Foto: Mister în Unu, Mister în doi şi Mister în trei
ce mai faceţi? Cum o mai duceţi cu
sănătatea, cu bani şi cu dragostea? Triada asta era odată un dicton american,
aplicat cu mare succes prin anii ’70, când lumea era împărţită în două, avea
două feţe şi se credea că SUA şi Vestul e faţa bună, căci ei aveau sănătate,
bani şi dragoste, iar Estul şi Restul din Lumea a Treia era faţa rea. Cu alte
cuvinte, ei cu bogăţia capitalistă, noi cu sărăcia comunistă. Adică ei mumă iar
noi ciumă. Oare, chiar aşa să fi fost?
Karl Marx, iubitor de violenţă şi înarmat cu
o ură viscerală asupra burgheziei, şi-a imaginat un stat comunist universal, al
proletariatului. Practic, un stat al turmei oarbe, al glotei şi al prostiei,
fără adevărata Aristocraţie a spiritului şi a sângelui, care spunea Da vieţii
şi garanta viitorul, ci doar un stat
condus numai de slugi, argaţi şi servitori, din cea mai joasă spiţă a
societăţii. Aceştia fiind consideraţi, paradoxal, ca având originea cea mai
sănătoasă dintre toate clasele sociale. Apoi, tot Marx, după ce a scris 40 de
ani Capitalul, un fals tratat de economie care s-a dovedit a fi drept cea mai
mare cacialma politică, conceput să funcţioneze în baza unei pieţe
“centralizate-descentralizate”, a reuşit să împartă lumea în două. Cu aceste
teorii ale dictaturii de execuţie armată, inventând “Statul şi revoluţia
proletară”, a fost de ajuns să găsească un revoluţionar de profesie, precum a
fost Lenin, un fanatic nebun, violator de dame şi de copii, pentru ca Lenin în
persoană să declanşeze marea revoluţie din octombrie 1917 în Rusia ţaristă şi
să legitimeze crima colectivă, execuţia unei clase sociale de către o altă
clasă. Pentru Marx, proletariatul este “idolul” tuturor claselor sociale şi
“groparul burgheziei” şi marii Aristocratii din toată lumea. Aşa au luat fiinţă,
timp de o sută de ani, fără să bage de seamă Marx, două dictaturi puternice
care au ajuns să se urască de moarte una pe alta: dictatura statului magician,
liber capitalist, descentralizat şi bogat, şi dictatura statului comunist, centralizat; practic, un stat de
sclavi conduşi de cei mai săngeroşi dictatori, un stat comunist închis vreme de
peste 50 de ani în cel mai mare lagar pe care l-a cunoscut omenirea. După valul
de revoluţii din Europa de Est din 1989, şi după aproape un sfert de veac de
aşa zisă tranziţie de la dictatura statului comunist la dictatura statului
capitalist, la noua economie de piată liberă, iată că i-a sunat ceasul şi
hoitului de capitalism. Iar noi toţi suntem acum o apă şi-un pământ, cuprinşi
de aşa zisul fenomen de globalizare a lucrurilor şi de noua tribalizare a
persoanelor într-un singur Stat Universal, a cărui ţintă în aceste vremuri
extrem de tulburi este crearea unei generaţii fără identitate, spălată pe
creier, pentru a putea fi guvernată la nivel social-planetar. În concluzie, un
duh rău al banilor şi al bogăţiei nelimitate, al trufiei şi a egoismului fără
margine a făcut alianţă cu cel mai înfricoşător înger al Infernului – Diavolul
– şi a pus stăpânire pe întreaga lume liberă. Cum s-a ajuns acum la crearea
unui singur Stat Universal şi un singur Guvern Mondial? Prin trădarea elitelor naţionale
de pe ambele maluri ale Oceanului, din fiecare stat, şi risipirea popoarelor pe
drumul Babilonului, prin cea mai tragică pierdere de energie, de oameni şi de
timp, din lipsă de păstori. Acum murim murim cu zile albe şi cu zile negre, murim
cu viii şi cu morţii laolaltă, murim de două ori, de 50 de ani de un comunism leninist,
sectar şi steril, şi de 23 de ani de un capitalism sălbatic, marxist şi vulgar,
aflat acum în cea mai pură formă de agresivitate umană. Căci Puterea Naţională
în lipsa unei Aristocraţii a spiritului şi a sângelui care să spună Da vieţii,
să o ordondeze şi să o transforme, prin Arta-transformării, s-a întors la
stadiul de agresivitate pură. Aşadar, murim şi de o parte şi de cealaltă a
Oceanului ce înconjoară lumea aceasta ce se arată a fi pe pământ fără centru
iar în cer într-un război al focului stelar. Războiul dintre SUA şi Europa
mocneşte deasupra oceanului în “focul stelar”. Doar câteva “scântei” mai sunt
de extras din inteligenţa-arbitru, din celula vie în care a fost implantată
informaţia cromozomică (de cele mai multe ori accidentală - voi scrie despre aceste “accidente
cromozomiale” în această scrisoare) de pe ambele maluri ale Oceanului şi
Armaghedonul din ziua Judecăţii de Apoi va chema pe toţi împăraţii lumii la
“războiul zilei celei mari”. În cele şapte biserici şi în Cercurile de Casă,
numărătoarea inversă a început, împărţiţi-vă averea şi moştenirea în ultimul
ceas şi împăcaţi-vă cu vecinul, cu lumea şi cu aproapele căci mult nu mai avem
de trăit “cu viii şi cu morţii laolaltă”. Da, ştiu, e tot mai greu acum pe
ambele fronturi şi în Vest şi în Est, plătiţi câte 150 de taxe pe an, gazele şi
energia se scumpesc şi în America şi în Europa, pentru că suntem legaţi de o
sută de ani de “sârma” lor electrică şi de conducta lor spartă deja prin
“gazele de şist”, şi încep să scadă şi rezervele din conturile voastre secrete orchestrate de troica
UE, BCE şi FMI, după scandalul financiar cu “Fata-Morgană” din Cipru, după care
va urma Slovenia, Portugalia, Grecia, Italia, Spania, etc. Dar parcă nici nu vă
pasă, nu-i aşa?! Pe la voi încă nu a ajuns “glaciaţiunea financiară”, vă
transferaţi doar conturile mari din “paradisul fiscal din Cipru în “Paradisul
prin distrugerea omenirii” cu sediul în bătrâna Elveţie şi continuaţi să trăiţi
în “Paradisul prin distrugerea omenirii” avându-i ca adversari pe oamenii
înşişi, crezând că veţi scăpa, după formula: cine scapă, scapă, cine nu îl ia
Mama Diavolului. Iată că de data asta nu mai scapă nimeni. Dar până când, până
când, chiar nu vedeţi că vă arde lumânarea la ambele capete în propria voastră
mână, de bolşevici şi de menşevici, şi din Est şi din Vest? Comunişti sau
capitalişti, sunteţi acum o apă şi-un pământ. Sau aţi trecut deja din Planul A în
Planul B, la “tiparniţă financiară” după
modelul socialist aplicat de Barack Obama în Orchestra de Cameră a
Reprezentanţilor Lumii, dirijată cu “baghete capitaliste” şi dirijori de Cai
morţi în întreaga lume? Măcar acum, la spartul târgului în “ceasul morţii” ultimului
capitalism marxist, sălbatic, vulgar şi agresiv, din spiţa lui Cain şi Abel, poate
vă gândiţi serios - ca să nu triumfe iarăşi comunismul NOW & OMG Monsanto sub noua lui formă de “comunism creştin” - să
renunţaţi mai întâi la aceşti paraziţi sociali şi gregari, Abel şi Cain, amândoi
în solda celui mai înfricoşător înger al Infernului – Diavolul, să refaceţi
posteritatea perechii Adam-Eva, şi să vă împărţiţi averea săracilor din Lumea a
Treia. Averea voastră obţinută prin cele mai false utopii care îşi au esenţa în
“Paradisul prin distrugerea omenirii” şi care îi au ca adversari pe oamenii
înşişi; averea voastră câştigată uşor, mai ales în ultimul sfert de veac pe Tărâmul
visurilor* , fără creaţie şi muncă cinstită, ci doar prin furt de tehnologie,
prin jaf în dragoste şi prin speculaţii financiare, la nivel social-planetar – aţi
ajuns “bogaţi şi deştepţi”, nu-i aşa? Voi
- “proletari uniţi din toate ţările” , uniţi sub “lampa lui Lenin” care încă mai
arde cu gazul lui Karl Marx, încă mai pâlpâie în fitilul lui Karl Popper şi
alde G.Soros & comp., capitalişti întorşi pe dos şi menşevici în curul gol
şi comunişti bolşevici şi violatori de dame şi de copii, cei care aţi pornit în
viaţă cu sloganul “ Deştepţii să moară, proştii să trăiască” şi care aţi avut
drept călăuză lozinca proletară: “Moarte intelectualilor” - aţi ajuns acum să faceţi chiar şi din SUA o
ţară socialistă, şi în curând comunistoidă – Se aude de pe malul Potamacului că
se încearcă acum să se unească doctrina comunismului anticreştin cu un nou
creştinismul mistic şi dionisiac, de sorgintă greco-latină, pentru a învinge pe
cel ami înfricoşător înger al Infernului – Diavolul. Cu alte cuvinte, drumul
spre iad este pavat cu intenţii bune, numai că Diavolul Orientului, de
coloratură islamică, ne lucrează în detaliu, nu-i aşa? Voi, “elitele” din
Occident, care în o sută de ani aţi acordat 200 de premii Nobel şi care pretindeţi
că ştiţi cum se fac şi se desfac celebrităţile – Celebrii dar cam împuţiţi, căci aţi furat
tehnologiile noastre solare (de la Nicolos Tesla, Henri Coandă şi Herman
Oberth) şi aţi împuţiţi lumea în ultima sută de ani cu două războaie mondiale
şi cu un “război rece” care a rupt Europa în două şi a ţinut-o închisă în
lagărul socialist 50 de ani, nu-i aşa? – Voi, diavoli săraci, duşmani ai
