Foto: Mister în Unu, Mister în Doi şi Mister
în trei.
Dragi prieteni, o zi bună să vă dea Dumnezeu,
Paşte fericit creştinilor catolici, cer înalt şi idealuri pe măsura Cerului
Cristalin tuturor! Eu vă iubesc pe toţi!
Scrisoarea aceasta cu numărul 69, la care
scriu acum, pare a fi lungă cât “o zi de post” din postul Paştelui din Vinerea
Mare. Vă trimit doar un fragment din ea. Având şi un număr “predestinat” (Da,
ştiu, nu mă mai criticaţi, că ortodoxia nu acceptă “predestinarea”. Dar oare
Sf. Augustin doar pentru că era negru, credea în “predestinare”?) Spuneam că,
Scrisoarea aceasta va fi ceva mai colorată, asemenea unei compoziţii de de
artă-modernă în care Legea universului se doreşte a fi până şi Ea îndreaptă şi
îmblânzită armonic pe coordonatele ei primordiale: orizontală-verticală,
alb-negru, închis-deschis, cald-rece, rigoare-emoţie. Cu alte cuvinte, va fi o
scrisoare cu dublu-sens, cu dus-întors, care se va întoarce, probabil, chiar şi
asupra mea ca un bumerang, cu care îmi plăcea să mă joc în copilărie. M-aş
bucura să aflu că va fi citită de cât mai mulţi prieteni de pe Facebook, şi nu
numai de pe FB, dar mai ales m-aş bucura să ştiu că o citesc toate Prinţesele
Ovul, blonde sau brune, cu 47 sau 45 de cromozomi, care se pretind “De trei ori
femeie”. Poate că e bine să facem şi puţină genetică elementară, chiar dacă nu
vom cunoaşte întregul “alfabetul genetic” care se pare că cuprinde, după cum
afirmă geneticienii, între 10.000 şi 30.000 de gene, măcar primele “litere” din
acest imens “alfabet genetic” şi tot ar fi bine şi foarte util să le cunoaştem
cu toţii acum. În primul rând pentru protecţie noastră biologică, şi în al
doilea rând pentru a putea trăi în armonie cu toţi semenii noştri, umani şi mai
puţini umani, ba chiar inumani cu tendinţe tot mai clare de extratereştri
“ET-Y-X-Z”. Aşi putea da doar un singur exemplu în acest sens, în cadrul
BGI-Shenzhen lucrează intens mai bine de 4.000 de cercetători la fondul de gene
chinezesc (“jiyinku”). Se ştie că ovulul este cea mai mare celulă din
corpul uman, iar spermatozoidul este cea mai mică celulă din corpul uman. Şi că
în momentul fecundaţie dintre aceste două celule se stabileşte destinul genetic
al fiecăruia dintre noi. Ceea ce nu se ştie însă, sau nu vrea să se ştie, este
faptul că, atunci când două celule se unesc, tot atunci vine şi Dumnezeu
Creatorul şi pune “scânteia divină” în noul om creat. Dacă Dumnezeu nu vine în
sufletul omului la concepţia noului om creat, un cromozom în plus sau în minus
poate din păcate antrena moartea produsului de concepţie sau supravieţuirea lui
cu preţul unor deformaţii foarte grave numite accidente cromozomiale. Astfel,
Femeie 45, X, poate să fie cu talie mică, cu sânii plaţi (în locul lor se pot
vedea doar două bandelote fibroase), cu toracele larg şi impresionant prin
forma lui, cu gâtul de sfinx. Caz absolut nefericit, care apare în număr de 3
la 10.000 de fete, ceea ce este foarte mare, la nivel social-planetar. Apoi, de
exemplu, Femeie 47 XXY, poate să fie blondă, roşcată sau brunetă, cu ochii
verzi, albaştri, negri, căprui sau chiar, foarte rar, violeţi (precum ochii
celebrei actriţei Elizabeth Taylor); aceasta este o femei perfect normală, dar
care nu se deosebeşte cu nimic de femeile anormale, de aceea sunt greu de
identificat cele normale de cele anormale, fără o bază genetică reală. Un alt
exemplu este Femeia 47 XXX, cu trei cromozomi X, care deşi nu se deosebeşte cu
nimic de fetele normale, este din păcate înapoiată mintal, şi încrucişată în
mare “secret medical”, cu protecţie juridică şi psihologică, cu Bărbaţi 48,
XXYY, sau cu B, XXY, care sunt delicvenţi, cu un comportament antisocial, traşi
parcă la indigou de toate aberaţiile cromozomiale posibile. Din păcate, aceste
Femei 47, XXX şi aceşti Bărbaţi 47, XXYY şi B, XXY se pare că ocupă tot mai
multe locuri în sistemele cheie din
conducerea politică, financiară şi economică, la nivel social-planetar, altfel
nu-mi pot explica de ce suntem ţinuţi, parcă aşi zice eu, din “neştiinţă”, în aceste
valuri de criză de toate felurile de care nu mai scăpăm de vreo şase ani.
