia şi adevăratul sens al vieţii. Orice inversare a acestei ordini spirituale în lucruri şi fiinţe lăsată de Dumnezeu pe pământ, conduce, mai devreme sau mai târziu, la negarea omului. Această piaţă economică, sau economie de piaţă liberă,  globalizată, mai mult sau mai puţin, este rezultatul culturii şi nu invers. 2. Argument economic: Dacă încerci să controlezi economia se blochează sistemul. Deci nu este posibil să planifici dezvoltarea economică. Soluţia: să-ţi foloseşti talentul şi ideile pentru a inventa produse noi. N-ai produse noi, n-ai piaţă, n-ai nimic. Şi ne pierdem în mulţime dacă alergăm alături de ceilalţi. Eu nu pot să alerg după Germania, că nu o voi prinde niciodată. Eu trebuie să inventez produse noi pentru ţara mea, iar guvernul român are obligaţia să-mi asigure patentul, licenţă şi protecţie de piaţă. Dacă nu se întâmplă lucrul acesta înseamnă că guvernul din ţara mea este ilegitim şi incapabil să guverneze şi să administreze o ţară.
   Iată de ce văd întreaga Europa cum se zbate de 23  de ani ca o himeră între Orient şi Occident, între un trecut fantomatic şi un alt trecut fantezist. Nici o întalnire între pământuri, nici un popor ales, nici un sistem care să reziste. Peste tot numai tâlhari, sfinţi, asasini, internetişti crepusculari şi trădători care predică doctrina nihilistă, revolta şi abolirea fiinţei umane.
   Democraţia pe care o suportăm azi nu este interesată de om, de valoarea lui, cu atât mai puţin de arta sacră . Arta este un bun colectiv doar în măsura în care artiştii sunt înregimentaţi de partidele care ne fărmiţează şi de ideologiile care ne ameţesc. Arta e bună numai după ce statul o cumpară şi o legiferează ca pe o prostituată de lux pentru propria lui distracţie şi pentru a experimenta mereu alte dogme şi doctrine din ce în ce mai primejdioase.
   În ceea ce priveşte munca emigrantului român, desigur munca nu ar trebuie să fie o ruşine, ea trebuie însă făcută cu onoare şi respect atât în ţările bogate cât şi în ţările sărace, cu atât mai mult cu cât munca este de gunoieri, lucrători agricoli, îngrijitori de bătrâni sau de salahori pe şantier. Din păcate, aceste munci grele, chiar dacă sunt cât de cât respectate în ţările aşa zis bogate, precum Germania, Anglia, Franţa, Spania şi Italia, în România nu numai că nu sunt respectate, dar pur şi simplu aceste munci grele în ultimii ani au început să dispară, pentru că nefiind respectate şi onorate aşa cum trebuie, întreaga forţa de muncă a fost nevoită să emigreze în stăinătate.
   În România de 23 de ani se petrece de fapt un jaf organizat cu acte în regulă. Practic, în România se decimează de 23 de ani întreaga populaţia a României, începând cu copiii şi cu bătrânii. Să vă dau doar un mic exemplu, cum procedează autorităţile române care continuă exterminarea populaţiei, care şi aşa în 23 de ani a ajuns de la 23 de milioane câţi eram în 1989 la doar 19 milioane în 2012, dintre care cel puţin patru-cinci milioane sunt oficial plecaţi la muncă în străinătate sau rătăciţi în tranziţie prin UE fără posibilitatea de a se mai întoarce în ţară. Am fost şi eu un timp la muncă în provincia Toscană din Italia şi am văzut cu ochii mei unde stau şi cum trăiesc emigranţii români şi am „gustat” din plin din statutul de emigrant şi nu exagerezi nimic când spun aceste lucruri.
   Lipsa locurilor de muncă din ţară aruncă România în groapa mizeriei comune a UE. La noi în România este o anomalie, numărul de pensionari este dublu faţă de cel al activilor pe piaţa muncii, o aşa ţara trebuie să fi cel puţin nebun să ajungi să o administrezi şi să o conduci politic. Aşa încât nici nu ar trebui să ne mai mire de ce la noi s-au aplicat cele mai drastice măsuri de austeritate din UE, reducând din 2010 salariile bugetarilor cu 25% şi pensiile cu 10%. Numărul de pensionari este dublu faţă de cel al activilor pe piaţa muncii, pentru că forţa de muncă este în afara ţării de peste 20 de ani. În ţara au rămas doar bătrâni neputincioşi şi copiii fără părinţi, mană cerească pentru comuniştii bolşevici (majoritari), diavoli săraci duşmani ai democraţiei, şi pentru securiştii menşevici (minoritari) ai României, în frunte cu preşedintele Traian Băsescu, pe care o tâlhăresc şi o distrug din temelie, ceea ce se şi întâmpla de 23 de ani.
   Spuneam, deci, că voi da un exemplu, cum procedează autorităţile române pentru exterminarea populaţiei. Azi am ascultat o ştire la radio care m-a cutremurat. Am aflat cu stupoare ce face statul român acum, în 2013, în cel de-al şaselea an de criză mondială, cu bătrânii din România. Din cele 150 de taxe şi impozite pe care le plăteşte pe an bietul român, el având şi cel mai mic salariu din UE, din impozitele săracilor şi din fondurile nerambursabile primite din UE, statul român construieşte, printre alte construcţii aberante, cum ar fi patinoare şi stadioane de sute de milioane de euro, şi cămine de 60-150 de locuri, pentru întreţinerea gratuită a bătrânilor rămaşi singuri, cămine construite cu tot confortul, la standardele europene, că doar suntem integraţi din 2007 în UE cu toate actele în regulă, apoi vinde cu milioane de euro aceste cămine de bătrâni la licitaţie unui operator din sectorul privat, rezervându-le gratuit acestor bătrâni rămaşi singuri şi muribunzi doar 10% din capacitatea locurilor în cămin, restul de 90% din locuri rămase libere urmând să le încaseze beneficiarul privat la un preţ obligatoriu de 16 milioane de lei, echivalentul a 400 de euro pe lună. Practic, statul român ne omoară cu acte în regulă proprii noştri bunici şi părinţi bătrâni, Cu alte cuvinte, statul încasează banii nerambursabili din fondurile europene şi de la bieţii români săraci şi lipiţi pământului, ajunşi ultima ţară in UE, ca să ne omoare cu aceşti bani bătrânii satului şi bătrânii de la oraş care pe timp de iarnă din pensia lor necăjita nu le ajunge să-şi plătească facturile la gaz, lumină şi apă, darămite să mai şi mănânce, să se îmbrace sau să-şi mai cumpere şi medicamente. Aceasta este unul din aspectele cele mai grave ale România din anul 2013.
   Legenda „Anei lui Manole”, zidită în „zidul tradiţiei” de propriul ei soţ şi meşter de case şi catedrale, sau “epopeea” aceea românească, romantică şi mioritică, tradiţională, cu trei ciobănei, care se termină straniu, prin omorârea ciobanului român de către ceilalţi doi ciobani, unul ungurean şi unul vrâncean, sau zicala aceea populară ajunsă leit-motiv că românul are şapte vieţi şi oriunde ar fi „se descurcă” şi nu moare niciodată, toate aceste poveşti nemuritoare de adormit copiii a murit de mult. Iar noi, românii, ne-am resemnat să rămânem mereu “Ferma animalelor”. Acum suntem programaţi să murim pe capete la grămadă într-un „holocaust organizat”. Şi parcă nimeni dintre măscăricii de politicieni şi ziarişti, de scriitori sau de reprezentanţii din societatea civilă nu vrea, nu poate sau nu ştie, să denunţe acest genocid economic şi cultural, care se aplică în mod special poporului român, pentru a-l extermina în întregime, pentru ca ţara să fie acum regionalizată şi apoi federalizată şi împărţită în regiuni şi provincii cu guvernatori străini şi mai puţini români, dacă se poate deloc.