Adevărului Creaţiei umane şi a democraţiei din toate timpurile, renunţaţi acum,
cât mai e timp, la “Palatul Canceroşilor” din care vă hrăniţi şi vă înfruptaţi de
o sută de ani din hoitul capitalismului vulgar şi marxist, pentru că, dacă încă
nu aţi aflat până acum cât sunteţi de bolnavi şi aflaţi în comă tehnică şi
politică şi în colaps biologic la nivel social-planetar, veţi afla în curând, printr-un
comunicat oficial dat de Consiliul Superior al Înţelepţilor Lumii (CSÎL) din
“Palatul Vulturilor de Cristal”, că suntem toţi acum prinşi într-o uriaşă
“grotă electromagnetică” precum greci în “Văgăuna Ciclopului” aşteptându-şi
fiecare rândul să fie mâncaţi; suntem toţi acum un creier uriaş şi un singur organism
social-planetar, bolnav, pregătiţi pentru a fi arşi, măcinaţi şi tescuiţi
într-un singur Teasc, şi băgaţi acum în aceiaşi Oală care fierbe financiar şi
dă în clocot în Balcani, în Asia, în Europa şi în lumea întreagă. Că suntem
toţi acum, dar absolut toţi, afectaţi de războiul financiar-economic nu mai
încape nici o îndoială, dar faptul că nu vrem să recunoaştem oficial “moartea
capitalismului”, şi să punem în circulaţie Generatoarele electrice fără fir (tahionice,
magnetice, cu microunde sau cu “gazul Brown”) pentru a salva omenirea, ori
că suferim toţi acum de “Sindromul LNH-CCC” - asta e deja strigător le cer! Desigur, fostul
Consiliul Comunist Central (CCC-ul) din fiecare ţară comunistă s-a transformat
în 23 de ani în “Consiliul Comunist Creştin Internaţional” (CCCI), sub masca
globalizării şi a marilor corporaţii internaţionale care subminează toate
economiile prospere pentru a “elibera” oamenii către nimic, prin genocid
economic şi cultural. CCC-ul vă sună familial, nu-i aşa? Mai ales vouă, celor care
aţi activat în ultimii 50 de ani în administraţia statelor comuniste şi
capitaliste, cu state de plată în comerţul exterior în ambele tabere, centralizate
şi dezcentralizate, înainte de “loviluţia” din ’89 şi după, atât în Est cât şi
în Vest, dar despre “LNH-ul” vostru nu prea aţi auzit nimic din păcate, nu
ştiţi de pildă că, în sfărşitul istoriei celei mai mari înşelători umane,
suntem toţi acum bolnavi de LNH-ul CCC-ului, pentru că ne hrănim toţi din cea
mai perversă “aristocraţie” care a existat vreodată pe pământ: “aristocraţie
muncitorească” . Este vorba de cea de-a patra “aristocraţie”, despre care Marin
Preda, unul din cei mai mari scriitori pe care i-a avut România, spunea, în
ultimii ani de viaţă, în cercul lui de prieteni apropiaţi (printre care şi câteva
bestii de bolşevici criminali, care se pare că tot atunci l-au omorât în bătaie
îm Palatul Mogoşoaia, căci se ştie că MP nu a murit de moarte bună), spunea,
deci, Marin Preda aşa: : “Să ne ferească Dumnezeu să ajungă la putere această
“aristocraţie muncitorească”, căci tot atunci va veni sfârşitul lumii!”. Iată
că am ajuns să trăim aceste vremuri tulburi, poate cele mai cumplite pe care
le-a cunoscut omenirea.
Azi, chiar dacă
prin arta mea sculpturală mi-am descoperit singur, pe socoteala mea, legături
simbolice de descendenţă în “aristocraţia cerească” a Sfântului Soare (a
Soarelui uriaş), din punct de vedere biologic, pentru că nu există încă o bază
genetică reală, n-am cum să ştiu de care
aristocraţie pământeană aparţin acum: de aristocraţia spiritului, de
aristocraţia sângelui sau de “aristocraţia” banului convertit în sânge? Căci
atunci când conştiinţele noastre sunt maltratate, ele se preschimbă în inimi.
Iar când sângele se dă drept inimă, apar morţii, revoluţiile şi războaiele. Practic,
sistemul numit BANI se bazează pe “bani” care nu au existat şi nu vor exista
niciodată. Banii sunt creaţi din nimic! Asta trebuie să înţeleagă populaţia din
întreaga lume. Sunt creaţi de persoane care nu au nevoie de bani, ci doar să
deţină puterea asupra populaţiei din întreaga lume. Un sistem simplu de bancă,
cu aplicaţii social-planetare, ar putea fi acela în care o bancă naţională ar
deţine aur în valoarea de cât consum într-un an de zile locuitorii din ţara
respectivă. Din acel capital acea bancă naţională ar distribui în mod egal la
toţi locuitorii venituri minime şi maxime (între 100 şi 500 de dolari), în
funcţie de necesităţile lor existenţiale şi de contribuţia fiecăruia la
dezvoltarea armonioasă a societăţii. Astfel toţi locuitorii ar putea avea o
rentă decentă, un loc de muncă la domiciliu,fiecare în domeniul lui, o locuinţă
decentă, într-un sistem politic, de sănătate, cultură şi învăţământ sănătos.
Iar conducătorii ţării respective nu ar permite sub nici o formă strângerea de
averi câştigate din speculaţii financiare şi economice, prin genocid economic
şi cultural. Căci procedând astfel, toate bogăţiile unei ţări ar putea ajunge
în mâinile la doar 0,1% din populaţia ţării iar restul populaţiei ar trăi în
cea mai cruntă sărăcie, ceea ce se şi întâmplă acum în UE, în America şi în
lumea întreagă. În realitate, banii sunt doar virtuali, o iluzie!!! Ca să nu
mai vorbim ca băncile nu plătesc impozit la stat…Practic, aristocraţia banului
n-ar trebui să existe. Pentru că orice obiect vândut sau fiinţă vândut, inclusiv
organele cum ar fi, de exemplu, capul cu preţul inimii sau inima cu preţul
capului, toate aceste obiecte, fiinţe şi organe, când sunt “mercificate” şi transformate
în”marfă” pe piaţa liberă, îşi pierd în cele din urmă, iremediabil, jumătate
din valoarea lor reală. Tot ce este pe pământ şi în cer se poate înjumătăţii. Numai
valoarea soarelui nu se poate înjumătăţii, soarele fiind unicul văzător şi
veghetor singuratic care controlează totul pe pământ şi în cer.
În orice
caz, născut în cel mai mizerabil stat
comunist şi poliţienesc din Europa de Est, la 10 ani după terminarea primului război mondial şi la
7 ani de la schimbarea formei de guvernământ din monarhie în republică, mă simt
victima celei mai bolnave şi perverse “aristocraţii” care a existat vreodată pe
pământ, numită “aristocraţia muncitorească”. Un studiu recent făcut de doctorul
militar Toni Victor Moldovan despre “Programul de inginerie genetică indian”
demonstrază că omenirea actuală este condusă de ultima şi cea mai joasă castă
de pe scara evoluţiei umane, numită “sudra”, casta slugilor, servitorilor şi
argaţilor. Din această ultimă castă s-a născut cea mai perversă “arisocraţie
muncitorească”, contestată de aristocraţia spiritului şi a sângelui, şi de antropologii
care nu disociază “extazul” de “posesiune”, şi care nici până azi nu au reuşit
să răspundă la întrebarea: cum oare posesiunea este teoretic posibilă – prin
“pierderea sufletului” şi înlocuirea lui de către spirite, sau fără pierderea
sufletului? Răspunsul meu este următorul: ca să disociem extazul
“apollinic-dionysiac” de posesiunea “eurynomes-mnemosynes”, căci până la urmă
de o experienţă a extazului este vorba, trebuie să parcurgem trei mari experienţe
umane şi să distingem două feluri de suflete: sufletul trupesc, al cărui rost
exclusiv este de a menţine funcţiile vitale ale viului, şi sufletul liber, care
poate părăsi trupul în stare de catalepsie sau de inconştienţă, de transă. Cu
alte cuvinte, presupunând că starea modificată a conştiinţei (SMC) include trei
stări de extaz (prin posesiune, prin transă şi prin catalepsie) rezultă două
mari experienţe edificatoare Spiritului Universal: 1. O experienţă la limita
morţii (ELM), în care posesiunea bărbatului este posibilă prin pierderea
sufletului femeii, care deţine doar două “pachete” de suflete-seminţe şi
înlocuirea lui de către spiritul Celor Opt Sophii cu o “sămânţă de moarte” (de
moartea din dragoste primită ca pe un semn de lumină). 2. O experienţă în afara
corpului (EAC), unde posesiunea femeii este posibilă prin pierderea sufletului
bărbatului, care deţine trei “pachete” de suflete-seminţe şi înlocuirea lui de
către Inteligenţa Luminoasă, care e “sămânţa de viaţa”, creier bicameral şi
memorie universală în extazul lui mistic, apollinic-dionysiac, sau
eurynomes-mnemosynes, numiţi-l cum vreţi. Aceste două mari experienţe pe care
le-am numit mai sus, demonstrează printre altele şi ipoteză conform căreia
seminţe de viaţă şi de moarte exista peste tot în Univers şi că viaţa pe Pământ
a început atunci când aceste seminţe au ajuns aici, posibil aduse de un mic
corp ceresc numit meteorit, asteroid sau planetoid. Acest proces de Fecundaţie
cosmică este cunoscută sub denumirea de Panspermie stelară, şi este făcut
cunoscut doar unei părţi foarte mici din populaţia globului, de aproximativ
1000 de pământeni, printre ei, jumătate, nepământeni, cunoscuţi sub denumirea
de mesageri, îngeri sau demoni şi Cârmuitori Eonici .