În concluzie, voi încerca foarte pe scurt,
să arăt cum se poate distruge sau reface un popor solar sau lunar: Se ştie că
Puterea Naţionala este un concept ce include puterea economică, militară,
culturală şi biologică. Aceasta din urmă îşi are însă rădăcini în “naşteri
bune” sau “naşteri rele”, care pot fi considerate din punct de vedere metafizic
“naşteri solare” (îngeri) sau “naşteri lunare” (demoni). Să nu credeţi că nu
există un “control biologic” în astfel de “naşteri mistice” (mai puţin
pământene) sau în “naşteri pământene”. Există, ba chiar există laboratoare
secrete care practică aceste hibridizări şi încrucişări de astfel de “naşteri
mistice”. De exemplu, există cercetători care practică chirurgia genetică şi
care secvenţiază genomul a peste 1000 de persoane cu IQ foarte ridicat din
întreaga lume, încercând să identifice alelele care prezic un IQ foarte mare. Când
reuşeşte să identifice aceste entităţi spirituale care au un astfel de IQ
foarte mare, are loc o “selecţie embrionică” care permite că IQ-ul selectat din
cei “1000” să fie implantat, prin “implant uterin” sau prin “implant pe
creierul bicameral”, în grupuri de familii cu aşa zisă “conştiinţă avansată, să
zicem, până la Gradul 12, Gradul 32 sau chiar Gradul 64. De regulă, între
Gradul 60 şi Gradul 64, se petrec, uneori, aceste “naşteri mistice”. E ceea ce
eu numesc, metaforic, o uriaşă Simfonie a Durerii şi Fericirii umane,
acompaniată în corzi şi stringuri, de “chimvale şi alăute”, cu 60 de Octave sau
cu 64 de Octave. În astfel de practici, de “selecţie embrionică”, în câteva
generaţii, competitivitatea globală a Occidentului ar putea fi eliminată în
maxim două-trei generaţii. Cam lucrul acesta se întâmplă cu noi acum. De aceea,
spuneam că fără o bază genetică reală nu vom avea poate niciodată o viaţă
normală în marea familie europeană şi un echilibru în fiecare familie, ca să
putem trăi în armonie deplină cu oamenii, cu Cosmosul şi cu Dumnezeu.
V-am scris despre aceste “naşteri mistice”
şi “selecţie embrionică”, ca să un mai spuneţi că, “eu sunt mic, un ştiu nimic,
tata-n pod beleşte oaia”, ca să ştim cum se distruge sau se reface un popor,
solar sau lunar, ca să ne putem privi uni pe alţii cu ochi de înger sau demoni
şi să înţelege odată că, îngeri sau demoni, pietre sau sori, vii sau morţi,
avem nevoie uni de alţii, ba chiar suntem obligaţi acum să trăim “cu viii şi cu
morţii laolaltă” cum bine spunea poetul necuvintelor Nichita Stănescu. “Am
trecut şi eu printre voi, fiinţe monstruoase, dar un prea aveam prin ce trece,
şi nici cu cine, şi nici cu ce, petrece.”, spunea poetul în vremurile de tristă
amintire din aşa zisă “epocă de aur”. Nu-i aşa că începeţi deja să vedeţi cu
ochii minţii această Mare Trecere? O vedeţi, în mod sigur cu ochii, mai greu e
cu inima şi cu sufletul vostru de plumb, pe care nu prea mai are cine să vi-l
scoată acum. Cum bine spunea Platon: “Ştiinţa un o bagi în om, ci o scoţi din
om. Iar ca să i-o scoţi, mai întâi trebuie să-i scoţi plumbul din suflet.
Nefericitul poet, Bacovia, ştia el ce ştia, de tot vroia în urmă cu aproape o
sută de ani să ne scoată din “Sicriele de plumb”. În acelaşi timp Lucian Blaga
ne scria “la orizontul misterului” – “Poemele luminii”.