   Din nefericire, România, care a fost odată renumită “Belgia orientului” şi recunoscută drept un regat puternic în Europa  până în 1947, când printr-o lovitură de stat a fost ocupată în întregime de tancurile sovietelor, nu mai e de mult ghidată de oameni de cultură cu o personalitate puternică şi de o clasă politică performantă, interesată cu adevărat de soarta românilor. România Mileniului III este condusă de porcul care s-a întâlnit cu porcul „demonilor ce au ieşit din mare şi-au intrat în porci”. România este condusă de 23 de ani de cea mai perversă „aristocraţie muncitorească” despre care Marin Preda spunea: „Să ne ferească Dumnezeu să ajungă la putere această „aristocraţie muncitorească, provenită din cel mai mizerabil stat poliţienesc şi bolşevic din Europa, căci atunci va veni sfârşitul lumii. Iată că am ajuns să trăim aceste vremuri tulburi, profeţite de unul din cei mai mari scriitori pe care i-a avut România. România are puţine şanse să se mai redereseze acum, economic şi cultural, la nivel social-planetar, pentru că din punct de vedere biologic, însuşi fondul genetic al poporului român este distrus în proporţie de 99%. Însă chiar şi cu un procent de doar 1% încă mai există şanse reale de a se redresa economic, politic şi cultural această ţară, dar aceasta înseamnă în primul rând conştiinţă solară şi recunoaşterea valorilor spirituale ale acestui popor. Or, tocmai aceste valori nu sunt recunosc oficial de cei care conduc România, pentru că se doreşte de către forţele oculte distrugerea în întregime a poporului român, fragmentarea ţări în provincii şi împărţirea acestora de către prădătorii ei în colonii şi cantoane străine, probabil, după modelul de administraţie elveţiană. Bine ar fi să fie măcar o împărţire paşnică, fără războaie în administraţie între baronii ţării, care dacă vor continua aşa cum se anunţă acum, vor degenera într-un război civili care este posibil oricând să aprindă butoiul cu pulbere din Balcani şi să răstoarne Căruţa cu proşti a Uniunii Europene.
   Regele Mihai I al României, care a abdicat forţat de la tronul României în 1947, dar care a reuşit greu să facă „reconcilierea” cu statul român în urmă cu zece ani, şi care este în ţară împreună cu întraga Familie Regală de zece ani, ar putea juca cartea cea mare de reîntregire a ţării în graniţele României mari, prin aceasta Regele ar putea câştiga creditul moral şi total din partea întregii Românii. Sau, în a doua variantă, Regele ar putea să se implice măcar în aşa zisă regionalizare a României şi să susţină oficial această regionalizare în opt regiuni de dezvoltare economică după modelul de dezvoltare a UE, dar condiţionând păstrarea graniţilor României în întregime. Dacă nu se întâmplă lucrul acesta şi semnele ne arată în acest moment că nu există încă o implicare oficială din partea familiei regale româneşti, înseamnă că moştenitorii familiei regală româneşti vor plăti mai târziu costurile cele mai mari de dezmembrare a ţării şi de distrugere a României. Poporul acesta solar, creştin şi ortodox, are un destin special, care e scris în stele, numai al lui, şi nu mai poate fi înşelat, manipulat şi dispreţuit de reţele oculte de guvernare bolşevică, comunistă şi capitalistă. Acum e momentul istoric să intervină bărbaţii adevăraţi din sfatul ţării, dar în mon special femeile din România, pentru a deschide “Cutia Pandorei” şi a prezenta starea naţiunii şi a impune trecere urgentă de la formă de republică la formă de monarhie, pentru a salva viitorul României. Dacă nu se iau acum hotărâri înţelepte de către cei care conduc lumea geopolitică, la nivel social planetar, sau vor să conducă în viitor UE şi destinul României, poporul român este în măsură să declanşeze în viitorul apropiat o revoluţie mondială de conştiinţă solară, o revoluţie socială, mistică şi religioasă, care va cuprinde întreaga Europă, pentru ca în final să putem uni Orientul cu Occidentul, Europa cu Asia şi cu Africa, America cu Rusia şi aceasta din urmă cu cei doi tigri asiatici: China şi India.
   Aşa să ne ajute Dumnezeu!
   Şirnea, 8 Martie, 2013
   sculptor Constatin Milea Sandu