De aceea,
consider că fără o bază genetică reală, prin care fiecare popor să-şi poată
identifica genele lor solare sau lunare, nu văd cum am mai putea acum să ne
cunoaştem sufletele noastre, moarte, raţionale şi divine. Şi apoi să renaştem ca
Pasărea Pheonix dintr-un Ou de cenuşă, ori ca popoare înnoite dar înlănţuite
genetic, şi din păcate născute de o Femeie care naşte de două mii de ani una
din cealaltă acelaşi copil: un Copil cu o faţă de soare în două mâini, din care
se naşte, în chiar clipa aceasta, un alt Copil cu o Dublă-faţă, divină şi
umană, una de soare iar cealaltă de lună întorasă mereu spre o singură “Coloana
a sorelui de vis”. Nu ştiu cum vă simţiţi Domniile Voastre în compania acestei
Femeie pe care am numit-o mai sus, pe
numele ei adevărat Diana-Luna-Hecate, care face trafic intens cu aceşti
trei Copii, dintre care unul e Dionysos-copil din Aristocraţia neagră, al
doilea este “Copilul care joacă dame” din marile Familii Regale, iar al treilea
este veşnic acelaşi Copil care moare de foame, “Prinţ şi cerşetor”, în faţa
căruia nu rezistă nici un sistem politic, nici o “civilizaţie a cărţii” şi nici
măcar sticla aceea cu “purici verzi” sau borcanul acela cu “embrioni umani”
& extratereştri ET-Y-X-Z. O Femeie, spuneam, pe care dacă vreţi s-o
cunoaşteţi mai bine va trebui să faceţi cunoştinţă mai întâi cu cele “144 de
Scrisorile de tranziţie din Mileniul III către prinţesa X”. Deci, cum vă spuneam,
nu ştiu cum se simt Domniile Voastre în compania acestei Femei, unică în felul
ei şi specială, care e grea acum cât o planetă cu şapte miliarde de oameni şi
valorează cât o Antigonă din Grecia antică, dar eu, unul, drept să spun am început
să mă simt parcă tot mai aproape de un “Mutant” , dar un “Mutant special”, format
dintr-un amestec de geto-dac-grec-pelasg şi Atlant din “Grapa Hyperboreanului”
la confluenţa a trei fluvii de sânge din “Vâgăuna Hecatei” & Cele trei
Diane: Diana Sancta Potentisima, Diana Artemis Bendis, cea tracică şi de
origine fino-ugrică şi Diana-Luna-Hecate din “fortăreaţa carpatică”. Un
“Mutant” având şi un rol de mesager şi de Cârmuitor Eonic, menit să facă Marea
Trecere din universul tehnologic actual - care ne va elibera către nimic – în
evoluţia naturală a ştiinţei viului, “teleportat fotonic” de toate aceste
entităţi feminine spirituale, trecut apoi din “spaţiul sublunar” supus
corupţiei, în “spaţiul supralunar” de origine solară. Iată de ce azi, am uitat parcă
şi de ce scriu, pentru cine scriu, şi cui mă adresez, în revolta mea romantică,
dar n-am uitat nici o clipă cine sunt, de unde vin şi încotro mă îndrept. Azi singura
formă de luptă şi singurele arme cu care lupt prin Arta-transformării, prin
care încerc să trezesc conştiinţele noastre angelice şi demonice, maltratate
genetic, sunt sculpturile mele cu valoare de mediare energetică între cer şi
pământ, având rolul şi de “antene tahionice”, şi aceste “144 de Scrisori de
tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X” la care scriu acum, ajuns la
Scrisoarea cu numărul 69.
Scrisoarea aceasta cu numărul 69, la care
scriu acum, pare a fi lungă cât “o zi de post” din postul Paştelui din Vinerea
Mare. Având şi un număr “predestinat” (Da, ştiu, nu mă mai criticaţi, că
ortodoxia nu acceptă “predestinarea”. Multe nu acceptă ortodoxia, nu acceptă
predestinarea şi nici reâncarnarea, dar a acceptat doctrina comunistă (care era
anticreştină) 50 de ani, până ce i-a dărămat bisericile şi satele româneşti, şi
în curând va accepta noua doctrina de “comunism creştin”. Dar oare Sf. Augustin doar pentru că era negru, credea în
“predestinare”?) Spuneam că, Scrisoarea aceasta va fi ceva mai colorată,
asemenea unei compoziţii de de artă-modernă în care Legea universului se
doreşte a fi până şi Ea îndreaptă şi îmblânzită armonic pe coordonatele ei
primordiale: orizontală-verticală, închis-deschis, alb-negru, cald-rece,
rigoare-emoţie. Cu alte cuvinte, va fi o scrisoare cu dublu-sens, cu
dus-întors, care se va întoarce, probabil, chiar şi asupra mea ca un bumerang,
cu care îmi plăcea să mă joc în copilărie. M-aş bucura să aflu că va fi citită
de cât mai mulţi prieteni de pe Facebook, şi nu numai de pe FB, dar mai ales
m-aş bucura să ştiu că o citesc toate Prinţesele Ovul, blonde sau brune, cu 47
sau 45 de cromozomi, care se pretind “De trei ori femeie”. Poate că e bine să
facem şi puţină genetică elementară, chiar dacă nu vom cunoaşte întregul
“alfabetul genetic” care se pare că cuprinde, după cum afirmă geneticienii, între
10.000 şi 30.000 de gene, măcar primele “litere” din acest imens “alfabet
genetic” şi tot ar fi bine şi foarte util să le cunoaştem cu toţii acum. În
primul rând pentru protecţie noastră biologică, şi în al doilea rând pentru a
putea trăi în armonie cu toţi semenii noştri, umani şi mai puţini umani, ba
chiar inumani cu tendinţe tot mai clare de extratereştri “ET-Y-X-Z”. Aşi putea
da doar un singur exemplu în acest sens, în cadrul institutului BGI-Shenzhen
lucrează intens mai bine de 4.000 de cercetători la fondul de gene chinezesc
(“jiyinku”). Se ştie că ovulul este cea mai mare celulă din corpul uman, iar
spermatozoidul este cea mai mică celulă din corpul uman. Şi că în momentul
fecundaţie dintre aceste două celule se stabileşte destinul genetic al fiecăruia
dintre noi. Ceea ce nu se ştie însă, sau nu vrea să se ştie, este faptul că,
atunci când două celule se unesc, tot atunci vine şi Dumnezeu Creatorul şi pune
“scânteia divină” în noul om creat. Dacă Dumnezeu nu vine în sufletul omului la
concepţia noului om creat, un cromozom în plus sau în minus poate din păcate
antrena moartea produsului de concepţie sau supravieţuirea lui cu preţul unor
deformaţii foarte grave numite accidente cromozomiale. Astfel, Femeie 45, X,
poate să fie cu talie mică, cu sânii plaţi (în locul lor se pot vedea doar două
bandelote fibroase), cu toracele larg şi impresionant prin forma lui, cu gâtul
de sfinx. Caz absolut nefericit, care apare în număr de 3 la 10.000 de fete,
ceea ce este foarte mare, la nivel social-planetar. Apoi, de exemplu, Femeie 47
XXY, poate să fie blondă, roşcată sau brunetă, cu ochii verzi, albaştri, negri,
căprui sau chiar, foarte rar, violeţi (precum ochii celebrei actriţei Elizabeth
Taylor); aceasta este o femei perfect normală, dar care nu se deosebeşte cu
nimic de femeile anormale, de aceea sunt greu de identificat cele normale de
cele anormale, fără o bază genetică reală. Un alt exemplu este Femeia 47 XXX,
cu trei cromozomi X, care deşi nu se deosebeşte cu nimic de fetele normale,
este din păcate înapoiată mintal, şi încrucişată în mare “secret medical”, cu
protecţie juridică şi psihologică, cu Bărbaţi 48, XXYY, sau cu B, XXY, care
sunt delicvenţi, cu un comportament antisocial, traşi parcă la indigou de toate
aberaţiile cromozomiale posibile. Din păcate, aceste Femei 47, XXX şi aceşti
Bărbaţi 47, XXYY şi B, XXY se pare că ocupă tot mai multe locuri în sistemele cheie din conducerea politică,
financiară şi economică, la nivel social-planetar, altfel nu-mi pot explica de
ce suntem ţinuţi, parcă aşi zice eu, din “neştiinţă”, în aceste valuri de criză
de toate felurile de care nu mai scăpăm de vreo şase ani.
În concluzie, voi încerca foarte pe scurt,
să arăt cum se poate distruge sau reface un popor solar sau lunar: Se ştie că
Puterea Naţionala este un concept ce include puterea economică, militară,
culturală şi biologică. Aceasta din urmă îşi are însă rădăcini în “naşteri
bune” sau “naşteri rele”, care pot fi considerate din punct de vedere metafizic
“naşteri solare” (îngeri) sau “naşteri lunare” (demoni). Să nu credeţi că nu
există un “control biologic” în astfel de “naşteri mistice” (mai puţin
pământene) sau în “naşteri pământene”. Există, ba chiar există laboratoare
secrete care practică aceste hibridizări şi încrucişări de astfel de “naşteri
mistice”. De exemplu, există cercetători care practică chirurgia genetică şi
care secvenţiază genomul a peste 1000 de persoane cu IQ foarte ridicat din
întreaga lume, încercând să identifice alelele care prezic un IQ foarte mare.