Şi acum să ne distrăm, eventual, să şi râdem
puţin, ca să ne descreţim fruntea cu Prinţul Spermin şi Prinţesa Ovul de pe
Facebook. V-aţi întrebat vreodată cum arată diavolul ăsta de Facebook, când îl
scarpini pe spate? Câteodată arată atât de bine, încât îl ceri de nevastă. Şi
bestia asta mică de feisbukistă, care la începu e cât un timbru, ba chiar la
mine pe mini laptopul meu Toshiba e cât unghia de la degetul cel mic, dar care,
după ce dai “click” pe ea şi o măreşti pe ecran şi începe să crească în tine şi
devine tot mai erotică şi senzuală, chiar îţi răspunde feisbukista asta mică şi
îţi trimite prima dată o poză “avatar” pe Facebook, care seamănă de multe ori
cu cea mai perfectă “maşinuţa biologică”, cu toată “instalaţia ei erotică”,
cosmetizată, bineînţeles, cu toate ingredientele şi inventarul erotic în
dotare, în aşa fel încât să nu mai şti cu ce “baterii” funcţionează “maşinuţa”,
cu baterii solare sau lunare, apoi îţi trimite chiar maşina ei personală la
scară, te urci în “maşinuţa ei biologică”, şi pleci cu ea la Bucureşti, la
Timişoara, la Miercurea Ciuc sau mai ştiu eu unde bate ploaia şi vântul, şi
când ajungi la ea acasă cu emoţii şi flori şi cu sticla de şampanie, nici nu
apuci să faci un duş şi să ieşi din baie că ea e deja în pat, în capot alb sau
roşu, transparent, de mătase, siliconată şi bronzată, de zici că-i Riţa
fecioară cu ochii de jar şi cu sânii ca de piatră, ajunsă divă de la ţară - de
pe malul gârlei de unde mai ieri păştea gâştele Capitoliului - la oraş, divă cu
dividende şi active de stat şi cu cine mai ştie ce antecedente, dar poate că
tocma de aceea e acum cam supărată, ca s-o bine dispui, îi spui bancul cu
“Oamenii de ştiinţă britanici care au stabilit ca iepuroaicele niciodată nu
apucă să spună că le doare capul”! Ea, diva, se face că nu prea înţelege bancul
şi afirmă supărată că pe ea chiar o doare capul. Atunci treci direct la subiect
şi îi spui: “Nu vreau să par nepoliticos, dar aş vrea să fac dragoste cu tine
acum”. Iar ea, fericită, îţi răspunde: “Vai, ce drăguţ şi prostuţ eşti, dragul
meu! Nici eu nu vreau să par curvă, dar sunt de acord să mi-o tragi chiar
acum!” Tu, delicat şi romantic întârziat, o mângâi şi o săruţi pe tot corpul,
faci dragoste trei zile şi două nopţi cu micuţa bestia triumfătoare şi după ce
îşi face meandrele cu tine, de începi să simţi şi tu că parcă soarta îţi
pregăteşte un şut în fund, dai să te întorci, şi atunci ea îţi dă “faţa
la-ntors” şi primeşti lovitura de grazie, de esenţă tare, direct în cap, iar
ea, bestia, a doua zi dă un anunţ la Matrimoniale FB de genul: “Doresc să fac
cunoştinţă cu 3-4 bărbaţi pentru relaţii serioase, şi nu numai, eventual şi
ceva tranzacţii financiare cu active de stat, bonduri, etc. De preferinţă, bondari,
primari şi în mod special Consuli din “CCC” cu “C” mare...”. Nu-i aşa că-i
bună? E bună tare bestia asta mică, blondă şi triumfătoare, care te racolează
în doi timp şi trei mişcări pe via Facebook, tu intri în ea ca în locomotivă
lui Angela Merkel, cu “micromegul” tău ca “vai de lume”, iar ea intră în tine
cu tancul, ca Ana Pauker în Ghiorghiu Dej, şi după aia îţi dă cu “tifla”, ba
chiar dacă îndrăzneşti să-i mai mărturiseşti ceva şi de “inimă albastră” sau
chiar de existenţa ta de artist, mai şubredă cum e acum în valuri de criză, te
înjură, aşa, direct în faţă, pe nepusă masă, chiar de mamă, şi în final îţi dă foc la
valiză cu sticle incendiare pline de purici verzi, marka Molotov-Ribentrov
& Lenin-Troţchi şi alte G.Soros & comp. Cam asta se întâmplă în 69% din
cazuri, când o cauţi ziua mare cu lumânarea în mână şi scarpini pe spate
diavoliţele astea de feisbukiste de pe continentul secret Facebook.
Să auzim numai de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu