Titanicul crizei vine din SUA şi bărcuţa de salvare din Islanda.

   Comunismul şi social-capitalismul european sunt două doctrine politice inventate pentru a submina economiile prospere europene şi a “elibera” oamenii către nimic, prin universul tehnologic. Căci universul tehnologic, atunci când este cenzurat, în mod sigur el este programat pentru a elibera oamenii către nimic. Iată cum cenzura tehnologică ne ţine legaţi pe sârmă de “lampa lui Lenin” de o sută de ani, iar acum ne simţim “eliberaţi” de povara muncii şi puşi faţă în faţă cu nimicul: ajunge un laptop şi o reţea de socializare precum Facebook-ul pentru a rămâne captivi în braţele descărnate ale nimicului care se întinde peste întreaga lume şi înhaţe câteva miliarde de oameni în doar zece ani. Cu alte cuvinte, comunismul şi capitalismul, atunci când operează cu cenzura tehnologică şi de idei, adică prin genocid economic şi cultural, devin două utopii care îşi au esenţa în Paradisul prin distrugerea omenirii. Ţinta lor finală fiind aceea de a dezechilibra financiar toate statele lumii până la pierderea suveranităţii şi dezmembrarea graniţelor lor istorice, apoi de a conduce întreaga lume cu un Guvern Mondial, având ca formă de guvernământ “Republica Universală”. Nouă clasă conducătoare care ne va guverna va fi hibridizată şi aflată în comă tehnică şi politică la nivel social-planetar, pentru că va conduce, şi ne vor conduce, sub “implant informatic”. Fizic ne vor domina datorită nano tehnologiilor, iar dominarea va fi acceptată de cei care au deja sănătatea alterată prin mâncare şi băuturi modificate genetic (OMG), cu grad redus de inteligenţă, dopaţi, şi fără cultură universală. Noul program de alimentaţie cu produse OMG aplicat prin Codexul Alimentarius va face că popoarele să nu mai ştie cine sunt, şi în final să îşi piardă discernământul de a vota liber şi democratic în favoarea unui sistem politic sau altul. Toate estimările oamenilor de ştiinţă spun că, după eşecul comunismului şi al capitalismului, nu vor trece nici şapte ani şi vor fi, pe pământ, sute de milioane de oameni care vor tânji după muncă, pensii şi ajutoare sociale şi nu le vor mai găsi acum nicăieri. Câteva statistici recente, venite dintr-o ţară cu trei sute de milioane de locuitori, par să adeverească acest lucru. Şi să ne punem fiecare întrebarea legitimă şi obligatorie: ce se întâmplă cu noi în viitorul apropiat?

  “57% din copiii Americii trăiesc în sărăcie. 43% dintre imigranţii stabiliţi în America trăiesc din ajutoare sociale. Care naţiune echilibrată admite creşterea datoriei naţionale cu 50% şi realege în funcţia supremă a statului o persoană care a adăugat 12 trilioane la datoria naţională, de trei ori mai mult decât predecesorul său, George W. Bush, blamat pe nedrept de presa liberală, a adăugat în perioada mandatului de 8 ani?! Numai în ultimele 16 luni, datoria naţională a crescut cu 2,1 trilioane de dolari, motiv pentru care se doreşte ridicarea plafonului datoriei, care oricum depăşeşte valoarea Produsului Intern Brut (P.I.B.). B.H.O. este singurul preşedinte american, care, timp de 4 ani, a produs un deficit constant, cumulat, mai mare decât toţi preşedinţii din istoria Statelor Unite ale Americii. Pentru amatorii de statistici, datoria S.U.A. creşte cu 3 milioane de dolari pe minut! În conformitate cu datele furnizate de U.S. Census Bureau, venitul pe familie a scăzut cu 4.000 de dolari, de când B.H.O. a devenit preşedinte.” (Am citat din articolul “Veşti proaste de peste ocean”, articol publicat în ziarul “Clipa” din New York de Dwight Luchian Patton în data de 11 februarie 2013.)

Asta este doar partea întunecată a aesbergului care va scufunda Titanicul crizei, pentru cine are ochi să vadă şi urechi să audă.