Când reuşeşte să identifice aceste entităţi spirituale care au un astfel de IQ
foarte mare, are loc o “selecţie embrionică” care permite că IQ-ul selectat din
cei “1000” să fie implantat, prin “implant uterin” sau prin “implant pe
creierul bicameral”, în grupuri de familii cu aşa zisă “conştiinţă avansată, să
zicem, până la Gradul 12, Gradul 32 sau chiar Gradul 64. De regulă, între
Gradul 60 şi Gradul 64, se petrec, uneori, aceste “naşteri mistice”. E ceea ce
eu numesc, metaforic, o uriaşă Simfonie a Durerii şi Fericirii umane,
acompaniată în corzi şi stringuri, de “chimvale şi alăute”, cu 60 de Octave sau
cu 64 de Octave. În astfel de practici, de “selecţie embrionică”, în câteva
generaţii, competitivitatea globală a Occidentului ar putea fi eliminată în
maxim două-trei generaţii. Cam lucrul acesta se întâmplă cu noi acum. De aceea,
spuneam că fără o bază genetică reală nu vom avea poate niciodată o viaţă
normală în marea familie europeană şi un echilibru în fiecare familie, ca să
putem trăi în armonie deplină cu oamenii, cu Cosmosul şi cu Dumnezeu.
V-am scris despre aceste “naşteri mistice”
şi “selecţie embrionică”, ca să nu mai spuneţi că, “eu sunt mic, un ştiu nimic,
tata-n pod beleşte oaia”, ca să ştim cum se distruge sau se reface un popor,
solar sau lunar, ca să ne putem privi uni pe alţii cu ochi de înger sau demoni
şi să înţelegem odată că, îngeri sau demoni, pietre sau sori, vii sau morţi,
avem nevoie uni de alţii, ba chiar suntem obligaţi acum să trăim “cu viii şi cu
morţii laolaltă” cum bine spunea poetul necuvintelor Nichita Stănescu. “Am
trecut şi eu printre voi, fiinţe monstruoase, dar un prea aveam prin ce trece,
şi nici cu cine, şi nici cu ce, petrece.”, spunea poetul în vremurile de tristă
amintire din aşa zisă “epocă de aur”. Nu-i aşa că începeţi deja să vedeţi cu
ochii minţii această Mare Trecere? O vedeţi, în mod sigur cu ochii, mai greu e
cu inima şi cu sufletul vostru de plumb, pe care nu prea mai are cine să vi-l
scoată acum. Cum bine spunea Platon: “Ştiinţa un o bagi în om, ci o scoţi din
om. Iar ca să i-o scoţi, mai întâi trebuie să-i scoţi plumbul din suflet.
Nefericitul poet, Bacovia, ştia el ce ştia, de tot vroia în urmă cu aproape o
sută de ani să ne scoată din “Sicriele de plumb”. În acelaşi timp Lucian Blaga
ne scria “la orizontul misterului” – “Poemele luminii”.
Cât priveşte aceste căsătorii, “naşteri
mistice”, “selecţie embrionică” şi noile forme de guvernământ a statelor lumii,
prin Culturi matrifocale paşnice, în mod sigur avem nevoie de procedeul referendumului
pentru a restabili rânduiala creată de Dumnezeu şi principiile plăcerii
anarhice, pentru a restabili acurateţea unei definiţii colective asupra
familiei clasice şi a mafiliei moderne: uniune consimţită în mod liber dintre
un bărbat şi o femeie, prin noi Culturi matriarhale, matrifocale şi matrilocale
paşnice. Sau printr-o nouă lege a căsătoriilor dintre cele cinci caste, după
modelul de inginerie genetică indiană din Cartea Legii lui Manu.
Şi acum să ne distrăm, eventual, să şi râdem
puţin, ca să ne descreţim fruntea cu Prinţul Spermin şi Prinţesa Ovul de pe
Facebook. V-aţi întrebat vreodată cum arată diavolul ăsta de Facebook, când îl
scarpini pe spate? Câteodată arată atât de bine, încât îl ceri de nevastă. Şi
bestia asta mică de feisbukistă, care la începu e cât un timbru, ba chiar la
mine pe mini laptopul meu Toshiba e cât unghia de la degetul cel mic, dar care,
după ce dai “click” pe ea şi o măreşti pe ecran şi începe să crească în tine şi
devine tot mai erotică şi senzuală, chiar îţi răspunde feisbukista asta mică şi
îţi trimite prima dată o poză “avatar” pe Facebook, care seamănă de multe ori
cu cea mai perfectă “maşinuţa biologică”, cu toată “instalaţia ei erotică”,
cosmetizată, bineînţeles, cu toate ingredientele şi inventarul erotic în
dotare, în aşa fel încât să nu mai şti cu ce “baterii” funcţionează “maşinuţa”,
cu baterii solare sau lunare, apoi îţi trimite chiar maşina ei personală la
scară, te urci în “maşinuţa ei biologică”, şi pleci cu ea la Bucureşti, la
Timişoara, la Miercurea Ciuc sau mai ştiu eu unde bate ploaia şi vântul, şi când
ajungi la ea acasă cu emoţii şi flori şi cu sticla de şampanie, nici nu apuci
să faci un duş şi să ieşi din baie că ea e deja în pat, în capot alb sau roşu,
transparent, de mătase, siliconată şi bronzată, de zici că-i Riţa fecioară cu
ochii de jar şi cu sânii ca de piatră, ajunsă divă de la ţară - de pe malul
gârlei de unde mai ieri păştea gâştele Capitoliului - la oraş, divă cu
dividende şi active de stat şi cu cine mai ştie ce antecedente, dar poate că
tocma de aceea e acum cam supărată, ca s-o bine dispui, îi spui bancul cu
“Oamenii de ştiinţă britanici care au stabilit ca iepuroaicele niciodată nu
apucă să spună că le doare capul”! Ea, diva, se face că nu prea înţelege bancul
şi afirmă supărată că pe ea chiar o doare capul. Atunci treci direct la subiect
şi îi spui: “Nu vreau să par nepoliticos, dar aş vrea să fac dragoste cu tine
acum”. Iar ea, fericită, îţi răspunde: “Vai, ce drăguţ şi prostuţ eşti, dragul
meu! Nici eu nu vreau să par curvă, dar sunt de acord să mi-o tragi chiar
acum!” Tu, delicat şi romantic întârziat, o mângâi şi o săruţi pe tot corpul,
faci dragoste trei zile şi două nopţi cu micuţa bestia triumfătoare şi după ce
îşi face meandrele cu tine, de începi să simţi şi tu că parcă soarta îţi
pregăteşte un şut în fund, dai să te întorci, şi atunci ea îţi dă “faţa
la-ntors” şi primeşti lovitura de grazie, de esenţă tare, direct în cap, iar
ea, bestia, a doua zi dă un anunţ la Matrimoniale FB de genul: “Doresc să fac
cunoştinţă cu 3-4 bărbaţi pentru relaţii serioase, şi nu numai, eventual şi ceva
tranzacţii financiare cu active de stat, bonduri, etc. De preferinţă, bondari,
primari şi în mod special Consuli din “CCC” cu “C” mare...”. Nu-i aşa că-i
bună? E bună tare bestia asta mică, blondă şi triumfătoare, care te racolează
în doi timp şi trei mişcări pe via Facebook, tu intri în ea ca în locomotiva
lui Angela Merkel, cu “micromegul” tău ca “vai de lume”, iar ea intră în tine
cu tancul, ca Ana Pauker în Ghiorghiu Dej, şi după aia îţi dă cu “tifla”, ba
chiar dacă îndrăzneşti să-i mai mărturiseşti ceva şi de “inimă albastră” sau
chiar de existenţa ta de artist, mai şubredă cum e acum în valuri de criză, te
înjură, aşa, direct în faţă, pe nepusă masă, chiar de mamă, şi în final îţi dă foc la
valiză cu sticle incendiare pline de purici verzi, marka Molotov-Ribentrov
& Lenin-Troţchi şi alte G.Soros & comp. Cam asta se întâmplă în 69% din
cazuri, când o cauţi ziua mare cu lumânarea în mână şi scarpini pe spate
diavoliţele astea de feisbukiste de pe continentul secret Facebook.
Acum, să trecem la lucruri mai serioase. Azi, m-am
gândit să vă scriu iar, de data asta revoltat într-un delir extrem de mistic şi
să mă adresez Domniilor Voastre din ipostaza de angel de sculptor român, căzut
din Cerul Hyperboreei într-un Cosmos demonizat; demonizat doar în “spaţiul
sublunar” supus corupţiei, nu şi în “spaţiul supralunar” de origine solară. Cu
alte cuvinte, să vă scriu pe suflet - Căci la “tatuaje runice” nu mă prea
pricep. Ce bine era, dacă aş fi avut şi eu un gram de spirit mercantil de
“mercificare”, făceam o firmă de “tatuaje runice” prin zonele cele mai intime
şi azi poate că eram deja bogat, nu-i aşa?. Dar ce vină am eu că, la concepţia
mea, a lipsit tocmai acea genă blestemată, moştenită de la reptilieni, care se
află în creierul mic. Creierul mic, care potrivit afirmaţiei neorochirurgilor
numai acesta ia acum toate deciziile financiare la nivel social-planetar, iar
creierul mare revenindu-i doar sarcina de dezvoltare a întregului organism
social. Aşa încât, acum, nu mai pot decât să vă scriu pe suflet, eventual să încercăm
acum pe Internet, avem această şansă, să facem împreună un “salt cuantic” pe
“scara creaturală” într-o succesiune de verigi succesive în procesiune inversă,
după o “schemă alexandrină”, de pe trapta Neantului Divin - via – Dumnezeu -
Intelectul angelic sau universal (“Coloana soarelui de vis”) – Raţiune –
Sufletul – Natura Mamă şi Trupul - în Oglinda Cerului Cristalin şi din Cerul
Cristalin să vă trimit prin intermediul îngerului săgeţi în “Scăldătoarea
Betseda” întru tulburare, vindecare sau alunecare în neantul vostru valah
otrăvit de cancerul comunismului comunitar (“CCC”). Să vă scriu, aşadar, direct
pe sufletele vostre moarte şi raţionale, care la origine a fost suflete vii,
divine şi solare, dar care acum au devenit malefice, lunare şi împestriţate; să
vă scriu cu lacrimi şi sânge despre îngeri şi demoni lunari şi supralunari... despre
Primăvara Soarelui uriaş ce vine acum spre noi din adâmcimile cerului...despre
vibraţia primordială a Creaţiei ce se perpetuează prin codul nostru genetic...şi
despre victoria sufletului meu asupra nevoinţei de a fi a naturii. Aşadar, voi
începe cu o Epistolă introductivă la un Concert pentru Vioară, Violă, Violoncel
şi Contrabas, acompaniat în sunete de timpane cu glasul spart de Orchestra de
Cameră a Reprezentanţilor Lumii, inclusiv Lumea a Treia din care facem parte şi
noi, cu minorităţi cu tot. Şi voi încheia cu o Invitaţie la un Concert de
Cameră, fără zei şi zeiţe, fără “chimvale şi alăute”, ci doar acompaniat în
corzi şi stringuri de un Cântec de aprigă Slavă, într-o uriaşă Simfonie a
Durerii şi Fericirii umane, cu 64 de Octave, “dirijat” la “şase mâini” şi “trei
baghete” , de un Cârmuitor Eonic şi doi soldaţi uriaşi de plumb cu braţe tari
şi picioare de lut.
Aşadar, vă invit în
corzi şi stringuri şi în salturi cuantice, să cântăm, prieteni! Să cântăm
împreună în ultimul Concert din primul Soare de ură înainte de 2081 - Întâia
Noapte de dragoste primită ca pe un semn de lumină ce întrece toate luminile. Ce
bine că eşti...femeie zâmbitoare şi stea mântuitoare ce mijloceşte în folosul
oamenilor...Ce mirare că suntem seminţe de pietre, de sori şi de flori într-o
veşnică “Panspermie stelară”...ca pulberea stelară din “Steua arzătoare cu opt
raze”...ori ca pulberea florilor noi din pulberea florilor vechi...seminţe de
sori ori de pietre funerare de vânzare încălzite la soare de cel de-al cincilea
soare - “soarele mişcării” - despre care cartea sfântă ne spune că “are
ghiare şi se hrăneşte cu inimi omeneşti, pentru că vrea mereu sângele şi
Regatul pierdut”. Ce albastru şi argintiu e cerul sufletului meu translucid în
Oglinda Cerului Cristalin...şi ce plină de ovoizi e “Coloana soarelui de vis”,
cănd e turnată în trupul tău de pământ îmbrăcat în mătasea verde a sufletului
tău marin...Ce moale sunt eu când simt că mor...Şi ce subţire e raza de lumină
când se desparte de mine...Frică mi-e de noaptea nesfârşită şi de raza care nu
se mai despică...Dar de moartea din dragoste primită ca pe un semn de lumină şi
de singurătate nu mai îmi este frică. Ce moale mi-e sufletul şi ce moale sunt
eu când simt că mor, străpuns de o astfel de lumină ce întrece toate luminile...
Cei ce
împart lumina printr-un sărut scapă doar pentru un timp de singurătate. Dar cel
ce taie materia prin creaţie cu măsura
propriei lui fiinţe, se prelungeşte ca o rază şi dă roată Pământului de la un
Pol la altul şi naşte bucurie, linişte şi pace, adică naşte viaţă şi devine
Coloană luminoasă...şi “Stea arzătoare cu opt raze” asemenea zeiţelor pământului, venite din cer, pline de
senzualitate, de bogăţie şi mister...Ce negru şi nocturn e “Ultimul Soare de
ură, înainte de 2081” ce vine spre noi cu viteza luminii în sunete de timpane
cu glasul spart...vine să te caute pe tine, Marea Zeiţă a extazului, înfăţişată
adeseori sub aspectul teribil de Regină a Morţilor, despre care se spune că
“locuieşte în morminte” şi că îşi ucide iubiţii cu “lumina ascunsă “ din ochii
ei...Ochii ei, ca două stele verzi, ori ca două bile negre cu dungă de
smarald...Dar el, iată că vine călare pe şapte Cai, călărind pe “Caii negri ai
iubirii”, vine Prinţul Negru să te caute pe tine în gaură de şarpe, să te
scoată din “Văgăuna Hecatei, şi să te ducă departe, acolo unde a înţărcat
Dracul Iapa de Secundă, care te-a lovit în undă, ca să mai vină odată şi pe la
noi Potopul şi apa, ca să mai spargem odată Oul acesta uriaş...”Sparge oul
acesta uriaş şi se naşte femeia şi se naşte bărbatul...” spune cartea sfântă. “Şi de odată trece
o pasăre mare, albă, care ouă o altă lună pe cer...” Pasărea, Oul, Luna şi
Ovulul din care se naşte “De trei ori Femeia!”. F3 – Fatima şi Cele trei Diane
D3: Femeia-Fecioară XX şi Fecioara-Bărbatul YY. Şi între ele Fecioara de
Lumină. Care împreună vor trăi şi vor muri. Dar se vor naşte din nou în cele
mai misterioase şi miraculoase combinaţii de pietre şi sori. Se vor naşte şi
vor muri din nou şi încă odată se vor naşte la confluenţa dintre plasma
albastră a Soarele uriaş şi plasma albastră a Soarele nostru galactic. Şi nu
vor înceta niciodată să se nască, pentru că moartea e o minciună!
Vine Soarele uriaş, mamă! Vine o altă primăvara
plasmatică, translucidă şi albastră, din cel de-al Doilea Centru supragalactic!
Vine
victoria sufletului meu asupra nevoinţei de a fi a naturii sublunare. Vine
Fiica şi Fiul Soarelui uriaş, ca doi îngeri plasmatici, vin cu o lumină verde-albastră
ce întrece toate luminile...vin ca două biosfere de bioluminiscenţă solară...vin
ca două plasme albastre, spermatice, amestecându-se şi prelungindu-se prin
globuri de lumină de pe axa Pământului pe axa Cerului Cristalin, în expansiune
infinită, spre Staţia finală – Sfântul Soare! Ca să putem “terraformata” noul
pământ în Stea. Vine Soarele uriaş din adâmcimile cerului, mamă! De acolo venim
noi! Ce bine că există acest Soare uriaş, care vine acum spre noi cu viteza
luminii ce întrece toate luminile, ca să ne încălzească pe toţi la fel cu Lumina
Caldă, cu căldura lui proprie, indiferent dacă suntem pietre sau sori, îngeri
sau demoni, săraci sau bogaţi, vom depinde uni de alţi, căci altă şansă nu mai
există acum, “cerul cel nou” şi pământul cel nou” ne va uni pe toţi sub cerul
liber şi deschis în toate sensurile posibile, sub “ultimul Soare negru, înainte
de 2081”. Cine are ochi de văzut să vadă...Şi cine are urechi de auzit să audă,
căci el ne vede acum cu Ochil Magic şi ne ascultă şi ne ceartă în sunete de
timpane cu glasul spart. Şi aruncă spre noi cu seminţe de pietre şi flori din plasma
lui albastră până în miezul Pământului Interior, acolo unde locuiesc Atlanţii
din Carpaţi, zeii solari şi toate zeiţele pământului înflorite şi venite din
cer, pline de senzualitate, de bogăţie şi mister. Ce bine că avem acum toţi,
dar absolut toţi, toate instrumentele de comunicare la îndemână şi această mare
şansă, poate unica, Internetul-celest şi libertatea de a ne exprima şi de a ne
mărturisi, cine suntem, de unde venim şi încotro mergem. Adică, numai bine nu e
pentru mine acum, care trec prin cele mai grele momente din viaţă, dar pentru
că ştiu că toate sunt de la Dumnezeu şi că în sfârşitul istoriei celei mai mari
înşelătorii umane este bine ca cineva – nu ştiu de ce şi cine m-a ales pe mine
să facă lucrul acesta - să spună adevărul gol-goluţ, care doare, dar care
trebuie spus cu orice preţ, ca să iasă durerea până la capăt, să nu-l ducem cu
noi în mormânt. Deşi, parcă a început şi tabloidul asta, mare cât un continent
secret, să oscilize acum în sunete de timpane cu glasul spart şi să se scindeze
în două: pe de o parte, “Internetul-celest” care dă semne tot mai clare de
cenzură a Ideilor, iar pe de altă parte, un Internet bun doar, aşa cum spuneam,
de scărpinat diavolul pe spate, iar pe diavoliţele astea frumoase bune doar de
contemplat pe cerul deschis acum în toate sensurile posibile. Dar bune tare,
pentru că sunt extrem de erotice şi exotice, de barbare şi ireductibile, şi
contursionate, mai ales atunci când dansează psihedelic pentru tine şi cântă despre “Pernele moi” într-o “Seară tristă” ca
aceasta – “Barbar cânta femeia aceea / Târziu, în cafeneaua goală /
Barbar canta, dar plin de jale, - /Si-n jur era aşa răscoală…” (de George
Bacovia) Dar pentru că aceste zeiţe ale pământului sunt venite din cer, pline
de senzualitate, de bogăţie şi mister...de mister în unu, în doi, în trei şi în
câţi vrei..., cu voia Domniilor Voastră, vă cer să le iertăm, că-i vechi
păcatul, şi tare îmi sunt dragi şi mie, chiar dacă moartea printre crini adie, le voi iubi etern şi chiar
după aceea!