   Există însă şi o barcă de salvare pentru a ieşi din aceste valuri de crize, declanşate artificial de un duh rău care a pus stăpânire pe întreaga omenire. Există modelul Islandei, care nu este condusă de austeritate, aşa cum sunt conduse acum toate ţările din UE. Islanda, o ţară mică cu suprafaţa cât Portugalia şi cu doar 320.000 de locuitori, a identificat sursele răului, a scos tot capitalul şi toate băncile străine din ţară, şi a început o reformă radicală cu investiţiile cele mai mari în cultură, transformând cultura în cel de-al doilea sector cu greutate în PIB. După 4 ani de reformă, ţara are o rată a şomajului de 5,7% şi o creştere economică de 3% şi poate fi mai mult decât o alternativă bancară. O femeie micuţă de 37 de ani a preluat ministrul Culturii din Islanda, şi-a creat un grup de lucru pe care l-a numit un “Minister al ideilor” şi a demonstrat că se poate crea bogăţie prin intermediul dezvoltării artelor. A făcut din Cultură baza industriilor creative şi un factor economic foarte important. A demonstrat că banii pe care îi generează artă sunt la fel de mulţi precum cei generaţi de industria aluminiului sau oricare altă industrie.

   Cum a fost posibil ca în Islanda să se facă o reformă radicală? Tot datorită culturii. În 2006 Andri Magnason a scris o carte, “Tărâmul visurilor”, care a reuşit să trezească conştiinţa oamenilor la timp. Această carte este un manual de autoajutor pentru o naţiune speriată, lucrarea nu a fost tradusă în limba română. O carte unde se denunţa un model economic bazat pe banii obţinuţi uşor din speculaţii financiare şi economice făcute de alogeni, extraeuropeni.

   Se tot vorbeşte că modelul Islandei nu poate fi introdus şi în alte ţări, motivul fiind cel demografic. Este cât se poate de fals. Cultura este universală. Iar atunci când se aplică cum trebuie, impactul ei este maxim şi în progresie exponenţială, la nivel social-planetar. De aceea, consider că aşa cum se pot trezi conştiinţele la trei sute de mii de oameni, tot astfel se pot trezi şi la un milion de oameni sau la cinci sute de milioane, cât are Uniunea Europeană acum.

   Voi prezenta foarte pe scurt două argumente pentru care merită să începem şi noi, asemenea Islandei, o acţiune de reformă radicală pentru a salva România şi UE.

    Argument cultural:

   Nu se poate construi o lume materială fără ca aceasta să fie subordonată culturii, fie ea naţională sau universală, pentru aşi regăsi bunăstarea, armonia şi adevăratul sens al vieţii. Orice inversare a acestei ordini spirituale în lucruri şi fiinţe lăsată de Dumnezeu pe pământ, conduce, mai devreme sau mai târziu, la negarea omului. Această piaţă economică, sau economie de piaţă liberă, globalizată, mai mult sau mai puţin, este rezultatul culturii şi nu invers. Cultură ar trebui să fie în fiecare ţară al doilea sector cu greutate în PIB-ul ţării, pentru că este baza industriilor creative şi factor economic cel mai important. Se poate să creezi bogăţie şi tehnologie înaltă prin intermediul dezvoltării artelor. Banii pe care i-ar putea genera creaţia de idei, prin energia solară, de exemplu prin construcţia generatoarelor electrice fără fir, ar putea fi la fel de mulţi precum cei generaţi de industria aluminiului sau petrolului. Cu o singură condiţie, banii să nu fie obţinuţi uşor din speculaţie financiare şi economice.

      Argument economic:

   Dacă încerci să controlezi economia se blochează sistemul. Deci nu este posibil să planifici dezvoltarea economică. Dacă “nu faci nimic” pentru a organiza economic, aceasta are darul extraordinar de a se organiza singură. Cu cât o organizezi mai puţin, cu atât merge mai bine. Soluţia: să-ţi foloseşti talentul şi ideile pentru a inventa produse noi. N-ai produse noi, n-ai piaţă, n-ai nimic. Şi ne pierdem în mulţime dacă alergăm alături de ceilalţi. Eu nu pot să alerg după Germania, că nu o voi prinde niciodată. Eu trebuie să inventez produse noi pentru ţara mea, chiar şi mini fabrici şi uzine noi, “pe roţi”, care să proceseze şi să valorifice tot ceea ce această ţară verde produce în stare naturală, iar guvernul român are obligaţia să-mi asigure patentul, licenţă şi protecţie de piaţă. Dacă nu se întâmplă lucrul acesta înseamnă că guvernul din ţara mea este ilegitim şi incapabil să guverneze şi să administreze o ţară.

   Constantin Milea Sandu