“Şi
acum să vă cânt o melodie în La!” ...despre “Caii verzi pe pereţi” – O, nu! Staţi
liniştiţi, oi fi eu romantic şi întârziat, dar încă n-am dat în boala oilor nebune. Este doar
un titlu lung a unui şlagăr de muzică uşoară românească, pe care îl aud toată
ziua la radio. Încă n-am ajuns chiar toţi din “cai româneşti” – “ vaci franceze”,
cum s-a întâmplat recent în scandalul cu “carnea de cal românesc” exportată în
Franţa şi devenită “carne de vacă franceză”. Încă n-am ajuns chiar toţi românii
“Caii verzi pe pereţi”, dar nici mult nu mai avem, suntem doar în faza de
regionalizare a României, în faza de “Dansez
– psihedelic - pentru tine” , îţi cânt lasciv despre “Pernele moi” şi visez la “Caii
verzi pe pereţii” din spaţiul Schengen. Şi dacă mai stăm mult la Masa Rotundă
în Clubul din troica UE, BCE şi FMI şi nu schimbăm “Masa” şi “Clubul B” cu “Clubul
Farmacia Naturii”, vom ajunge să mâncăm nu numai “carne de cal” românesc numită
“vacă franceză“, ci chiar şi “carne de om”, aşa cum mâncau nu tare de mult timp
la mesele festive “carne de om” dictatorul Bukassa împreună cu generalii şi
prietenii lui dictatori veroşi din toată lumea, printre care şi Ceauşescu şi
chiar şi celebrul general francez Charles de Gaull, sau cum mânăncă acum chinezii ca desert “embrioni umani”, în cel mai amplu şi
mai eficient proiect de eugenie chineză, care se desfăşoară de 30 de ani şi
care reprezintă deja o ameninţare existenţială la adresa civilizaţiei
occidentale.
Cu alte cuvinte, ţara arde, poporul român se
dă de “ceasul morţii” ca să intre în spaţiul Schengen şi tot mai visează la
“Caii verzi pe pereţi” şi la dictatura lui Lenin şi Troţchi, aud chiar acum la
radio că liderul ortacilor mineri din Valea Jiului, care nu tare de mult timp a
terorizat trei zile Bucureştiul şi a intrat cu o hoardă de mineri în Parlamentul
României, iar acum, ieşit din puşcărie, candidează la funcţia supremă în stat,
babele lui Ilici Iliescu Papură Vodă şi a lui Traian Băsescu se piaptănă şi
parcă-s tot mai blonde, mai creţe şi mai
bine coafate ca oricând şi la Bucureşti şi sub scara Puterii europene la
Bruxelles, iar Băse “behăie” acompaniat de “Fiara care se ridică din mare ca să
facă război cu sfinţii”. Când ar fi trebuit deja să-şi dea demisia de onoare
după înfrângerea suferită la Referendumul din 29 iulie 2012, Traian Băsescu
continuă să behăie şi să grohăie ca un “porc de câine” mândru şi jigărit şi să
ne călărească politic de opt ani împreună cu matroana lui blondă, Elena din
Troia de carton, în veşnic aceiaşi arenă romană cu pâine şi circ şi cu “telonovela
Elodia*”, care reprezintă exemplu de modelul negativ al justiţiei române. Elodia Marilena Ghinescu
este o avocată omorâtă de soţui ei, inspector principal de poliţie Constantin
Cristian Cioacă şi dispărută de peste cinci ani într-o moarte neelucidată. “Trei
doamne şi toţi Trei” – Melodia, Elodia şi Fiara – aceasta este Trilogia băsistă
şi tragicomedia românească pe care o auzim zilnic la radio şi o vedem la Televiziunea
română şi de care se vede treaba că nu mai scăpăm nici după 23 de ani de pâine
şi circ românesc. De 23 de ani mă tot întreb: Cum am ştiut să răsturnăm cea mai
cruntă dictatură din cel mai mizerabil stat poliţienesc din Europa de Est şi să
murim eroic în revoluţia din ‘89, oare chiar suntem morţi de tot, încât să nu
mai avem energia şi puterea să mai murim odată pentru ideile şi idealurile
noastre înalte? Sau poate chiar ne-am transformat, fără să ştim, din foşti “mutanţi”
comunişti în alţi “mutanţi” şi cabai capitalişti, pentru cel mai cumplit “proiect
de eugenie europeană” şi experiment românesc de inginerie genetică ce are loc, în
chiar clipa aceasta, în sufletele, în inimile şi în minţile noastre bântuite de
îndoială şi mister?
Adevărul e că am început să mă simt ca un
mort, care nu mai are putere să moară pentru o Idee, pentru idealurile mele înalte,
aşa cum mor acum când scriu despre “Aletheia”, despre Idea de Adevăr din Grecia
antică. Aşa cum am murit de altfel de 23 de ani şi de când mă ştiu pentru Ideea
de Adevăr al Creaţiei, alternativă la toată “Istoria ideilor şi credinţelor religioase”,
jertfindu-mă cu bună ştiinţă pe altarul “Artei-transformării” Primului
Principiu din care s-au ivit în copilăria umanităţii cei trei eoni distincţi,
primordiali: existenţa, forma şi beatitudinea.
Adevărul e că nu mai suport să văd cum acest
“popor de iepuri”, de la referendumul din 29 iulie 2012 pentru demiterea
preşedintelui Traian Băsescu, e scindat şi rupt acum în două, în tâmpiţi şi idioţi*
ca noi, ţinuţi de 23 de ani de o gaşcă de codoşi demenţi şi lipsiţi de viziune,
de bolşevici şi câţiva “Canguri” sub scara Puterii europene, vieneze şi
bruxelleze, pe lesa socialistă a comisarilor şi emisarilor lui Barach Obama, J.M.Barosso,
Francois Hollande, Angela Merker şi alde Soros & comp. Gata! M-am supărat,
de data asta voi dirija eu însumi propriul meu Concert pentru Vioară, Violă, Violoncel şi
Contrabas, acompaniat în sunete de timpane cu glasul spart de Orchestra de
Cameră a Reprezentanţilor Lumii, inclusiv Lumea a Treia din care facem parte şi
noi, cu minorităţi cu tot. Un Concert de Cameră Mortuară, fără zei şi zeiţe,
fără “chimvale şi alăute”, ci doar acompaniat în corzi şi stringuri de un
Cântec de aprigă Slavă, în veşnic aceiaşi uriaşă Simfonie a Durerii şi
Fericirii umane, cu 64 de Octave, dirijat la “şase mâini” şi “trei baghete” (una
creştin comunistă care arată acum ca un pumnal înfipt în spatele lui Isus, a
doua creştin capitalistă care seamănă cu o sabie Ninja care îţi tai capul
dintr-o singură lovitură, şi a treia o bachetă monarhistă care seamănă cu
“Securea-dublă” a lui Saturn) de un Cârmuitor Eonic şi Doi soldaţi de plumb cu braţe
tari şi picioare de lut. Dar parcă am mai vorbit despre asta. Da, ştiu că v-ar
fi plăcut un “jeaz cuantic” cu “chimvale şi alăute”, şi mie mi-ar fi plăcut, în
locul acestui Concert de război al “focului stelar” , pe un pământ rămas fără
Centru.
Ieri, pe la ora 13 fix, în ziua de 25 din luna
a treia din anul Domnului, 2013, în Sfânta sărbătoare creştină de “Buna
Vestire”, am avut o “revelaţie mistică de gradul III”, o vedenie a Doi soldaţi
uriaşi ce ieşeau din Oceanul Atlantic. Se făcea că era un “cer nou” şi un
“pământ nou” şi între cer şi pământ era...O, nu! Nu mai era nimic! Căci o
revelaţie mistică nu se poate povesti şi nici măcar descrie prin cuvinte, ci
doar descoperisem pe mini laptopul meu Toshiba conetcat la Cerul Cristalin,
aşa, întâmplător, într-un “Anotimp numit Sahara”, pe un “continent secret” precum
e Facebook-ul, două personaje uriaşe cu “picioare de lut”, absolut imperiale, venite
parcă din Cercul Uriaşilor de pe Înălţimile Platoului Golan şi scoase din “Visul lui Nebucadneţar” şi din “Profeţiile
lui Daniel”; doi soldaţi care stăteau “făţă către faţă”, ca doi doi martiri cu braţe tari şi răstigniţi pe ruguri,
dar aflaţi în comă tehnică şi politică la nivel social-planetar. Deşi locuiau
pe două maluri diferite, fiecare pe malul lui, se certau acum panicaţi şi se
lupta cu înverşunare pe viaţă şi pe moarte, “corp la corp” , în săbii de aur şi
de argint lămurit în foc; din când în când, obosiţi de spaime metafizice şi de gânduri
negre, dialogau în van despre criza datoriilor suverane şi despre “drepturile
omului” veţuitor sub cerul negru şi nocturn din Oceanul de “eter-aer-foc-apă”.
Cu alte cuvinte, dialogau în valuri de crize, naufragiaţi în Oceanul care
înconjoară lumea aceasta ce se arată a fi pe pământ fără centru iar în cer
într-un război al “focului stelar”. Suspendat, pe o “Stea arzătoare cu opt
raze” pe a cărui colţuri i-am fixat câte o Coloană Luminoasă spre a-mi stabili
echilibrul între cer şi pământ, eu eram Stâlpul Central ţâşnit din centrul
Stelei deasupra Oceanului la orizontul Misterului în Trei, sau poate că eram
chiar “stâlpul de foc” din centrul Stelei, nu mai ştiu precis, dar El, “Focul
negru de mânie al lui Marte” cu siguranţă ştie!
Iată cum am avut eu privilegiul să văd din
Cerul Cristalin cum se băteau în sabii şi în sunete de timpane cu glasul spart,
aceşti doi soldaţi uriaşi de plumb cu braţe tari, cu piepturile de aramă, cu
capete de aur şi de argint lămurit în foc, dar cu picioare de lut. Numele lor e
scris în Cartea Vieţii şi aparţin de două triburi imperiale: tribul lui Dan şi tribul
lui Josepf. In aceste valuri de criză, când Nona, Mona şi Mamona incită parcă
întradins îngerul întru “Tulburarea apelor” din “Scăldătoarea Betseda”, spre
vindecare sau spre alunecare, nici nu se puteau bate alte entităţi, decăt aceşti
doi soldaţi uriaşi din două triburi cu nume predestinate: unul scoborâtor din
“tribul danaiţilor”(poate chiar din spiţa lui Samson), de unde izvorăşte râul
Iordan, iar celălalt, ceva mai la vale pe malul Iordanului, şi mai alunecat cu
neuronul (care “neuron” nu moare niciodată, ci doar e puţin leşinat din lipsa
“astrocitelor”.) din cel de-al treisprezecilea trib de evrei scăpătaţi.
Dialogul celor doi soldaţi (foarte interesant de altfel, cu mărturisiri de
credinţă date în “ceasul morţii”, că ai fi zis că “Zidul plângeri” e nimic pe
lângă lacrimile, sângele şi ura ce ieşeau din acest duel, ba chiar şi o aură de
“sfânt” travestit se întrezărea din când în când din entitatea soldatului Dan)
îl puteţi găsi pe wall-ul domnului Dan Stoica de pe tabloidul Facebook, dacă nu
l-a şters între timp. Cum tribul acesta mare al danaiţilor descinde chiar din
izvorul Iordanului, care la sfintele sărbători de Bobotează se întoarce după cum
vrea Duhul Sfânt, mai trebuie să precizez, ca să-l puteţi şi găsi la o adică
printre atâţia daniţi împrăştiaţi prin lume, că domnul Dan Stoica este un om de
cultură, erudit, din breasla elitelor româneşti, este regizor şi autor dramatic
de teatru, cu piese jucate la Viena şi Tel Aviv. Iar pe domnul “paleoastronaut”
şi “paleoconservator” convins, Joseph Mitch Nixon, pilot de linie şi zburător
din RO. în SUA încă din anii ’83 , ca să nu se creadă că fac vreo separaţie în
prezentare, de simpatie sau empatie, îl găsiţi, deasemenea, şi pe domnia sa pe
acelaşi tabloid Facebook.
Deci, ieri, aşa cum vă spuneam, în ziua
“Bunei Vestiri”, călărind pe un fulger de lumină cu Steaua mea arzătoare cu opt
raze prin Cerul Cristalin, şi supărat foc la orizontul misterului pe lumea
aceasta ce se arată a fi pe pământ fără centru iar în cer într-un război al
“focului stelar”, şi cum “focul stelar” la mine când se aprinde şi se stinge în
expansiune lui infinită, în explozia şi implozia primordială a creaţiei ce se
perpetuează prin codul meu genetic cu măsura şi ordinul divin de 8 la puterea
64 de “Stele arzătoare cu opt raze”, nu-l ma poţi stinge nici cu toate apele
mării, mi-am înălţat la hotarul dintre două lumi “scutul meu tahionic” format
din “Troiţa- Rezonator stelar de bioluminiscenţă solară”, am întins Arcul prin
tehnica de emitere de undă genetică, dobândită prin TRATAKA şi, în legitimă
apărare, am lansat “Săgeată de aur” al lui Abaris şi am tras cu “arma secretă”
a lui Apollon Hyperboreanul în aceşti doi soldaţi de plumb cu picioare de lut,
sfărmându-le la amândoi deodată capetele cu “Securea-dublă” a lui Saturn . De
ce am tras? Aşa, de aia! Ca să le “sune “apa grea” din cap” şi să le scot
plumbul din suflet, cum ar spune Platon în Republica lui din Grecia antică. Da’
credeţi că a curs ceva “apă vie” şi plumb topit din sufletelor lor egiptene de
“fier negru din cer” din spiţa lui Moise? Nu! N-a curs nimic. Nici măcar praful
din memoria “pulberei stelară” n-a curs din ţestele lor sparte de
“Securea-dublă” a lui Saturn. Tare m-am întristat atunci, de vidul acela în
care am fost aruncat de neştiinţa lor sectară şi proletară, când am descoperit
că amândoi soldaţi de plumb cu picioare de lut aveau sufletele şi inimile de
“fier negru din cer” din spita lui Moise egiptianu. Şi tot atunci, stând aşa,
suspendat, între cer şi pământ, pe Steaua mea arzătoare cu opt raze, ca pe un
covor fermecat în poziţia de Lotus, la hotarul dintre două lumi, cu amândouă
craniile de soldaţi sparte în palmele mele, am cugetat precum un Hamlet eminescian
la “Mortua est!”: “Şi totuşi ţărână frumoasă şi moartă, de harfa ta reazem eu
ţeasta mea spartă. Şi moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc o rază fugită din
chaos lumesc.”
Am stat eu ce am stat, aşa, un timp, în “repaos
divin”, cu amândouă relicve sparte în palmele mele şi am tot cugetat în chaosul eminescian cu aceste două cranii de
soldaţi uriaşi: “Din chaos, Doamne-am apărut /Şi m-aş întoarce-n chaos.../Şi
din repaos m-am născut, / Mi-e sete de repaos” – De “Masa Tăcerii” al lui
Brăncuşi şi de “Stălpul Moştenirii”, prelungind “Coloana soarelui de vis” de pe
axa Pământului pe axa Cerului Cristalin...Dar parcă am mai vorbit despre Fantasmagoria
asta şi nu mă aude nimeni pe aici, zic eu, despre “Săgeata de aur” a lui
Abaris, despre “arma tahionică” a lui Apollon Hyperboreanul şi despre “Securea-dublă” a lui Saturn ce deschide
cerurile şi desparte tăriile apelor de apele de pe pământ, ca să “lege marea cu
porţi”. Şi după ce am terminat de cugetat şi dialogat cu craniile Celor doi
soldaţi de plumb cu picioare de lut şi cu suflete de “fier negru din cer” din
spiţa egipteanului Moise, m-am gândit să schimb strategia mea de tragere indiană
cu Arcul “SVAMI SHIVANANDA SARASVATI”, care în traducere liberă din
sanscrita veche înseamnă: “Imaginaţi-vă omul ca pe un arc, principiul gândirii
ca pe o săgeată şi pe DUMNEZEU ca pe o ţintă”. Apoi mi-am zis: dacă însuşi Dumnezeu e ţinta, ia
să încerc să cuget eu acuma teatral asupra ţintei, că poate aşa mă aude şi mă vede
bunul Dumnezeu şi îmi va răspunde: “Nu mai trage, dom’ Semaca! Sunt eu şi mă
predau. Sunt gata!” se auzi ecoul unuia din soldaţii de plumb. Şi-am tras din
nou asupra ţintei cu Săgeata, cam tot aşa cum tragea celebrul actor Toma
Caragiu în monologul lui când spunea:” Dacă mişcă cineva, trag! Dacă trage
cineva, mişc!” Ceva din sfera bunului
Dumnezeu parcă mă auzise, ba chair unul din soldaţi se predase, iar celălalt începuse chiar să se mişte, oscilând auric în sunete
de timpane cu glasul spart în craniul soldatului Dan, pe care-l ţineam în palma
stângă. Aşa încât, la final, mi-am zis că dacă tot am descoperit eu în
sculptura mea cum se unesc “trei mişcări într-una singură” din care apare vibraţia
primordială a creaţiei şi unda genetică replicativă din care derivă energia tahionică...şi
dacă tot tai eu în spiritul materiei măsura propriei mele fiinţe, sfârmând cu
dalta şi ciocanul idolii materiei, de ce să nu tai eu acum şi prin coduri de cuvinte”, că doar de aia sunt
sculptor, nu-i aşa? Atenţie! Am zis că tai doar prin “coduri de cuvinte” nu şi
prin “cuvinte de cod”, care încă nu le-a venit vremea lor, dar şi când le-o
veni, să ne ferească Dumnezeu! Deci, pănă atunci, mi-am zis aşa: de ce să nu le
sfarm eu acum, cât mai e timp, conştiinţa lor sectară şi proletară şi să-i
reâncarnez pe aceşti doi soldaţi de plumb cu braţe tari şi cu picioare de lut,
rătăciţi şi ei în tranziţie prin “Valea Oaselor” la Târgul de Oale sparte în
mijlocul Pieţelor Universităţilor Lumii, de pe axa Berlin-Moscova pe axa Londra-Washington
şi în final să-i “teleportez fotonic” din Cercul Uriaşilor de pe Înălţimile Platoului
Golan şi să-i aduc la ei Acasă în Fortăreaţa Carpatică din ţara lor de baştină Terra
Mirabilis? Căci dacă domnul Dan, literat veteran şi căpitan de plai Mioritic
dar cam Apocaliptic, m-a cam luat peste picior şi a făcut “mişto” de meseria mea ancestrală, pe care se
pare că ori n-a văzut-o, ori a văzut ce sculptez dar din neştiiţă a ignorat
arta mea sacră, eu de ce să nu tai acum în carne vie şi să le sfarm toţi idolii
materiei acestor Doi soldaţi cu braţe tari şi suflet de plumb. Şi atunci,
supărat foc, m-am hotărât să le scriu acestor doi soldaţi uriaşi dar cam nevăzători
şi săraci cu duhul, care încă mai umblă prin tranşeele tranziţiei cu făcăleţul
în mână de pe malul Potomacului pe malul Dâmboviţei, această
EPISTOLĂ introductivă
“Domnilor soldaţi veterani, şi stimabilor
tovarăşi saltimbanci din “epoca de aur” de tristă amintire, “când doi orbi se
ţin de mână, amândoi cad în şanţ”, ne spune Apostolul Toma. Mai bine stingeţi mai
întâi “lampa lui Lenin” şi apoi luaţi-vă de mână, că amândoi vă aflaţi într-o
gravă eroare, pentru că sunteţi deja hibridizaţi şi aflaţi în comă tehnică şi
politică la nivel social-planetar, chiar dacă unul, fost PCR-ist, declară că
urăşte din SUA comunismul care l-a creat pe el şi l-a făcut pilot de linie în
România, iar celălalt, care deşi n-a fost membru PCR, se declară, paradoxal şi obsesiv,
“creştin comunist cu toată puterea sufletului şi trupului”, asta dovedeşte clar
că amândoi suferiţi de sindromul “CCC”, cred că vă şi sună familial acest
Comitet Central Comunist (CCC), nu-i aşa? . Cu alte cuvinte, suferiţi amândoi de
“cancerul comunismului comunitar”, suferiţi de ceea ce în genetică moleculară
se identifică cu LNH –ul. Pentru edificare (posibil chiar şi o vindecare în
prealabil, cu un implant de celule injectate amândouă deodată, în tandem de celule
“telocite-stem”, marca savantului român doctor şi mare academician MPL,
aspirant la premiul Nobel), vă trimit două linck-uri: unul cu programul genetic
de la Institutului BGI-Shenzhen unde lucrează intens la
proiectul de eugenie chineză mai bine de 4.000 de cercetători la fondul de gene
chinezesc (“jiyinku”) Şi al doilea despre “Programul de inginerie genetică indian”,
de pe blogul doctorului militar Toni Victor Moldovan. TVM este un bun român şi
atlant deopotrivă, încă sănătos şi nealterat genetic la minte şi la trup, care
încearcă din exil, într-o modalitate absolut profesionistă, să ne explice ce e
LNH-ul, ce se întâmplă cu noi, cine suntem, de unde venim, ba chiar mai mult,
încearcă să ne lămurească ce se va petrece cu noi în viitorul apropiat şi să ne
şi înlumineze cu ştiinţă pe o parte dintre noi. Aşadar, cu scuzele de rigoare
pentru duritatea textului şi diagnosticul pus pe Domniile Voastre, vă invit să accesati
aceste linck-uri şi să citiţi proiectul de eugenie chineză şi programul genetic
indian, eventual şi să citiţi si Programul
Terra şi să renunţaţi cât mai e timp la aceste false utopii, precum comunismul,
capitalismul sau fascismul, toate trei doctrine sectare, care îşi au esenţa în
“Paradisul prin distrugerea omenirii” şi care îi au ca adversari pe oamenii
înşişi.
Recent,
am descoperit că mai e unul ca voi, din tribul danaiţilor, locuieşte la
Bruxelles, îl cheamă Dan Alexe, şi e otrăvit şi el de tot de “Sindromul LNH-ului
CCC”. Dan este un mistic erudit prin excelenţă, cu umor negru, plin de talent
care ar putea să joace şi rolul de înger solar nu numai de demon sublunar, dar din
păcate şi-a ales rolul de “extremist de centru” care atacă tot ce prinde “la
orzontul misterului”. Anul acesta a intrat cu bocancii lui de vagabond diplomatic
bruxellez în “Dacia preistorică” a lui Nicolae Densuşianu, şi cu otrava strânsă
parcă din sfera celui mai înfricoşător înger al Infernului asiatic şi-a propus
să facă “praf şi pulbere” din această carte sacră, care pentru noi, românii,
este într-un fel chiar biblia noastră preistorică şi paleocreştină cu valoare
inestimabilă. Ca un blestemat, Dan Alexe nu se lasă mai prejos şi parcă ar vrea
să repete şi el istoria tristă a lui Horia Roman Patapievici, care ca reuşit deja
“performanţa”, după ce a scris “Ochii Beatricei – Cum arăta cu adevărat lumea
lui Dante” , să afirme că poetul Mihai
Eminescu este “ cadavrul din debara”.
Fie
că avem studii de fizică atomică, doctorate în 12 limbi (şase orientale şi şase
moderne), ori că ne declarăm cercetători privaţi în istoria ideilor sau mari
specialişti în culturi eleate şi heracleitice, s-ar părea că suntem atât de
bolnavi şi de ruinaţi în structura noastră interioară, încât am ajuns să ne
batem acum cu “cadavre”, nici măcar nu reuşim să trăim la limita decenţei, “cu
viii şi cu morţii laolaltă”, cum bine spunea un alt poet genial, al
necuvintelor, Nichita Stănescu. “Am trecut şi eu printre voi, fiinţe
mostruoase, dar nu prea aveam prin ce trece, şi nici cu cine, şi nici cu ce,
petrece…” , spunea poetul în tristeţile lui din anii cei mai tulburi de tristă
amintire comunistă. Acum vă las să vă bateţi singuri în “debaraua”
laboratoarelor voastre hibride din NOW & OMG Monsato cu cadavrele voastre
vii şi sectare, comuniste şi capitaliste, contursionate de trei generaţii în
“lampa lui Lenin” care încă mai pâlpie în fitilul lui Karl Popper şi alde
G.Soros & comp.
Acum vă las în grija bunului Dumnezeu. Căci
este mai important să vă scot din Cosmosul demonizat, din „spaţiul sublunar”
supus corupţiei, în „spaţiul supralunar” de origine solară şi să vă îndrept pe „Calea
numelor” spre Staţia finală – Sfântul Soare, decăt să rămâneţi în „Talpa
Iadului” şi, din neştiinţă, conduşi de cel mai înfricoşătore înger al
Infernului – Diavolul -, să distrugeţi acest sferoid viu pe spinarea căruia
locuiesc acum şapte miliarde de oameni.
Va veni şi Ziua când veţi vedea cu ochii
voştri cum cad îngerii de lumină din Cerul Hyperboreei într-un al Cosmos
demonizat şi cum urcă şi pogoară pe Scara lui Iacob mesagerii de lumină şi Cârmuitorii Eonici.
PS: Deci, pentru a reciti aceste „144 de
Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X”, printre care şi această
Epistolă introductivă în Cheie mistică revelatoare, cu sens-dublu, propus şi
dorit de mine, nu este neapărat nevoie să-mi plătiţi drepturi de autor (deşi
s-ar cuveni); căci mai degrabă cred şi ştiu că mă înjuraţi şi mă insultaţi în
toate felurile posibile, pentru că am avut curajul să scriu despre Adevărul
Creaţiei, decât să aprindeţi în schimb la Biserică şi la Templu, două lumânări:
una la Morţi, deoarece strămoşii noştri geto-daci-traci, pelasgi, atlanţi şi hyperboreeni
mureau încă în plina lor glorie, şi odată cu ei mureau şi soţiile lor care se
aruncau alături de soţii lor în „Rugul aprins”, fiincă ştiua că merg împreună la
Sfântul Soare; iar altă lumânare să o puneţi la Vii, deoarece, chiar dacă
multora din Domniile Voastre cred sau nu cred, le place sau nu, astăzi noi
suntem chiar urmaşii lor direcţi moştenindu-le ştiinţa zeilor, intelectul
activ, Sursă a intuiţiilor intelectuale prime, conceput ca fiind Suflet viu,
parte din Sufletul lui Dumnezeu, comportamentul şi limba lor scrisă şi vorbită
de 7000 de ani (a se vedea Tăbliţele de la Tărtăria)
Cu salutări prieteneşti, SMC-KA!
(A nu se citi Sandu Milea Constantin, ci
stare modificată a conştiinţei de la stânga spre dreapta şi Cartea morţii şi a
celor şapte suflete Ka, viceversa.)
Iată şi link-ul promis:
* ”Tărâmul visurilor” este o carte scrisă de un
scriitor din Islanda, Andri Magnason, în 2006; un manual de auto-ajutor pentru
o naţiune speriată. O carte unde se denunţa un model economic bazat pe banii
obţinuţi uşor din speculaţie financiare şi economice.
*Idiotul, pentru cei care nu ştiu, vine din
limba rusă, de la verbul “idti” a merge, a urma (o persoană), a însoţi. Aşadar,
idioţii sunt precum potăile proaste care urmează orice om care “miroase” a
mâncare şi îi aruncă din când în când câte un ciolan de ros.
PS 1: Pentru a
şti de la început despre ce Prinţesă X este vorba, public această legendă mai
jos.
Legenda: Prinţesa X =
creştinism (MD-MM + cele trei Diana D3, respectiv Maica Domnului, Maria
Magdalena, Diana-Luna-Hecate, Diana-Artemis-Bendis şi Diana Sancta Potentisima)
+ islamism (F3 Fatima + cele 72 de Fecioare) + new age & satanism (Marea
Zeiţă, înfăţişată adeseori sub aspectul teribil de regină a Morţilor + Lilith,
Isis, Kali, Shakti, Eurynome, Mnemosyne, Iele, Valkirii, etc.)
* * *
PS 2: În cazul în care nu-l mai
gasiţi pe wall-ul Facebook al domnului Dan Stoica, iată şi un fragment din
dialogul dintre cei “doi soldaţi” care m-a inspirat pe mine pentru a scrie
această Episolă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu